Hanna Jarzabek, fotografă documentară, de origine spaniolă și polonă, și nominalizată la Premiul pentru jurnalismul de investigație pentru Europa 2024 (IJ4EU), prezintă o imagine sumbră a situației de la frontiera dintre Polonia și Belarus, unde mii de refugiați încearcă să treacă prin pădurea Białowieża, numită și „jungla”.

Hanna Jarzabek

Din noiembrie 2021, mii de refugiați, în principal din țările din Orientul Mijlociu și Africa, au încercat să traverseze pădurea Białowieża, ultima pădure virgină rămasă în Europa, situată de-a lungul frontierei dintre Polonia și Belarus. Pădurea, denumită „jungla” de către unii refugiați, este un loc periculos și dificil de traversat, în special pentru cei care nu sunt familiarizați cu climatul dur din nord-estul Europei. Mulți refugiați sunt blocați în pădure pentru perioade lungi de timp, unde se confruntă cu condiții extreme, cum ar fi lipsa hranei și a apei, precum și un risc ridicat de hipotermie și deces în timpul iernii. Dacă sunt prinși de polițiștii de frontieră, refugiații sunt, de obicei, obligați să treacă înapoi frontiera, ceea ce înseamnă că sunt lăsați în pădurile din partea belarusă, adesea noaptea, fără martori și cu telefoanele distruse pentru a împiedica comunicarea cu lumea exterioară. Aceste returnări forțate, cunoscute sub denumirea de respingere la frontieră, au loc chiar și în condiții extreme, nefăcând excepție nici în cazul femeilor însărcinate sau al persoanelor aflate în pragul hipotermiei, care sunt expulzate pe teritoriul belarus. Unii dintre refugiați au afirmat că au fost respinși la frontieră în repetate rânduri, chiar și de 17 ori.

Guvernul polonez anterior a construit un zid de frontieră cu sârmă ghimpată și consolidat la bază. La fel ca alte obstacole din alte părți, acestea nu reușesc să-i împiedice pe oameni să încerce să intre în Europa, ci, în schimb, îi expune la vătămări grave. Polițiștii de frontieră au instalat și camere-capcană în pădure pentru a detecta mișcările refugiaților și ale lucrătorilor umanitari. Întrucât nu există tabere de refugiați, refugiații se ascund în pădure pentru a evita returnările către Belarus, iar prezența militară tot mai mare împiedică accesul la ajutor umanitar.

De la început, furnizarea de ajutor umanitar la această frontieră a fost extrem de dificilă. După ce guvernul de extremă dreaptă a pierdut puterea în octombrie 2023, au fost speranțe de schimbare a politicii în domeniul migrației, dar violența, respingerile și accesul limitat la asistență medicală au persistat. În prezent, Medici fără Frontiere lucrează cu doar trei angajați cu fracțiune de normă pentru a oferi asistență medicală de-a lungul frontierei de 400 km. Organizația nu dispune de o bază permanentă, spre deosebire de alte regiuni frontaliere cu fluxuri migratorii similare. Ei se confruntă cu afecțiuni dificile, oferind adesea ajutor în întuneric și fără echipamentul adecvat pentru a stabili un diagnostic exact. Ei își adaptează tratamentul la condițiile din pădure, de exemplu fac infuzii intravenoase pe timp de noapte sau furnizează asistență medicală de urgență în cazuri grave, cum ar fi avortul spontan.

După construcția zidului, pe lângă problemele de sănătate, apar și diferite tipuri de fracturi, deoarece oamenii care încearcă să treacă peste zid, cad uneori de la înălțimi de până la 5 metri. Unele fracturi necesită operațiuni complicate și luni de recuperare. În astfel de cazuri, și în caz de hipotermie, singura soluție este de a chema ambulanța, știind că persoana va fi arestată și supravegheată de polițiștii de frontieră în timpul spitalizării sale. După ce persoana este externată din spital, polițiștii de frontieră decid, pe baza propriilor criterii, dacă să o trimită într-un centru închis pentru străini sau într-un centru deschis. Potrivit afirmațiilor mai multor persoane intervievate, au existat situații în care unii refugiați, după ce au fost externați din spital, au fost transportați de polițiștii de frontieră înapoi în pădure și trimiși înapoi în partea belarusă, și așa, povestea a început din nou.

