Răspunsul UE la situația post-Assad din Siria se confruntă cu provocări care pun în balanță nevoile umanitare, politica în domeniul migrației și stabilizarea și reconstrucția țării. Politica internă și considerentele pe termen scurt riscă să dea prioritate și să grăbească returnările, în pofida faptului că abordările coordonate și echilibrate ar putea juca roluri esențiale în stabilizarea Siriei și în promovarea unei dezvoltări pe termen lung, scrie invitatul surpriză al CESE Info, Alberto-Horst Neidhardt, un expert de vârf în materie de migrație în cadrul Centrului European de Politici.
Răspunsul UE la situația post-Assad din Siria se confruntă cu provocări care pun în balanță nevoile umanitare, politica în domeniul migrației și stabilizarea și reconstrucția țării. Politica internă și considerentele pe termen scurt riscă să dea prioritate și să grăbească returnările, în pofida faptului că abordările coordonate și echilibrate ar putea juca roluri esențiale în stabilizarea Siriei și în promovarea unei dezvoltări pe termen lung, scrie invitatul surpriză al CESE Info, Alberto-Horst Neidhardt, un expert de vârf în materie de migrație în cadrul Centrului European de Politici.
Alberto-Horst Neidhardt este analist politic principal și șef al programului „Diversitate europeană și migrație” din cadrul Centrului European de Politici (EPC). Cercetările sale se concentrează asupra legislației și politicilor în materie de azil și migrație, a drepturilor cetățenilor UE, a dezinformării și asupra politicilor în domeniul migrației. A obținut un doctorat în drept european de la Institutul Universitar European. Predă la Universitatea Catolică din Lille pe tema politicilor în materie de migrație și mobilitate, a guvernanței UE și a eticii în domeniul elaborării de politici.
La o lună de la încetarea regimului brutal al lui Bashar al-Assad, răspunsul oficial al UE rămâne în mare măsură limitat la anunțarea asistenței pentru dezvoltare și stabilizare economică. Nu este clar dacă și când vor fi ridicate sancțiunile împotriva Siriei. Sprijinul european va depinde de protecția minorităților și de alte garanții, care rămân incerte. Dinamica politică, de securitate și umanitară complexă a Siriei sugerează că o consolidare democratică va fi lungă și dificilă. Este un test pentru capacitatea UE de a vorbi cu o singură voce și de a acționa împreună cu privire la viitorul țării. În schimb, unele țări europene nu au ezitat să pună accentul pe o prioritate imediată și comună: repatrierea sirienilor strămutați. În decembrie, la doar câteva zile după ce regimul Assad a pierdut orașul Damasc, Austria – unde liderul FPÖ, Herbert Kickl, a primit mandatul de a forma un nou guvern – a anunțat acordarea unui „bonus de returnare” și un program de deportare pentru persoanele cu cazier judiciar. În Țările de Jos, guvernul de coaliție condus de naționalistul de dreapta Geert Wilders intenționează să identifice zone sigure pentru returnări. Germania a anunțat, de asemenea, că protecția acordată sirienilor va fi „revizuită și revocată” în cazul în care țara se stabilizează. Alte țări europene au făcut declarații similare sau urmăresc îndeaproape situația. În acest context, chiar și decizia privind ridicarea sancțiunilor poate fi determinată mai degrabă de obiectivul de punere în aplicare a returnărilor decât de o schimbare a opiniilor cu privire la noua conducere a Siriei.
În situația în care sprijinul pentru partidele de extremă dreaptă și anti-migrație crește în întreaga Europă – iar alegerile federale din Germania se arată la orizont –, viziunea statelor membre cu privire la Siria riscă să fie dictată de priorități interne și de calcule electorale pe termen scurt. Între 2015 și 2024, peste un milion de sirieni au primit protecție din partea statelor membre ale UE, majoritatea în Germania. Prezența lor a devenit o problemă politică și societală controversată. În contextul unor incidente de securitate larg mediatizate, al inflației ridicate și al creșterii costurilor energiei, publicul din multe țări care găzduiesc refugiați este tot mai puțin primitor. În urma acestei schimbări a percepției, retorica și politicile ostile au devenit o normalitate. În ciuda solicitărilor Comisiei Europene și ale UNHCR de a adopta o abordare prudentă în ceea ce privește returnările, această dinamică ar putea determina guvernele europene să le accelereze, chiar și unilateral.
