Un an de progrese și promisiuni: reflecții din partea președintelui Oliver Röpke

Având în vedere că 2024 se apropie de sfârșit, mă aplec asupra unui an de realizări notabile pentru Comitetul Economic și Social European (CESE). Împreună, am dat mai mult răsunet vocii societății civile, am consolidat principiile democratice și am promovat durabilitatea în Europa și la nivel mondial.

Una dintre reușitele noastre marcante cu care ne mândrim a fost lansarea inițiativei „Membri din țările candidate la aderare”, care a implicat reprezentanți ai țărilor candidate la aderarea la UE în procesele consultative ale CESE. Această inițiativă ne reafirmă angajamentul față de un proces de extindere transparent și bazat pe merite, care să pregătească viitoarele state membre pentru o participare deplină la configurarea UE.

Am extins parteneriatele globale prin semnarea unui memorandum de înțelegere cu Consiliul pentru dezvoltare economică și socială durabilă din Brazilia. Această cooperare consolidată privind dezvoltarea durabilă și democrația, după cum s-a evidențiat în cursul întâlnirilor mele cu președintele Lula da Silva. . La Summitul social al G20 de la Rio de Janeiro, CESE a jucat un rol central, pledând pentru reforma guvernanței și o protecție socială sporită, alături de președintele Lula și de guvernul brazilian. Tot astfel, parteneriatul nostru cu Uniunea Africană, oficializat printr-o declarație comună în cadrul Summitului ONU privind viitorul, a subliniat importanța guvernanței globale care favorizează incluziunea și acțiunile climatice echitabile. Aceste inițiative globale scot în evidență influența crescândă a CESE în abordarea provocărilor comune.

În Europa, Săptămâna societății civile a demonstrat importanța implicării nivelului local în configurarea viitorului UE. În cadrul Forumului la nivel înalt privind extinderea, am reiterat că extinderea nu înseamnă doar extinderea frontierelor, ci și aprofundarea valorilor comune. Întâlnirile cu lideri precum prim-ministrul albanez, Edi Rama, s-au axat pe garantarea faptului că societatea civilă joacă un rol central în negocierile de aderare la UE. Aceste eforturi au fost completate de discuții privind transformarea digitală, desfășurate în cadrul ședinței Biroului CESE de la Varșovia, pentru a asigura coerența dintre progresele tehnologice și valorile europene de echitate și corectitudine. Strădaniile pun bazele viitoarei președinții poloneze a UE.

În perspectiva anului 2025, vom pune în continuare accentul pe consolidarea democrației participative, pe promovarea justiției sociale și pe abordarea provocărilor globale, cum ar fi schimbările climatice și digitalizarea. CESE va continua să acționeze neobosit în slujba unei Europe sensibile la preocupările cetățenilor, care este sursă de inspirație și care nu lasă pe nimeni în urmă.

Fie ca anul următor să aducă pace, progrese și prosperitate pentru toți. 

„Noi, femeile din mediul rural, nu dorim să avem parte de milă sau compasiune, ci să fim recunoscute și apreciate ca aliate în lupta de realizare a dezvoltării durabile. Avem nevoie de oportunități și de servicii de bază de calitate pentru a rămâne în teritoriile noastre și pentru a continua să hrănim lumea”, afirmă Luz Haro Guanga, lucrătoare agricolă din Ecuador și secretară executivă a Rețelei femeilor din mediul rural din America Latină și zona Caraibilor (RedLAC), care a luat recent cuvântul în cadrul dezbaterii pe tema „Femeile și tripla criză planetară”. În interviul său acordat CESE Info, dna Haro Guanga vorbește despre impactul schimbărilor climatice în America Latină și despre motivul pentru care – în pofida eșecurilor COP16 – nu încape loc și nu avem vreme pentru pesimism în lupta pentru o planetă mai durabilă și mai sănătoasă.

CESE info: Organizația dumneavoastră, RedLAC, a participat la COP16. Sunteți dezamăgită de rezultatele conferinței, având în vedere că nu s-a ajuns la un consens cu privire la finanțarea protecției naturii și a biodiversității? A servit totuși COP16 la ceva?

Haro Guanga: În calitate de femeie ecuadoriană care provine din mediul rural, lupt, încă din anii 1980, pentru drepturile surorilor mele din Ecuador aparținând aceleiași categorii. Printre lecțiile pe care le-am învățat în aproape 40 de ani se numără faptul că procesele sociale necesită eforturi enorme, oferă puține recompense imediate și, în primul rând, necesită perseverență, consecvență și insistență. Ajungerea la un consens cu privire la finanțarea protecției naturii și a biodiversității ar fi fost ceva extraordinar, dar sunt sigur că vocile a mii de bărbați și femei din mediul urban și rural, care au avut la COP16 efectele unei avalanșe la COP16, au câștigat sufletele și mințile celor care mai înainte nu aveau nicio intenție de a sprijini această acțiune urgentă în domeniul climei.