În ultimele luni, numărul soldaților staționați la frontiera dintre Polonia și Belarus a crescut în mod constant, ceea ce reflectă escaladarea tensiunilor în regiune. În iunie 2024, la frontieră, un migrant a înjunghiat un soldat polonez, care a murit ulterior din cauza rănilor. Ca răspuns, noul guvern și-a intensificat campania anti-migrație și a introdus o lege care le permite soldaților să utilizeze arme ori de câte ori consideră necesar, fără să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor. Această decizie este foarte îngrijorătoare, în special având în vedere incidentele alarmante anterioare care au implicat utilizarea forței. De exemplu, în octombrie 2023, un refugiat sirian a fost împușcat în spate, în timpul zilei, suferind vătămări grave. În mod similar, în noiembrie 2023, voluntarii umanitari au raportat că polițiștii de frontieră au tras în direcția lor, fără avertizare, în timp ce încercau să ofere ajutor. Noua lege riscă nu numai să normalizeze astfel de practici periculoase, ci și să creeze un climat de impunitate, punându-i în pericol și mai mult atât pe refugiați, cât și pe cei care oferă asistență umanitară. Prin acordarea unei autonomii necontrolate soldaților, această politică subminează drepturile fundamentale ale omului și ar putea escalada violența într-o regiune de frontieră deja volatilă.

Donald Tusk încearcă să dea impresia de o mai mare deschidere și cunoaștere a drepturilor omului, însă guvernul său perpetuează discursul administrației anterioare de a prezenta migranții de la această frontieră ca o amenințare la adresa societății poloneze, dezumanizându-i și etichetându-i drept teroriști sau infractori. Guvernul anterior a încercat, de asemenea, să clasifice personalul umanitar ca ajutor de traficanți de persoane – o infracțiune care se pedepsește cu până la opt ani de închisoare. Se pare că această politică va continua sub conducerea guvernului lui Donald Tusk. La 28 ianuarie 2025, cinci voluntari umanitari care au ajutat o familie din Irak și o persoană din Egipt, în 2022, vor fi judecați, riscând aceeași pedeapsă aspră.

În plus, politica recent anunțată în domeniul migrației (octombrie 2024) mu prea prezintă motive de optimism. Zona-tampon, creată în luna iulie a anului trecut, rămâne în vigoare, restricționând în mare măsură accesul organizațiilor umanitare, inclusiv al Medicilor fără Frontiere, precum și al jurnaliștilor, împiedicând astfel acordarea de ajutor refugiaților și documentarea încălcărilor drepturilor omului de către autoritățile poloneze.

Cu toate acestea, aspectul cel mai controversat al acestei politici este planul de a suspenda dreptul de azil la această frontieră – o măsură care contravine flagrant drepturilor fundamentale ale omului recunoscute în întreaga Europă. În plus, această politică va avea implicații profunde pentru populația locală din regiunea de frontieră; și, totuși, a fost elaborată fără nicio consultare prealabilă cu aceasta sau cu organizațiile umanitare. Aceste organizații, care au depus eforturi neobosite pentru a oferi ajutor, au dobândit, de asemenea, cunoștințe esențiale cu privire la situație, la nevoile refugiaților care încearcă să treacă peste granițe și la provocările cu care se confruntă. Ignorarea unor astfel de informații nu numai că subminează eforturile umanitare, dar riscă și să exacerbeze o situație deja dezastruoasă.

Prezentul raport de investigație a fost realizat cu sprijinul unui grant din Fondul pentru jurnalismul de investigație pentru Europa (IJ4EU).

Hanna Jarzabek este fotografă documentară, de origine spaniolă și poloneză, locuiește la Madrid, deține o diplomă în științe politice și a acumulat experiență în calitate de analist politic pentru agențiile ONU. Activitatea sa se axează pe teme precum discriminarea, identitatea de gen, diversitatea sexuală și fluxurile migratorii de-a lungul frontierelor estice ale UE, cu o abordare sensibilă și respectuoasă. Lucrările ei au fost publicate în mass-media importantă, cum ar fi El País și Newsweek Japonia, expuse la nivel internațional și recunoscute cu numeroase premii, inclusiv o nominalizare pentru premiul IJ4EU Impact Award 2024 și pentru premiul Leica Oskar Barnack Award 2023.

Fotografie din proiectul „Jungla”:

Picior de tranșee, o infecție fungică care afectează picioarele, este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate în rândul refugiaților care încearcă să traverseze pădurea Białowieża (octombrie 2022).