Nicoletta MERLO 

Stagiile reprezintă pentru tineri o modalitate de a se familiariza cu lumea muncii, în scopuri de orientare și formare. În întreaga Europă, stagiile au luat un avânt considerabil, nu în ultimul rând ca urmare a Garanției europene pentru tineret. Recomandarea Consiliului din 2014 privind un cadru de calitate pentru stagii a oferit statelor membre orientări valoroase pentru punerea în aplicare a acestui instrument. 

Din păcate, de-a lungul timpului au existat abuzuri și denaturări ale modului de desfășurare a stagiilor, cu o creștere a cazurilor de exploatare a tinerilor stagiari, care au fost utilizați pentru a înlocui lucrătorii cu o forță de muncă ieftină, fără acces la garanții adecvate și la protecție socială. 

Din acest motiv, CESE sprijină obiectivul Comisiei Europene de a îmbunătăți cadrul de calitate pentru stagii în întreaga Europă, în special cu privire la consolidarea conținutului educațional și de formare, și la combaterea abuzurilor și a utilizării abuzive a stagiilor. 

Cu toate acestea, cele două propuneri ale Comisiei – care includ o recomandare actualizată a Consiliului și o directivă – abordează doar unele dintre aceste chestiuni și au unele aspecte problematice: 

• ele se referă fără deosebire la toate formele de stagii, neținând seama în mod adecvat de diferențele existente între diferitele tipuri de stagii și de scopurile acestora, sau de modul diferit în care sunt ele transpuse în practică în statele membre; 
• nu sunt prevăzute măsurile necesare pentru a preveni în prealabil utilizarea abuzivă a stagiilor, la fel cum nu există norme obligatorii de creștere a standardelor de calitate; și, 
• în ceea ce privește propunerea de directivă, domeniul de aplicare – care include doar stagiarii care sunt considerați lucrători sau care se află într-un raport de muncă – așa cum este cazul în mai puțin de jumătate din statele membre – limitează gama beneficiarilor și riscă să nu ducă la rezultatele scontate. 

Din punctul meu de vedere, pentru a îmbunătăți calitatea stagiilor, ar trebui stabilite, în primul rând, criterii minime de calitate pentru fiecare tip de stagiu, pentru a restrânge în prealabil cazurile în care se recurge la stagii. Aceste criterii ar trebui să ofere garanții de bază și să pună un accent clar pe formare, precum și pe angajamente de combatere a tuturor cazurilor de utilizare abuzivă, prin măsuri adecvate, inclusiv prin consolidarea sistemului de inspecție. 

În plus, posibilitatea de a trece prin experiența de stagiu trebuie să fie accesibilă tuturor: deși nu putem vorbi în mod generic despre salarii, dat fiind că, în majoritatea cazurilor, stagiarii nu sunt considerați lucrători, iar stagiul este considerat, în cea mai mare parte, ca fiind în afara contextului de angajare, ar fi important să se pună capăt stagiilor neremunerate printr-o indemnizație obligatorie care să fie definită pe baza sarcinilor și responsabilităților pe care le implică stagiul, ținând seama și de eventualele cheltuieli pe care stagiarii trebuie să le suporte pentru a putea beneficia de această experiență. 

Nu în ultimul rând, ar trebui să se acorde mai multă atenție rolului pe care partenerii sociali îl pot juca în punerea în aplicare a regulamentului la nivel național, precum și în monitorizarea și controlul utilizării instrumentului.