Până la urmă nu am reușit să ne atingem obiectivul, dar acum va trebui să insistăm în continuare pe lângă autoritățile din fiecare oraș, comunitate și țară, astfel încât acestea să ia act și, din voință personală, tehnică și politică, să ia cele mai bune decizii pentru a evita în viitor pierderile de vieți omenești cauzate foamete, ca urmare a faptului că nu adoptăm măsuri în prezent.

Cum afectează schimbările climatice femeile indigene și din mediul rural din America Latină?

Aș dori să subliniez unele puncte dintr-un document elaborat de Comisia interamericană a femeilor (CIM) din cadrul Organizației Statelor Americane (OAS), pe baza dialogurilor cu 70 de femei lider din 16 țări. Dialogul a început în septembrie 2024. Documentul a fost prezentat în cadrul COP16 și prezintă opiniile femeilor din mediul rural.

Concluzia a fost că schimbările climatice se fac simțite în toate țările, inclusiv în cele două Americi, și au un impact grav. Au fost evidențiate patru evenimente climatice.

Perioadele de secetă prelungită: Unele țări au raportat că timp de luni întregi au existat foarte puține precipitații, iar țările din sud au semnalat secete mai lungi de un an.

O creștere a temperaturilor cu mult peste nivelurile normale: Aceste temperaturi ridicate, pe lângă uscăciunea solului, contribuie la apariția a numeroase incendii (unele spontane, iar altele declanșate în mod deliberat), toate fiind însă agravate de secetă și afectând viața și sistemele caracterizate de biodiversitate. De exemplu, la momentul reuniunii din Brazilia, s-a raportat existența a 300 de focare de incendii active în statul Piauí.

Furtunile: S-a menționat că ploile sunt intense și apar în episoade foarte scurte, însoțite adesea de furtuni puternice. Participanți din America Centrală, Mexic, Republica Dominicană și din zonele de coastă ale Columbiei au menționat o creștere a intensității și frecvenței uraganelor și furtunilor tropicale care au un impact asupra zonelor lor.

Modificările tiparelor de precipitații: „Plouă când aștepți mai puțin” este o expresie care și-a făcut apariția în toate reuniunile, iar în ceea ce privește sudul și zonele andine s-a vorbit despre îngheț neașteptat, grindină și căderi de zăpadă. În general, s-a observat o scădere a nivelului precipitațiilor anuale, dar s-a afirmat că, atunci când se înregistrează ploi, ele sunt torențiale, provocând inundații și dezastre naturale, ducând la pierderi de vieți omenești și afectând infrastructura, drumurile și culturile, precum și condițiile de viață, în special în zonele rurale. Un participant a rezumat situația, afirmând că „uneori, precipitațiile sunt devastatoare”.

Pe de altă parte, sunt utilizate practici nesustenabile, care epuizează resursele naturale. Problemele cele mai îngrijorătoare și, de asemenea, cele mai des menționate au fost exploatarea forestieră sau defrișarea pădurilor și a mangrovelor; incendiile forestiere aprinse în mod deliberat; manipularea necorespunzătoare a resurselor de apă; poluarea; promovarea activităților intensive, expansive, cu consum intensiv de apă și poluante și utilizarea excesivă a produselor agrochimice, a erbicidelor și a pesticidelor.

Un aspect care a ieșit în evidență a fost lipsa de acțiune a unor administrații locale și naționale care nu elaborau cadre de reglementare pentru a limita activitățile distructive și a promova strategii productive durabile. Unele țări au reglementări, dar, din cauza corupției sau a intereselor politice personale, autoritățile nu le pun în aplicare.

Prin urmare, liderii internaționali sunt invitați să exercite o presiune mai mare asupra statelor pentru ca acestea să respecte tratatele privind biodiversitatea și schimbările climatice pe care le-au semnat.

Sunteți optimistă sau pesimistă cu privire la direcția în care se îndreaptă lupta pentru protecția climei și a mediului? Și ce credeți că ar trebui făcut?

Dacă nu ne fixăm obiective excepționale, nu vom putea obține rezultate deosebite. Deși schimbările climatice ne afectează, iar efectele lor avansează rapid, nu putem înceta să depunem eforturi pentru ca factorii de decizie să acorde atenție acelor aspecte fundamentale care necesită acțiuni prioritare, nu numai sub aspectul finanțării, ci și al coordonării, cooperării și abținerii de la un comportament egoist și un zel politic partizan.

Sunt convinsă că, dacă vom continua să insistăm, să ne facem auzite vocile și să susținem procesele sociale pe termen lung prin perseverență, încheind alianțe strategice în cele două Americi și în întreaga lume, putem influența politicile publice și ne putem asigura că cei care dețin poziții de putere sau roluri decizionale fac acest lucru cu convingerea că există o nevoie urgentă de a combate schimbările climatice și, în același timp, de a limita acțiunile care accelerează efectele dăunătoare și distructive ale acestora asupra planetei noastre: incendiile, monoculturile, utilizarea necontrolată a insecticidelor și a substanțelor chimice, distrugerea bazinelor hidrografice, pescuitul nediferențiat, distrugerea izvoarelor de apă, tratarea apelor uzate etc.

