CESE salută noul plan de acțiune al Comisiei privind creditele neperformante, însă crede că acesta nu conține noi propuneri adecvate pentru perioada pandemiei de COVID-19, astfel încât Europa este nevoită să facă față unei perioade extraordinare cu norme elaborate pentru vremuri obișnuite.

Într-un aviz adoptat în sesiunea plenară din 25 martie, CESE a analizat strategia privind combaterea creditelor neperformante. Comisia Europeană și-a exprimat principalele preocupări cu privire la anumite sectoare ale economiei, cum ar fi băncile, cumpărătorii de credite și administratorii de credite. CESE a adus însă în prim-plan punctul de vedere al societății europene la scară mai largă.

„CESE este preocupat de stabilitatea sectorului bancar”, a declarat raportorul avizului, Kęstutis Kupšys. „De asemenea, ne preocupă întreprinderile care sunt îndatorate și care nu își mai pot plăti datoriile, precum și întreprinderile viabile care ar putea avea nevoie de fonduri suplimentare din partea băncilor. De asemenea, am avut în vedere cetățenii vulnerabili, cei care au datorii și care sunt pe punctul de a deveni victime ale fondurilor «vultur». Nu în cele din urmă, i-am avut în vedere pe toți contribuabilii: când, sau mai bine zis dacă fondurile publice sunt alocate pentru a cumpăra portofolii de credite neperformante, ei sunt cei care plătesc pentru a salva băncile de creanțe neperformante”.

CESE recomandă să se abordeze în primul rând cauzele profunde ale creditelor neperformante pentru a preveni acumularea acestora în viitor. Cea mai bună modalitate este să se asigure îmbunătățirea constantă a competitivității, punându-se accentul pe continuitatea afacerilor și pe redresarea economică, asigurând totodată sisteme solide de securitate socială, luptând împotriva sărăciei, a supraîndatorării și a șomajului, garantând salarii adecvate și punând în aplicare măsuri contraciclice de politică economică în perioade de criză.

Având în vedere impactul pandemiei de Covid-19 asupra economiei UE, se așteaptă ca volumul de credite neperformante să crească în întreaga Uniune. Pentru a atenua consecințele negative, CESE solicită ca măsurile de ajutor pentru instituțiile de credit să meargă mână în mână cu măsurile de ajutor guvernamental pentru debitorii care se află în dificultate doar din cauza pandemiei.

În timp ce Comisia Europeană propune dezvoltarea în continuare a piețelor secundare pentru activele neperformante, CESE consideră că este exagerată necesitatea unei piețe paneuropene, transfrontaliere a creditelor neperformante. Este periculos să se pună la dispoziția recuperatorilor de datorii un „pașaport” de funcționare la nivelul UE, fără o supraveghere adecvată din partea țării de origine și a țării-gazdă. Această măsură ar putea fi justificată doar dacă ar exista un set de măsuri de compensare care să ajute la protejarea debitorilor aflați în dificultate – un standard de protecție a consumatorilor la nivelul UE, aplicabil recuperatorilor de datorii.

În plus, este extrem de discutabil dacă operațiunile transfrontaliere ale cumpărătorilor de credite oferă beneficii economice concrete pentru sistemul economic în ansamblul său, și nu numai pentru bănci, cumpărătorii de credite și administratorii de credite.

În ceea ce privește vânzarea creditelor neperformante către companiile de administrare a activelor (denumite, în registru colocvial, „bănci rele”), CESE consideră că aceasta ar trebui să rămână o excepție. Trebuie acordată preferință adoptării unor acorduri bilaterale de restructurare financiară între instituția creditoare și debitori, cu accent pe continuitatea activității și pe redresarea economică.

Potrivit lui Kęstutis Kupšys, documentul Comisiei Europene adoptă o abordare restrânsă, în termeni tehnocrați, a unei probleme care afectează multe sectoare ale societății „pe teren”. „Mesajul pe care dorim să îl transmitem este că problema creditelor neperformante nu ar trebui asociată cu aspecte legate de menținerea stabilității financiare”, a afirmat el. „În ansamblu, considerăm că modul adecvat de abordare a creditelor neperformante este tratarea acestora în interiorul băncilor, nu abandonarea lor pe piață atunci când împrumuturile devin instabile. Datoriile nu ar trebui să devină o marfă!” (na)