De la căderea regimului Assad în decembrie, peste 125 000 de refugiați s-au întors deja în Siria, în principal din țările învecinate. Totuși, perspectivele lor sunt sumbre. Chiar și înainte de evenimentele recente, peste jumătate din populația Siriei s-a confruntat cu insecuritate alimentară, trei milioane de persoane suferind de foamete gravă. Întrucât multe case au fost distruse în conflict, adăposturile sunt deja la capacitate maximă. Potrivit UNHCR, este nevoie de aproape 300 milioane EUR pentru cei care se întorc, pentru adăpost, hrană și apă. Deși UE și statele membre ar trebui să elaboreze abordări coordonate pentru a facilita repatrierea sigură și voluntară a sirienilor pe termen lung, în acest context, prioritatea imediată ar trebui să fie abordarea nevoilor umanitare ale țării. Presiunea exercitată asupra refugiaților pentru a se întoarce rapid într-o țară afectată de război și instabilă ar putea avea consecințe opuse celor scontate, limitând și mai mult accesul la alimente, energie și adăpost. Returnările la scară largă ar putea, de asemenea, să perturbe structura etnică și socioeconomică a regiunilor deja fragile. O abordare echilibrată și durabilă este justificată și de contribuția potențială a diasporei siriene la eforturile de reconstrucție. Țara va avea nevoie de ingineri, medici, administratori și profesori, și de muncitori cu diferite niveluri de competențe. Sirienii au dobândit competențe și experiență valoroase în Europa în toate sectoarele relevante, inclusiv în educație, construcții și asistență medicală, dar recrutarea profilurilor adecvate nu va fi ușoară. Nici întoarcerea permanentă nu ar fi o condiție prealabilă pentru a contribui la reconstrucție: transferul de bani din Europa ar putea juca un rol crucial în reducerea sărăciei și în dezvoltarea durabilă. Prin implicarea diasporei, sirienii cu reședința în Europa ar putea contribui și la consolidarea legăturilor diplomatice și culturale dintre UE și Siria post-Assad.
Cu toate acestea, statele membre pot să întâmpine dificultăți în a adopta o abordare echilibrată și să nu reușească să urmărească o agendă coordonată. Unele țări ar putea acorda prioritate stabilității pe termen lung și reconstrucției Siriei, permițând ca returnările să aibă loc în mod spontan. Altele se pot grăbi să ofere stimulente financiare pentru repatrierea voluntară sau chiar să revizuiască sistematic statutul sirienilor de îndată ce situația umanitară se îmbunătățește, chiar și numai ușor. Cu toate acestea, punerea în aplicare a unei revizuiri sistematice a statutului de refugiat se va confrunta cu obstacole juridice semnificative și va implica costuri financiare și administrative considerabile. Între timp, orice fel de stimulente pentru întoarcere vor trebui să țină seama de faptul că majoritatea sirienilor strămutați în Europa s-au stabilit deja aici, peste 300 000 dintre aceștia dobândind cetățenia UE. În același timp, perspectivele economice și de muncă sumbre ale țării îi pot descuraja chiar și pe cei mai motivați să se întoarcă. O chestiune fundamentală, în acest context, va fi dacă sirienilor li se vor permite așa-numite „mișcări pendulare” – întoarcere pentru perioade limitate, în timp ce țările-gazdă europene continuă să ofere oportunități durabile pentru o întoarcere mai permanentă.Aceste întrebări vor fi în mod inevitabil interconectate cu discuții mai ample privind politica UE în domeniul migrației. Viitoarele negocieri privind reforma Directivei UE privind returnările, pentru care se așteaptă în curând o propunere din partea Comisiei Europene, ar putea câștiga un impuls decisiv în funcție de evoluția discuțiilor cu privire la returnările sirienilor. Însă reforma directivei ar putea, în mod similar, să ducă la apariția unor noi diviziuni între statele membre ale UE. Având în vedere că politicile în domeniul migrației necesită o regândire fundamentală pentru a înfrunta în mod eficace provocările actuale, abordarea UE în ceea ce privește sirienii strămutați va constitui probabil un prim punct critic de cotitură în noul ciclu.