Pesimismul va estompa ecoul vocilor noastre, ceea ce ne va face, în cele din urmă, să renunțăm la activitatea și la străduințele noastre. Nu avem timp de pierdut și nu este loc pentru pesimism în lupta pentru o planetă mai durabilă și mai sănătoasă, în pofida evenimentelor nefavorabile. Aceasta este o chestiune de viață și de moarte pentru generațiile actuale și cele viitoare!

Termenul la care trebuie să se treacă la acțiune a fost deja depășit. Dar în acest moment mai putem încă trece la schimbarea atitudinilor și la asumarea de angajamente în folosul tuturor.

Luz Haro Guanga este o lucrătoare agricolă din Ecuador și secretară executivă a Rețelei femeilor din mediul rural din America Latină și zona Caraibilor (RedLAC), precum și președinta componentei tehnice a RedLAC din Ecuador, FUNMUJERURAL-e. RedLAC este o organizație socială formată din peste 200 de organizații ale femeilor din mediul rural din toată America Latină și din Caraibe. Înființată în Argentina în 1990, scopul său este de a promova participarea civică și politică efectivă a femeilor din mediul rural. Mulțumită eforturilor susținute ale RedLAC, Organizația Statelor Americane (OAS) a proclamat perioada 2024-2034 drept „Deceniul interamerican pentru drepturile tuturor femeilor, adolescenților și fetelor din zonele rurale ale Americii”.

De Andrey Gnyot

Ca să sfârșești prin a fi arestat în Belarus, ajunge să-ți alegi profesia nepotrivită. Se pare că o astfel de greșeală fatală poate face să fii deținut chiar și în mijlocul Europei, de pildă în Serbia. Iar o organizație internațională atât de prestigioasă precum Interpolul va înlesni acest lucru. Vorbele mele sunt pline de sarcasm și de amărăciune, dar nu exagerez cu nimic. Numele meu e Andrey Gnyot. Sunt regizor și jurnalist din Belarus și fost deținut politic. Iată povestea mea.

Am decis să devin jurnalist în 1999. Televiziunea și radioul au fost pasiunea mea, visul meu și hobby-ul meu. Putea cineva în vârstă de 17 ani să-și imagineze că, în țara lui, jurnalismul independent va fi etichetat drept extremism și că toate celelalte mijloace de comunicare nu vor mai fi decât un simplu instrument de propagandă? Nu, niciunul dintre noi nu se aștepta ca acest lucru să se întâmple în Europa secolului XXI. Totuși, exact asta se întâmplă astăzi în regimul dictatorial din Belarus, țară în care nu există un singur canal de presă independent. Toate structurile mass-media sunt în mâna statului. Acesta exercită un control strict asupra politicii editoriale, lucru simplu de făcut. Puterea autoproclamată a lui Lukașenko este elogiată, oricine îndrăznește să o critice, chiar și în mod constructiv, fiind etichetat „dușmanul poporului”, calificativ moștenit de la trecutul comunist.

Așa se face că, la mijlocul anilor 2000, un tânăr și naiv absolvent de jurnalism a încercat să își croiască drum în această profesie. În timpul și după încheierea studiilor, am dobândit multă experiență practică în domeniul televiziunii și radioului, știind exact ce vreau. Dar șansele de a reuși se epuizau rapid: posturile de radio private au fost închise sau au fost preluate de stat, în timp ce posturile de televiziune independente nu mai beneficiau de nicio frecvență de emisie. Așa încât nu prea mai aveam de ales: fie mă puneam în slujba propagandei, fie mă feream de chestiunile sensibile, fie mă limitam la emisiuni anoste de divertisment. Jurnalismul a supraviețuit în Belarus doar mulțumită câtorva ziare și portaluri internet independente. Mulți jurnaliști și-au părăsit profesia, mulți dintre ei devenind victime ale represiunii. Ministerul Informațiilor din Belarus emitea în mod regulat avertismente către canalele media, dar trei avertismente erau suficiente pentru revocarea unei licențe. Potrivit Asociației Jurnaliștilor din Belarus, numărul ziarelor a scăzut cu 21 % în perioada 2020-2024. Pe piața din Belarus au rămas numai publicații aseptizate, precum cele destinate proprietarilor de case de vacanță, amatorilor de reviste umoristice și împătimiților de cuvinte încrucișate. Toate publicațiile sociopolitice independente fie au fost închise de autorități, fie au renunțat să fie publicate, din cauză că le era imposibil să mai funcționeze.

Din fericire, am reușit să găsesc o soluție de compromis pentru mine, exprimându-mi public dorința de a mă ocupa cu activități creative și de regie, domenii în care am avut mare succes. În același timp, mi-am continuat activitatea jurnalistică ca voluntar, fără a-mi dezvălui numele, pentru a nu mă expune public. Aceasta s-a dovedit a fi o tactică eficace. Pe baza întregii mele experiențe și a contactelor profesionale, am fost în măsură să pun la dispoziția mass-mediei independente noi înregistrări video din 2020 și am fost, de asemenea, în măsură să mă angajez în activism civic și politic, devenind cofondator al mișcării civile pentru drepturile omului „Asociația liberă a atleților din Belarus – SOS.BY”. Nu cred că pot fi acuzat de prejudecăți și implicare, deoarece am ales să fiu de partea poporului din țara mea – o dictatură nu are nicio legătură cu obiectivitatea, la fel cum propaganda nu are nicio legătură cu jurnalismul.

