Izolarea a fost o perioadă ciudată de autoanaliză. Pe de o parte, mi s-a împlinit un vis... să stau acasă și să am timp suficient să fac toate acele lucruri pe care am vrut să le fac dintotdeauna, dar pentru care nu am avut timp. Pe de altă parte, m-a făcut să înțeleg cât de importantă este socializarea pentru oameni – să se întâlnească, să vorbească, să se atingă și să se vadă în realitate, nu pe un ecran. Și cât de greu este să trăim fără toate acestea.

Această experiență ne schimbă valorile și ne face să gândim diferit. Dar ne arată și noi modalități de colaborare. Este posibil ca, după această criză, să avem mai multe ședințe online, care sunt mult mai ușor de organizat, dar, în același timp, nu ne permit cu adevărat să dezvoltăm împreună noi idei și noi forme de cooperare.

Societatea noastră are deja și va avea multe lecții de învățat. Nu le-aș putea enumera pe toate, așa că voi menționa doar câteva din domeniul pe care îl cunosc cel mai bine – persoanele cu handicap.

Această criză a arătat cât de grea este situația în centrele de îngrijire pe termen lung. Multe persoane cu handicap și multe persoane în vârstă au murit în astfel de centre, iar unele țări nici măcar nu au inclus aceste decese în statisticile lor privind coronavirusul. Acum cinci ani, Comitetul nostru a elaborat un aviz privind dezinstituționalizarea sistemelor de îngrijire. Au avut loc câteva schimbări de atunci, însă criza ne-a arătat cât de multe mai sunt de făcut.

În același timp, am vorbit atât de mult despre sistemele de sprijin pentru grupurile cele mai vulnerabile ale societății, dar criza a demonstrat că, în ciuda tuturor măsurilor de sprijin, persoanele cu handicap au fost printre primele care și-au pierdut locul de muncă.

O criză este o ocazie extraordinară pentru a detecta verigile cele mai slabe ale sistemelor noastre de sprijin și acum este momentul să facem tot posibilul să le întărim.

Rolul organizațiilor societății civile în timpul crizei este și va fi foarte important, acestea fiind cel mai aproape de toți membrii societății. Persoane din diferite grupuri trebuie sprijinite, iar organizațiile societății civile sunt locul cel mai potrivit pentru a primi acest sprijin.

Organizațiile sunt și cele mai în măsură să identifice tipul de ajutor de care au nevoie oamenii; de aceea, este extrem de important să fie implicate în procesul decizional.

După cum ne-a arătat experiența în domeniul handicapului, a existat o gamă variată de abordări. În unele țări, organizațiile care apără interesele persoanelor cu handicap au fost incluse în organele guvernamentale de decizie (Italia), în altele, ele au avut ocazia de a-și exprima punctele de vedere la un nivel foarte înalt (Spania), însă în alte țări, aceste organizații au fost uitate (Letonia). Și acest lucru evidențiază cât de multă importanță acordă guvernele țărilor europene diverselor grupuri de cetățeni.