Copyright: Polish Presidency. Council of the European Union
La 1 ianuarie, Polonia a preluat ștafeta de la Ungaria la conducerea UE și va deține președinția Consiliului UE în primele șase luni ale anului. Președinția poloneză vine într-un moment de transformare pentru Europa, care coincide cu începutul noului mandat al Comisiei Europene.
La 1 ianuarie, Polonia a preluat ștafeta de la Ungaria la conducerea UE și va deține președinția Consiliului UE în primele șase luni ale anului. Președinția poloneză vine într-un moment de transformare pentru Europa, care coincide cu începutul noului mandat al Comisiei Europene.
Având în vedere că agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei continuă cu aceeași intensitate, iar tensiunile geopolitice sunt fără precedent în istoria recentă a Europei, Polonia își concentrează prioritățile pe tema generală a securității. Aceasta include securitatea externă, internă, economică, energetică, alimentară și sanitară, precum și garantarea statului de drept.
Aceste priorități rezonează cu angajamentul Comitetului Economic și Social European de a promova coeziunea, de a proteja valorile democratice și de a asigura o prosperitate stabilă. „La CESE, suntem mândri să fim un partener de încredere și implicat pentru Președinția poloneză și ne angajăm să jucăm un rol activ în formularea priorităților politice care vor defini acest nou ciclu european”, afirmă președintele CESE, Oliver Röpke.
La solicitarea Președinției poloneze, Comitetul va elabora 14 avize exploratorii. Consultați noua noastră broșură și aflați mai multe despre acestea și despre alte activități ale CESE în prima jumătate a anului 2025. De asemenea, puteți descoperi cine sunt membrii polonezi ai CESE și ce organizații reprezintă ei. Broșura este disponibilă exclusiv online în limbile engleză, polonă, franceză și germană. (ll)
Industria europeană se confruntă cu numeroase provocări diferite, printre care prețurile extrem de ridicate la energie, dificultatea de a atrage forță de muncă calificată și accesul la finanțare. În 2023, UE a prezentatPlanul industrial al Pactului verde, axat pe realizarea neutralității emisiilor de dioxid de carbon. În prezentareaorientărilor politice din toamna trecută, președinta Ursula von der Leyen a menționat un „Pact pentru o industrie curată” care să favorizeze industrii competitive și să creeze locuri de muncă de calitate, în spiritul raportului lui Mario Draghi.
Industria europeană se confruntă cu numeroase provocări diferite, printre care prețurile extrem de ridicate la energie, dificultatea de a atrage forță de muncă calificată și accesul la finanțare. În 2023, UE a prezentat Planul industrial al Pactului verde european, axat pe realizarea neutralității emisiilor de dioxid de carbon. În prezentarea orientărilor politice din toamna trecută, președinta Ursula von der Leyen a menționat un „Pact pentru o industrie curată” care să favorizeze industrii competitive și să creeze locuri de muncă de calitate, în spiritul raportului lui Mario Draghi.
Industria este o parte esențială a dublei tranziții verzi și digitale, precum și a sistemului nostru economic. Dar ce înseamnă acest nou pact pentru lucrători? Existența unei forțe de muncă puternice, sindicalizate, bine plătite și cu condiții bune de lucru este o chestiune care privește nu doar sindicatele, ci și societatea în general, democrația și stabilitatea socială, și productivitatea întreprinderilor.
În lipsa unor orientări adecvate și a unei finanțări publice suficiente, acest pact ar putea ajunge să se bazeze pe acele părți din raportul Draghi și din agenda privind competitivitatea care sunt cele mai în favoarea dereglementării. Acest lucru ar putea pune în pericol modelul social european prin promovarea unui model concurențial dăunător, care stimulează uniformizarea la un nivel inferior în ceea ce privește salariile și condițiile de muncă.
Pentru a răspunde acestei preocupări, la 14 februarie, Grupul „Lucrători” al CESE și Confederația Europeană a Sindicatelor (CES) organizează, la sediul CESE, o conferință comună pe tema „Politica industrială europeană pentru locuri de muncă de calitate”. Toate părțile interesate de această conferință sunt încurajate să își noteze data în calendar și să se alăture dezbaterilor.