În 2021, Belarus s-a situat pe locul 158 din 180 în clasamentul libertății presei. Comparativ cu 2020, a coborât cinci locuri. „Belarus este cea mai periculoasă țară din Europa pentru lucrătorii din mass-media”, avertizează organizația internațională pentru drepturile omului, Reporteri fără Frontiere.

Trebuie remarcate preferințele cetățenilor belaruși în 2020, un an marcat de acțiuni de protest: internetul și platformele de comunicare socială au reprezentat principalele surse de știri pentru 60 % dintre respondenți. Televiziunea – numai în cazul a 11 % dintre respondenți. Presa scrisă – pentru 7 %, și radioul – pentru 5 % dintre ei. După ce a înțeles acest lucru, regimul dictatorial a început să intervină dur și nemilos. Principala născocire a fost lupta împotriva „extremismului”, folosită de atunci ca argument pentru cenzură și persecuție. Autoritățile blochează accesul la conținutul canalelor mass-media care își continuă activitatea din străinătate, iar orice cooperare cu acestea este considerată drept o formă de extremism.

La sfârșitul anului 2023, în Belarus erau încarcerați 32 de jurnaliști. În centrele de detenție, jurnaliștii au fost supuși presiunilor și unor tratamente inumane. Potrivit activiștilor pentru drepturile omului, bloggerul și jurnalistul Igor Losik la „Radio Liberty” a intrat în greva foamei pentru o lungă perioadă în colonia penitenciară, după care și-a tăiat venele și gâtul. A fost condamnat la 15 ani de închisoare. Urmărirea penală pentru orice formă de cooperare cu mass-media independentă care est etichetată „formațiune extremiste” s-a intensificat. O nouă tendință constă în persecutarea nu numai a reprezentanților societății civile, ci și a cetățenilor obișnuiți care comentează orice eveniment social și politic în fața jurnaliștilor.

La 31 octombrie 2024, regimul din Belarus a catalogat contul meu personal de Instagram drept „material extremist”. Aceasta înseamnă că nu numai eu, ci și toți abonații mei din Belarus vor fi urmăriți penal pentru că mi-au urmărit contul. Peste 5 000 de resurse internet din Belarus au fost declarate „extremiste” de către dictatură. Probabil că nicio altă țară europeană nu se poate lăuda cu astfel de cifre impresionante! Credem noi, belarușii, că se acordă suficientă atenție problemei jurnalismului din această țară? Vă voi spune pe șleau că nu. Nu numai că instituția jurnalismului este pe cale de a fi desființată în Belarus, dar și profesioniștii din domeniul jurnalismului sunt eliminați fizic.

Dictatura încearcă, de asemenea, să-i persecute pe jurnaliștii și activiștii din afara Belarusului. Exemplul meu este o ilustrare vie a acestui gen de persecuție. Regimul a învățat cum să utilizeze instituțiile democratice pentru a-și atinge obiectivele inumane. Jurnaliștii, activiștii, bloggerii și cetățenii activi pe plan politic au fost urmăriți penal pentru infracțiuni fiscale, în principal pentru că nu au plătit impozitele în trecut. Acesta s-a dovedit a fi un ecran de fum perfect pentru a disimula motivațiile politice aflate la baza persecuției. Ales Bialiatski, activist pentru drepturile omului și laureat al Premiului Nobel, se află în închisoare, fiind acuzat infracțiuni financiare. Redactorul-șef al canalului media independent „TUT.BY” (desființat de regim în 2020) și colegii săi se află în spatele gratiilor în virtutea aceluiași articol de lege referitor la fraudele financiare. Articolul privind criminalitatea financiară a fost reținut de Interpol pentru a mă pune sub urmărire. Organizației Interpol i-a luat aproape opt luni pentru a efectua o anchetă internă și a ajunge la concluzia că urmărirea mea încălca articolele 2 și 3 din statut. Cu toate acestea, am fost arestat și încarcerat în închisoarea centrală din Belgrad timp de șapte luni și șase zile. Am petrecut cinci luni în arest la domiciliu, supus unor restricții severe. Curtea Supremă a Serbiei a decis de două ori să mă predea regimului dictatorial din Belarus. În două rânduri, avocatul meu și cu mine am contestat cu succes această hotărâre. Una peste alta, mi-a fost răpit un an din viață, sănătatea mea fizică și mentală fiind afectate. Și asta doar pentru că mi-am ales profesia greșită într-o țară nepotrivită. Și numai pentru că am avut o opinie și mi-am exprimat-o făcând uz de cetățenia activă.

