Redactat de Grupul „Lucrători” al CESE

În condițiile în care diferite tipuri de crize și tranziții afectează lumea muncii, dialogul social constituie un instrument esențial pentru atingerea celor trei obiective principale: anticiparea și gestionarea schimbărilor din lumea muncii generate de tranzițiile verde, digitală și demografică; îmbunătățirea prevenirii accidentelor de muncă și a bolilor profesionale și pregătirea pentru eventuale crize sanitare viitoare.

Alături de dialogul social, Uniunea Europeană trebuie să adopte, acolo unde este necesar, noi măsuri de reglementare, precum și orientări pentru cazuri precum telemunca și o actualizare a Acordului-cadru european din 2002.

Pandemia reprezintă o oportunitate de a crea noi capacități colective pentru a face față crizelor viitoare și a atenua impactul acestora asupra securității și sănătății în muncă. Planul de redresare ar trebui să permită consolidarea rolului partenerilor sociali în acele state membre în care influența lor este cea mai redusă.

Costul bolilor profesionale, cum ar fi cardiopatiile și epuizarea, trebuie să fie monitorizat în detaliu pentru a identifica măsurile adecvate la nivelurile corespunzătoare în cadrul abordării de tip „viziune zero” al cărei scop este de a elimina decesele profesionale în UE.

Măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă desfășurate prin intermediul dialogului social contribuie în mod pozitiv la sănătatea lucrătorilor, pot îmbunătăți rentabilitatea întreprinderilor și pot reduce costurile asociate îngrijirilor medicale și absenteismul. Costul pe care accidentele de muncă și bolile profesionale îl generează la nivel social este estimat la 3,3 % din PIB-ul UE (476 miliarde EUR), ceea ce echivalează cu mai mult de jumătate din fondurile planului de redresare.

De aceea trebuie să dezvoltăm o cultură a prevenirii, prin formarea diferiților participanți la dialogul social, prin sensibilizarea cu privire la riscurile emergente și prin consolidarea și difuzarea resurselor disponibile.

Negocierile bipartite purtate de partenerii sociali europeni au o importanță capitală în privința rezolvării problemelor de securitate și sănătate în muncă. Cu toate acestea, aplicarea acordurilor autonome este uneori inegală, în funcție de forța relativă a dialogului social și de diversitatea sistemelor de relații profesionale existente în statele membre. Acesta este motivul pentru care este necesară o reglementare în anumite domenii, cum ar fi riscurile psihosociale și afecțiunile musculo-scheletale. (prp)