În decembrie, CESE a organizat o proiecție a filmului „Under the Grey Sky” („Sub cerul gri”), care denunță prețul personal teribil plătit de jurnaliștii belaruși pentru că au îndrăznit să relateze tulburările politice din țara lor.
În decembrie, CESE a organizat o proiecție a filmului „Under the Grey Sky” („Sub cerul gri”), care denunță prețul personal teribil plătit de jurnaliștii belaruși pentru că au îndrăznit să relateze tulburările politice din țara lor.
„Under the Grey Sky” („Sub cerul gri”), primul lungmetraj al regizoarei belarus-poloneze Mara Tamkovich, relatează drama pe care o trăiește Lena, o jurnalistă belarusă care sfârșește în închisoare după ce a transmis în direct represiunea, ordonată de guvernul Belarusului, a unei demonstrații pașnice desfășurate în Piața Schimbărilor din Minsk. Acțiunea se desfășoară în 2020, când un val de proteste fără precedent traversează Belarusul în urma alegerilor falsificate, în virtutea cărora Aleksandr Lukașenko a fost reales pentru a șasea oară.
Lena și cameramanul ei Olya sunt arestate fiindcă au continuat să filmeze protestele, în pofida faptului că au fost interceptate de o dronă a poliției. Într-un crescendo de manipulări judiciare demn de Kafka, Lena este acuzată mai întâi de „organizarea de revolte și perturbarea transportului public”, iar apoi de înaltă trădare. Astfel, în urma unui proces secret , ceea ce ar fi trebuit să fie o detenție administrativă de șapte zile se transformă într-o pedeapsă cu închisoarea de opt ani. Olya primește doi ani de închisoare. Ilya, soțul Lenei, la rândul său hărțuit de poliția regimului, caută cu disperare să o scoată din închisoare, încercând chiar și să o convingă să pledeze vinovată în schimbul libertății – ceea ce Lena nu poate accepta.
Filmul este inspirat de povestea adevărată a jurnalistei TV belaruse Katsiaryna Andreyeva, a soțului ei, Ihar Iljash, și a colegei ei, Darya Chultsova. În timp ce Darya și-a încheiat pedeapsa de doi ani, Katsiaryna și Ihar se află în prezent în închisoare, executând o pedeapsă prelungită cu închisoarea de opt ani și trei luni. Ei sunt departe de a fi singurii în această situație: la sfârșitul lui 2024, Asociația Jurnaliștilor din Belarus estima că numărul lucrătorilor din mass-media care continuă să se afle în spatele gratiilor se ridică la 45. Mulți alții continuă să fie supuși presiunilor chiar și după ce au fugit în străinătate.
Filmul a fost prezentat în premieră mondială la festivalul Tribeca de la New York, în iunie 2024.
La 13 decembrie, în cadrul unui seminar privind rolul mass-mediei independente belaruse în promovarea unei societăți reziliente și democratice, Comitetul Economic și Social European (CESE) a găzduit o proiecție a filmului „Under the Grey Sky ” („Sub cerul gri”), în prezența dnei Tamkovich.
CESE Info a vorbit despre acest film cu realizatoarea sa, dna Tamkovich:
În ce măsură urmărește filmul dumneavoastră evenimentele din viața reală și situația Katsiarynei Andreyeva? Ați utilizat înregistrări autentice ale protestelor din 2020 și ale procesului dnei Andreyeva?
Da, în acest film am utilizat de mai multe ori secvențe reale. Protestele pe care cele două jurnaliste le retransmit la începutul filmului sunt imagini reale care fac parte din filmările realizate de dnele Andreyeva și Chultsova; le-am încorporat într-o scenă interpretată de actori. Și înregistrarea legată de detenția lui Raman Bandarenka, la care personajele se uită pe laptop, este autentică (nota autorului: activistul Raman Bandarenka a fost omorât în bătaie de indivizi mascați după ce a încercat să îi împiedice să smulgă panglicile roșii și albe, simboluri ale drapelului Belarusului înainte de ocupația sovietică). La sfârșitul filmului, prezint, într-un fel de epilog, un montaj al retransmisiilor protestelor de către Katsiaryna.