Din fericire, am reușit să am câștig de cauză – altfel nu ați citi aceste cuvinte. Mulțumită solidarității incredibile dintre jurnaliști, oamenii politici, societatea civilă și organizații, am părăsit Serbia și am ajuns în siguranță la Berlin. Dar povestea mea nu s-a încheiat. În fața mea stau încă un proces îndelungat de redresare și multe bătălii de dat. Știu că nu mi-am ales din întâmplare vocația, chiar dacă unii o consideră o formă de extremism. Sunt convins că jurnalismul independent face parte integrantă dintr-o societate democratică, de genul celei pe care doresc să o construiască cetățenii belaruși. Și sperăm că nu va trebui să străbatem de unii singuri acest drum atât de important.

Peter Schmidt, Diandra Ní Bhuachalla și Arnaud Schwartz

CESE, care a reprezentat societatea civilă din UE la COP29 din Baku, capitala Azerbaidjanului, a pledat pentru acțiuni climatice urgente și concrete, solicitând totodată ca justiția socială și justiția de mediu să devină prioritare în negocierile privind clima. 

L-am invitat pe Peter Schmidt, președintele Grupului ad-hoc pentru COP, să ne vorbească despre mesajele-cheie ale CESE legate de tema principală a COP29 – finanțarea combaterii schimbărilor climatice.

Peter Schmidt: creșterea bruscă a numărului de evenimente climatice extreme în întreaga lume ne amintește fără drept de apel că trebuie să fim mai ambițioși în materie de climă. Anul acesta este pe cale de a fi consemnat ca cel mai cald din istoria datelor meteorologice, iar dezastrele climatice provocate de om, cum ar fi inundațiile, incendiile forestiere și secetele, au loc mai frecvent și se manifestă cu o intensitate sporită, exacerbând inegalitățile sociale. Costul inacțiunii climatice depășește cu mult costul acțiunii.

Pentru COP29, mizele sunt considerabile. Obținerea unui acord cu privire la soluții globale de finanțare a combaterii schimbărilor climatice este esențială pentru ca țările în curs de dezvoltare să deblocheze mijloacele necesare pentru acțiuni climatice la nivel mondial. Participarea CESE la COP29 de la Baku a adus în dezbatere recomandări bazate pe avizul nostru privind finanțarea acțiunilor climatice, punând accentul pe reconfigurarea arhitecturii financiare internaționale pentru a debloca și a facilita o finanțare eficace și accesibilă a combaterii acțiunilor climatice.

Am insistat asupra necesității de a institui noul obiectiv colectiv cuantificat pentru a elimina lacunele în materie de finanțare a acțiunilor climatice, astfel încât aceasta să devină mai adecvată scopului, mai favorabilă biodiversității, să aibă un impact sporit și să fie direcționată cu mai mare precizie către țările și comunitățile cele mai vulnerabile. Fluxurile de finanțare a combaterii schimbărilor climatice ar trebui să fie ghidate de principiile tranziției juste, în conformitate cu Acordul de la Paris și să se axeze pe obiectivele de dezvoltare durabilă. Este extrem de important ca actorii publici și privați să-și asume angajamente pe termen lung, iar finanțele publice vor juca un rol esențial în mobilizarea investițiilor private destinate inițiativelor în domeniul climei și în reducerea riscurilor asociate cu aceste investiții.

Comitetul solicită, pe de o parte, ca inițiativele locale și mișcările de la nivel local să poată avea acces la finanțarea combaterii schimbărilor climatice, și pe de altă parte, să se adopte o abordare cuprinzătoare pentru a curma ciclul îndatorării și al investițiilor insuficiente în adaptare. Solicităm o distribuție echitabilă a fondurilor pentru climă, pentru a aborda disparitățile. În plus, angajamentul societății civile are o importanță decisivă pentru elaborarea unei abordări democratice și favorabile incluziunii, care să garanteze că investițiile în domeniul climei sunt eficace și sustenabile.

Delegata CESE pentru tineret în cadrul COP (2023-2025), și-a împărtășit așteptările în ce privește COP29. Din perspectiva unei persoane tinere, ca dumneavoastră, care credeți că sunt chestiunile cele mai presante legate de climă, de rezolvat în mod prioritar?

Diandra Ní Bhuachalla: După dezamăgirea stârnită de rezultatele COP28, am încercat să-mi temperez, pe cât posibil, așteptările pentru COP29. În plus, întrucât eram conștientă că rezultatele unei noi conferințe anuale nu puteau fi decât limitate – ca urmare a prezidării ei și de această dată de către un stat care depinde în mare măsură de profiturile generate de combustibilii fosili – mi-a venit destul de greu să mai sper.

Cu toate acestea, după ce m-am consultat cu diferite organizații de tineret din întreaga Europă prin intermediul ședințelor structurate ale Grupului operativ pentru tineret, ca parte a programului „Delegatul CESE pentru tineret în cadrul COP”, mi-am dat seama că cea mai bună opțiune consta în concentrarea atenției asupra justiției climatice și tranziției juste, asupra finanțării combaterii schimbărilor climatice și a noului obiectiv colectiv cuantificat în acest sens, și în creșterea participării semnificative a tinerilor la procesele decizionale de la nivel internațional.

