Având cheltuieli anuale de circa14 % (2 mii de miliarde EUR) din PIB-ul total al UE, guvernele sunt cei mai mari consumatori din Europa. Cheltuielile lor provin în principal din licitații publice pentru achiziționarea de la întreprinderi de lucrări, servicii și bunuri de care au nevoie.

În ultimii ani s-au făcut eforturi considerabile în UE pentru a încuraja autoritățile publice să folosească modele de consum mai sustenabile, aplicând o viziune care să meargă dincolo de nevoile pe termen scurt și să țină seama de impactul pe termen lung al fiecărei achiziții.

Începând cu anul 2017, Comisia Europeană a emis orientări sub formă de criterii privind achizițiile publice verzi, introducând treptat elemente ale economiei circulare pentru a gestiona energia și materialele în buclă închisă în cadrul lanțurilor de aprovizionare, minimizând în același timp impactul negativ asupra mediului și generarea de deșeuri.

Aceste măsuri au avut însă un impact limitat din cauza naturii voluntare a conformității. CESE consideră că a sosit momentul să se introducă un set de criterii minime obligatorii privind achizițiile publice verzi și să se imprime economiei circulare un impuls puternic prin directive aplicabile achizițiilor și legislație sectorială.

Achizițiile publice circulare vor permite administrațiilor să depășească criteriul prețului cel mai mic în momentul achiziției.

„Adesea achizițiile sunt un subiect controversat din cauza criteriilor de selecție a proiectelor, aceste criterii fiind prea adesea unilaterale, fără să țină cont de impactul generat pe parcursul întregului ciclu de viață sau de rezultatul concret al proiectului respectiv”, explică dl Wyckmans. „Ideea prețului cel mai mic drept criteriu unic de atribuire ar trebui lăsată deoparte în favoarea «valorii în raport cu cheltuielile» – un concept care include inovarea, calitatea produselor și a serviciilor, sustenabilitatea, ecologizarea și impactul social.”

Comisia Europeană a elaborat deja o serie de modele pentru calcularea costurilor pe ciclu de viață (life-cycle costing – LCC), care sunt disponibile în mod gratuit achizitorilor, ca instrument de verificare a produselor și serviciilor. Aceste instrumente permit autorităților publice să ia în considerare costurile pe întregul ciclu de viață al produsului, al lucrării sau al serviciului, de la achiziționare, până la exploatare și întreținere și, în cele din urmă, până la sfârșitul ciclului de viață. CESE consideră că aceste modele de calcul ar trebui acum actualizate pentru a include costul carbonului.

De asemenea, CESE consideră că este vital să se garanteze că IMM-urile au posibilitatea de a concura pentru contracte publice circulare și că beneficiază de ajutorul de care au nevoie. Acestea oferă un potențial enorm, dar riscă să fie marginalizate din cauza complexității procedurii. Numai cu sprijinul necesar ele pot concura în cadrul unor licitații locale și orientate către oameni. (dm)