Acțiunea filmului este strâns legată de realitate: modul în care jurnalistele au fost arestate și urmărite penal și condamnările pe care le-au primit. Dar scopul meu nu a fost de a prezenta evenimentele cu exactitate, ci mai degrabă de a evidenția adevărul emoțional al alegerilor dureroase pe care victimele acestei situații au trebuit să le facă și cu care au trebuit să se confrunte. Am ales să dau personajelor nume fictive pentru a pune o anumită distanță între ele și persoanele reale care le-au inspirat, dar și pentru a invita publicul să se gândească la povestea aceasta ca la una dintre multe altele, ca o metaforă pentru ceea ce s-a întâmplat cu întreaga nație.
Publicul larg din Belarus știe ce s-a întâmplat cu dna Andreyeva și cu alți jurnaliști ca ea? Știți câte persoane au avut aceeași soartă sau o soartă similară?
În Belarus au avut loc arestări politice și represiuni la o scară atât de amplă încât este dificil să nu fi la curent cu situația. Cel puțin 130 000 de persoane au suferit diferite forme de represiune și aproximativ 500 000 de persoane au părăsit țara după 2020. Este o realitate pur și simplu prea mare pentru a fi ascunsă.
În ultimii ani, numărul oficial al prizonierilor politici (acuzați sau condamnați pentru acuzații penale) din Belarus a rămas mereu la în jur de 1 300 de persoane, dar trebuie avut în vedere că sute, dacă nu mii, și-au executat deja pedeapsa, unele au fost eliberate înainte de termen, iar multe dintre persoanele condamnate recent se tem să revendice statutul de prizonier politic. Este vorba despre un lanț de represiune aflat în mișcare constantă, cu noi deținuți care îi înlocuiesc pe cei care au fost eliberați.
Care a fost principala motivație care v-a determinat să faceți acest film? Ce sperați să realizați cu acest film?
În calitate de cetățean belarus, am simțit nevoia de a face ceva atunci când regimul belarus a reprimat brutal protestul din 2020. În calitate de fostă jurnalistă, am putut să mă pun foarte ușor în locul personajelor mele. În calitate de cineastă, am văzut o poveste puternică și emoționantă pe care am simțit că trebuie să o spun.
Care sperați că este principala concluzie sau emoție pe care spectatorii o iau cu sine după vizionarea filmului dumneavoastră?
Sper cu adevărat că oamenii vor reflecta la ceea ce înseamnă de fapt libertatea, la costul său și la măsura în care apreciază efectiv ceea ce au. Sper din inimă că se gândesc la Kacia și Ihar și la toate persoanele aflate în închisoare, deoarece libertatea este un lucru pe care multe persoane aici, în Europa, îl consideră de la sine înțeles.
Ce ar trebui să facă UE – instituțiile sale, societatea civilă, asociațiile de jurnaliști și de apărare a drepturilor omului și guvernele naționale – pentru a ajuta?
Îndemn UE să nu uite de Belarus și să nu considere această țară drept o cauză pierdută. Sprijinul UE este ceea ce permite culturii noastre, mass-mediei noastre și societății civile să supraviețuiască sub această presiune enormă și, deși poate fi privit ca o investiție pe termen lung, acest sprijin va fi util.
Comitetul Economic și Social European (CESE), în calitate de partener instituțional al societății civile, anunță cu mândrie cea de-a doua ediție aSăptămânii societății civile!
Comitetul Economic și Social European (CESE), în calitate de partener instituțional al societății civile, anunță cu mândrie cea de-a doua ediție aSăptămânii societății civile!
Stefano Mallia, președintele Grupului „Angajatori”
„Deblocarea competitivității pentru o prosperitate împărtășită” este obiectivul central al priorităților recent adoptate ale grupului nostru.
În fața provocărilor globale actuale, prioritizarea competitivității și crearea unui mediu favorabil afacerilor trebuie să se afle în avangarda agendei politice, susținută de acțiuni politice concrete.