La ora actuală, știind că nu s-a putut obține niciun progres într-o serie de negocieri din cursul primei săptămâni, ca urmare a imposibilității găsirii unui acord și a lipsei de cooperare – inclusiv cu privire la subiecte precum genul, finanțarea combaterii schimbărilor climatice și tranziția justă – îmi dau seama că așteptările mele au fost, încă o dată, mult prea ridicate, și de aceea mi-am reorientat activitatea de sensibilizare către evenimentele conexe și ședințele bilaterale. În prezent, am două mari aspirații: sper ca formulările actuale, în special în ceea ce privește drepturile omului, să rămână neschimbate și să realizăm mici progrese pentru a alinia perfect lucrurile în vederea COP30, în care toată lumea pare acum să-și investească toate speranțele.

Din cauza naturii intersecționale a schimbărilor climatice și a efectelor lor, mi-ar fi imposibil să încerc să ierarhizez problemele în ordinea importanței sau a urgenței. Tinerii sunt îngrijorați în legătură cu viitorul lor, cu securitatea locurilor de muncă și eventuala necesitate de a se recalifica; în legătură cu casele și familiile lor și siguranța în fața furtunilor, inundațiilor și eroziunii; în legătură cu sănătatea și calitatea vieții pentru copiii lor sau chiar a următoarei generații și cu faptul că generația noastră va fi nevoită să poarte negocieri mult mai dificile cu privire la climă atunci când vom deveni la rândul nostru factori de decizie, întrucât măsurile actuale sunt absolut insuficiente, iar impactul acestei inacțiuni va fi resimțit timp de decenii.

Avem nevoie chiar acum de justiție climatică. Avem nevoie chiar acum de o finanțare realistă a combaterii schimbărilor climatice. Avem nevoie chiar acum de o ocupare a forței de muncă și o tranziție energetică corecte, juste și echitabile. Avem nevoie chiar acum de ambiție. Avem nevoie chiar acum de punerea în aplicare.

Avem nevoie de voi toți acum.

COP16 privind biodiversitatea, care a avut loc la Cali, Columbia, în octombrie, s-a încheiat în mod haotic și fără a ajunge la niciun acord cu privire la finanțarea pentru conservarea naturii. L-am întrebat pe dl Arnaud Schwartz, reprezentantul CESE la COP16, dacă putem rămâne optimiști în pofida acestui regres. Ce măsuri ar trebui luate pentru a realiza progrese în ce privește protejarea biodiversității?

Arnaud Schwartz: 200 miliarde de dolari anual. Potrivit ONU, aceasta este suma de bani care ar fi necesară (incluzând toate tipurile de finanțare – publică, privată, națională și internațională) pentru a ne îndeplini obiectivele în materie de biodiversitate. Despre ce este vorba de fapt? Este vorba, nici mai mult, nici mai puțin, despre a stopa prăbușirea lumii organismelor vii, care, la ora actuală, dispar într-un ritm tot mai accelerat, și despre restaurarea naturii, oferindu-i șansa de a supraviețui într-o lume în care viața rămâne posibilă, în loc să o lăsăm pradă lăcomiei și stupidității.

Cum arată viitorul după eșecul COP16?

Fiecare dintre noi, fără excepție, ar trebui să-și pună această întrebare și să o adreseze celor din jurul nostru, cu atât mai mult cu cât se știe că, numai în Franța, se cheltuie anual mai mult de un sfert din această sumă pentru a pregăti sau a câștiga războaie. Într-adevăr, la nivel mondial, reuniunea de la Cali a fost o oportunitate ratată, din cauza lipsei de voință politică și a lipsei de solidaritate economică.

Cu toate acestea, nu este totul pierdut.

Întrezărim și o rază de speranță: această COP le-a recunoscut popoarelor indigene și comunităților locale, inclusiv celor de origine africană, rolul de gardieni ai biodiversității – după ce precedentele CoP s-au codit să o facă timp de vreo 30 de ani; de asemenea, a fost creat și un nou fond al ONU, cunoscut sub numele de Fondul Cali. Pe termen lung, acest fond va fi utilizat pentru a strânge contribuții voluntare de la întreprinderi private, iar jumătate din suma colectată va fi destinată grupurilor de persoane menționate mai sus. Asta este ceva!

Sunteți... sunteți, de fapt...

faceți parte din noi, facem parte din voi, iar pentru a ne continua drumul pe calea noastră comună, logic ar fi să începem prin readucerea economiei noastre pe calea cea bună, în beneficiul binelui comun. Așadar... ca să încetăm să ne mai tăiem singuri craca de sub picioare, ce mai așteptăm pentru a revizui normele internaționale în materie de finanțe și comerț?