Într-o Uniune Europeană favorabilă întreprinderilor, competitivitatea se bazează pe excelență și pe o concurență solidă în locul subvențiilor sau protecționismului, iar întreprinderile au acces competitiv la toate resursele de producție necesare.O UE favorabilă întreprinderilor înseamnă, de asemenea, adoptarea unui regulament care să favorizeze întreprinderile și productivitatea, în care sarcina administrativă să fie redusă la minimum și în care piața unică să fie pe deplin funcțională. În plus, încrederea solidă între întreprinderi și factorii de decizie politică este esențială atât pentru atragerea investițiilor, cât și pentru a proteja interesele întreprinderilor din UE în raport cu concurenții internaționali.
Acesta este motivul pentru care solicităm 10 seturi de măsuri de politică favorabile întreprinderilor definite ca priorități principale:
Reformarea radicală a abordării în materie de reglementare
Sisteme de inovare productivă axate pe investiții și inovare
Capacitate tehnologică ridicată în materie de apărare, securitate și tranziție verde și sprijin pentru întreprinderile nou-înființate din domeniul tehnologiei
O bază industrială solidă
Piețe financiare integrate prin dezvoltarea uniunii piețelor de capital și a uniunii bancare
Accesul adecvat la muncă
Sisteme energetice și de transport eficace
Condiții comerciale egale
O tranziție verde orientată către întreprinderi
Finanțe publice eficiente
Aceste acțiuni sunt urgente dacă dorim să valorificăm impactul pozitiv al întreprinderilor competitive asupra unei economii solide și a unei Uniuni Europene care să-și exercite influența la nivel mondial.
Rapoartele Letta și Draghi au fost semnale de alarmă: fie UE își restabilește competitivitatea, fie se va confrunta cu compromisuri dificile în ceea ce privește bunăstarea, standardele de mediu și libertățile fundamentale.
Pentru ediția din anul acesta a manifestării „Europa ta, părerea ta!” (Your Europe, Your Say! - YEYS), CESE a primit sute de candidaturi de la licee din întreaga UE, din țările candidate și din Regatul Unit.
Pentru ediția din anul acesta a manifestării „Europa ta, părerea ta!” (Your Europe, Your Say! - YEYS), CESE a primit sute de candidaturi de la licee din întreaga UE, din țările candidate și din Regatul Unit.
Organizatorii au examinat și evaluat cu atenție toate candidaturile, selectând 36 de licee care vor participa la ediția din 2005 a YEYS în perioada 13 și 14 martie!
YEYS, care constituie evenimentul emblematic anual al CESE pentru tineret, va reuni în acest an aproape 100 de elevi și 37 de profesori. Ediția din 2025 a YEYS, intitulată „Să dăm tinerilor o voce”, va dura o zi și jumătate și se va concentra asupra rolului pe care tinerii îl pot juca în modelarea unui viitor rezilient. Scopul său este de a-i responsabiliza să se implice în acțiuni civice și să contribuie activ la democrația participativă, atât în comunitățile lor, cât și în afara acestora.
În timp ce CESE se pregătește să îi primească pe toți participanții la YEYS, membrii CESE vor vizita școlile selectate la începutul anului 2025, pentru a se întâlni cu aceștia și a face schimb de opinii cu ei înainte de evenimentul principal.
Sesiunile de deschidere și de închidere din 14 martie 2025 vor fi transmise în direct. Linkul pentru a urmări această manifestare va fi publicat pe site-ul web al CESE, pe pagina oficială a ediției din 2025 a YEYS, Europa ta, părerea ta! 2025 | CESE, unde puteți găsi, de asemenea, mai multe informații și actualizări cu privire la această manifestare.
În regia lui Gints Zilbalodis, regizor din Letonia, acest film de animație apreciat de critici este o coproducție între Letonia, Franța și Belgia. Recunoscut la nivel mondial, filmul a câștigat premii la festivaluri precum Golden Globe Award pentru cel mai bun film de animație, Annecy International Animation Film Festival, New York Film Critics Circle Awards și Premiile Academiei Europene de Film.
Urmăriți aventura lui Cat, un supraviețuitor solitar al unei inundații postapocalptice, pe măsură ce navighează într-o nouă realitate pe o barcă de salvare și învață să colaboreze cu alte animale.
Manifestarea face parte din seria de proiecții cinematografice din cadrul CESE, organizate în parteneriat cu Premiul publicului LUX al Parlamentului European, cu scopul de a promova diversitatea culturală și de a stimula dialogul pe teme sociale urgente.