Principala temă de interes a delegaților CESE la COP29, Peter Schmidt și Diandra Ní Bhuachalla, a fost finanțarea combaterii schimbărilor climatice, domeniu în care au urmat orientările cuprinse în recentul aviz al CESE intitulat „Finanțarea acțiunilor climatice: o nouă foaie de parcurs pentru a îndeplini obiectivul ambițios privind clima și ODD”. Unul dintre principalele evenimente coordonate de CESE la Baku s-a intitulat „O perspectivă globală către promovarea unei tranziții juste în sectorul agroalimentar” și a avut loc la 18 noiembrie. Evenimentul a explorat conceperea unor sisteme alimentare sustenabile și cu emisii reduse de carbon, care să fie totodată echitabile pentru fermieri, pentru lucrătorii din lanțul de producție și pentru generațiile viitoare. Scopul a fost îmbunătățirea colaborării dintre responsabilii cu elaborarea politicilor și societatea civilă, amplificând vocile provenite din sudul global și promovând soluții climatice favorabile incluziunii și în beneficiul tuturor.

Ca membru al delegației UE, Arnaud Schwartz a participat la reuniuni în care s-au solicitat sinergii sporite între procesele ONU privind diversitatea biologică (CBD) și schimbările climatice(CCONUSC), eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare mediului, ca mijloc de a disponibiliza mai multe resurse, și un rol mai activ pentru societatea civilă organizată în punerea în aplicare a Cadrului mondial pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal. Aici puteți găsi mai multe informații despre contribuția CESE la COP16.

Dl Schwartz este raportorul avizului CESE pe tema „O strategie cuprinzătoare privind biodiversitatea în cadrul COP16: reunirea tuturor sectoarelor în jurul unui obiectiv comun”.

CESE a organizat la 12 noiembrie, la Pärnu, Estonia, o conferință privind hidrogenul cu emisii scăzute de carbon. Obiectivul acestei manifestări a constat în discutarea și identificarea acțiunilor strategice pentru dezvoltarea unei infrastructuri durabile pentru hidrogen și derivații săi, cu accent pe finanțare și utilizare.

Intitulată „Energia offshore pentru e-combustibili: stimularea noii economii bazate pe hidrogen”, conferința a adus laolaltă reprezentanți ai Ambasadei Țărilor de Jos în Estonia, ai Centrului de dezvoltare al comitatului Pärnu, ai Centrului de cercetare aplicată Metrosert, ai Invest Estonia, precum și dezvoltatorul fabricii de e-metanol Power2X.

Hidrogenul verde și cel cu emisii scăzute de carbon sunt componente esențiale ale tranziției noastre energetice, iar inițiative recente, cum ar fi Banca Europeană pentru Hidrogen, au evidențiat faptul că există o dinamică prielnică pentru dezvoltarea unor piețe durabile ale hidrogenului. În acest scop, factorii de decizie politică de la nivelul UE și de la nivel național trebuie să ofere mijloacele necesare pentru a concretiza aceste ambiții și pentru a facilita cooperarea dintre statele membre în vederea adoptării unor strategii eficace.

Referindu-se la această necesitate urgentă, președinta Secțiunii pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională a CESE, Baiba Miltoviča, a declarat: „Utilizarea rapidă a hidrogenului din surse regenerabile pe scară largă este esențială – nu numai pentru transformarea sistemului nostru energetic, ci și pentru bunăstarea socială și economică a Uniunii Europene. Cu toate acestea, este esențial să ne direcționăm resursele cu înțelepciune. Pentru a ne maximiza impactul, trebuie să acordăm prioritate sectoarelor greu de decarbonizat și să stabilim standarde ecologice și sociale eficace, care să asigure condiții de muncă echitabile și sigure”. (mp)

CESE sprijină eforturile de dezvoltare a unui ecosistem industrial mai axat pe factorul uman și adaptat exigențelor viitorului. În același timp, solicită o dezbatere aprofundată privind Industria 5.0 și implicațiile sale sociale și economice.

Industria 5.0 își propune să plaseze aspectele sociale și de mediu în centrul proceselor operaționale, avansând dincolo de accentul pus de Industria 4.0 pe digitalizare și automatizare. CESE a adoptat recent un aviz intitulat „Industria 5.0 – cum poate deveni o realitate?”, în care pledează pentru un model industrial centrat pe oameni, care să pună în valoare competențele umane și creativitatea.

Industria 4.0 a ignorat în mare măsură impactul uman al automatizării și a acordat o atenție limitată priorităților de mediu, cum ar fi reducerea deșeurilor, circularitatea și energia verde. CESE subliniază că Industria 5.0 ar trebui să abordeze aceste lacune, acordând prioritate valorilor democratice, echității sociale și competitivității durabile. Giuseppe Guerini, raportorul avizului privind Industria 5.0, susține că transformarea digitală ar trebui să contribuie la un „nou pact pentru o industrie curată”, în care factorii umani și creativitatea să joace un rol central.

Industria 5.0 repune oamenii în centrul producției, considerând cunoștințele și competențele lor drept esențiale pentru obținerea unui avantaj competitiv. Ea pune în echilibru automatizarea cu creativitatea umană, utilizând roboți colaborativi pentru sarcini repetitive, ceea ce permite lucrătorilor să se concentreze pe proiectare, planificare și serviciile pentru clienți. Această schimbare pune accentul inclusiv pe sănătatea și siguranța lucrătorilor și pe sprijinul pentru persoanele strămutate din cauza automatizării.

CESE solicită instituțiilor UE să sprijine un ecosistem industrial adaptat exigențelor viitorului, centrat pe factorul uman, bazat pe justiție socială și pe competitivitatea favorabilă incluziunii. Deși își manifestă susținerea față de Industria 5.0, CESE evidențiază necesitatea de a defini în continuare impactul economic, social și tehnologic al acesteia. Politicile europene existente, cum ar fi Pactul verde, Actul privind inteligența artificială și Agenda pentru competențe, oferă o bază pentru această viziune, dar ar trebui actualizate pentru a fi aliniate la principiile Industriei 5.0.

Pentru ca Industria 5.0 să reușească, partenerii sociali și lucrătorii trebuie implicați la toate nivelurile. Această abordare favorabilă incluziunii va promova un mediu de lucru colaborativ care combină punctele forte ale oamenilor și ale mașinilor, făcând locurile de muncă mai inovatoare, mai active și mai durabile. (gb)

Într-o declarație comună, semnată la 14 noiembrie 2024, dna Baiba Miltoviča, președinta Secțiunii pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională (TEN) a CESE, și dl Andres Jaadla, raportor al avizului Comitetului Regiunilor (CoR) privind locuințele, îndeamnă instituțiile europene să adopte măsuri urgente pentru ca Uniunea Europeană să poată depăși actuala criză a locuințelor. Ei salută, de asemenea, numirea unui comisar european pentru energie și locuințe, care va avea sarcina de a prezenta cel dintâi Plan european privind locuințele la prețuri accesibile.

Declarația privind locuințele

• invităm Comisia Europeană să organizeze un summit anual al UE privind locuințele sociale și la prețuri accesibile, în parteneriat cu Parlamentul European, CESE și CoR. Acest summit anual al UE ar trebui să reunească toate părțile interesate implicate în punerea în aplicare a acțiunilor statelor membre privind locuințele sociale și la prețuri accesibile, pe baza unei abordări pe mai multe niveluri și a schimbului de bune practici, în conformitate cu principiul subsidiarității;
• sprijinim planul comisarului desemnat responsabil cu locuințele de a institui o platformă paneuropeană de investiții în locuințe durabile și la prețuri accesibile, pentru a oferi urgent sprijin parteneriatelor naționale, regionale și locale menite să pună capăt excluziunii în materie de locuințe, în parteneriat cu CESE și CoR;
• subliniem că trebuie avute în considerare modalități inovatoare de stimulare a investițiilor publice și de mobilizare a fondurilor UE existente, dacă dorim să găsim o soluție pe termen lung la criza locuințelor;
• invităm instituțiile UE să sprijine renovarea în profunzime a clădirilor rezidențiale pe baza unui sprijin financiar diversificat, pe termen lung și inovator, și a unor cadre juridice coerente, care să vizeze populațiile vulnerabile, precum și actorii-cheie de pe teren, în special comunitățile energetice și autoritățile locale;
• solicităm o cooperare mai strânsă între actorii de la diferite niveluri de guvernanță: statele membre, instituțiile UE, organizațiile societății civile, guvernele regionale, autoritățile locale.

Ne angajăm să contribuim la punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în Declarația de la Liège, împărtășind punctele de vedere ale organizațiilor societății civile și ale autorităților locale și regionale din întreaga UE, ca parte a unui efort comun al tuturor instituțiilor UE care urmărește soluționarea crizei locuințelor și consolidarea coeziunii europene în toate dimensiunile sale.

Lunile octombrie și noiembrie au stat sub semnul eșecului celor două summituri mondiale de vârf în domeniul mediului: COP16 – Convenția ONU privind diversitatea biologică și COP29 – Conferința ONU privind schimbările climatice, ambele axate pe finanțarea extrem de necesară pentru conservarea naturii și atenuarea schimbărilor climatice. I-am invitat pe reprezentanții CESE la COP din acest an – Peter Schmidt, Diandra Ní Bhuachalla și Arnaud Schwartz – să își împărtășească opiniile cu privire la consecințele lipsei de măsuri în domeniul climei.

INVITATUL-SURPRIZĂ

Invitatul nostru surpriză este Andrey Gnyot, regizor și jurnalist belarus, care tocmai a fost eliberat din arest la domiciliu în Serbia, unde a fost ținut în detenție timp de un an, în așteptarea extrădării, fiind acuzat de către autoritățile din țara sa de comiterea de infracțiuni economice. Prin povestea sa personală, el descrie soarta jurnaliștilor independenți din Belarusul de astăzi, unde chiar și cea mai mică critică la adresa celor aflați la putere îi poate face să fie etichetați ca „dușmani ai poporului” și încarcerați pe baza unor false acuzații de infracțiuni economice.

4-16 decembrie 2024

Expoziția de fotografie „Powerful Encounters: Picturing an end to energy poverty” (Întâlniri marcante: o viziune asupra dispariției sărăciei energetice)

9 decembrie 2024

Ziua europeană a consumatorului 2024

11 decembrie 2024

Grupul de legătură – Cea de-a 20-a aniversare

22 și 23 ianuarie 2025

Sesiunea plenară a CESE