La începutul noului an, Franța a preluat Președinția Consiliului Uniunii Europene. Gândită din start ca o președinție în general ambițioasă, ea își concentrează programul pe explorarea unui nou model de creștere pentru Uniunea Europeană. Acest lucru este absolut esențial într-o eră a schimbărilor transformatoare.

În timp ce creșterea va avea nevoie întotdeauna de principalele sale ingrediente – educație și competențe, antreprenoriat și finanțe – și de un stat funcțional cu instituții solide, o creștere convingătoare și susținută va necesita o triplă schimbare de direcție.

Cooperarea politică (și nu concurența) reprezintă condiția pentru obținerea unor rezultate bune. Conceptele de concurență și condiții de concurență echitabile stau la baza majorității reglementărilor naționale și internaționale în vigoare. Cu toate acestea, apariția giganților mondiali din domeniul tehnologiei și intrarea Chinei pe piețele mondiale fac dificilă supravegherea și menținerea condițiilor care garantează o concurență loială pentru toți. Conceptul de condiții de concurență echitabile presupune că toți suntem egali. Oricât ne-am dori ca acest lucru să fie adevărat, nu toate țările sunt pe picior de egalitate. Urmărindu-se condiții de concurență echitabile, se pierde din vedere tocmai acest lucru. Pe de altă parte, cooperarea și coordonarea vizează obținerea unor rezultate care să fie acceptabile pentru toți. Procesul decizional trebuie să pună accentul pe modul de promovare a măsurilor.

Luând ca exemplu ce se întâmplă în Europa, UE are mult mai mult de câștigat dacă își coordonează acțiunile pe plan intern, urmărind să vorbească cu o singură voce în lume. Răspunsul ferm, rapid și clar al UE în timpul crizei provocate de pandemie și, în special, dacă îl comparăm cu cel din timpul crizei financiare, a arătat în ce fel eficacitatea cooperării duce la rezultate bune.

Măsuri ecologice cu impact, și nu de fațadă. UE a stabilit, fără îndoială și pe bună dreptate, obiective extrem de ambițioase pentru politica sa în domeniul climei.  Totuși, se confruntă cu probleme imense, inclusiv cu cea legată de propria sinceritate, atunci când trebuie să treacă de la vorbe la fapte. Taxonomia prezentată recent, care definește criteriile pentru adevărate investiții ecologice, este un exemplu de instrument foarte important, dar care poate fi contestat din această perspectivă. În mod similar, Banca Centrală Europeană, un actor important în această privință, a plasat pe bună dreptate ecologizarea politicii monetare printre obiectivele sale principale. Însă ea nu dispune de instrumentele necesare pentru a realiza acest lucru și nici nu-și poate permite costul unui eșec în atingerea obiectivelor climatice fără să prejudicieze celelalte obiective financiare. În mod similar, deși UE are rezultate bune în ecologizarea producției sale, ea este departe de ecologizarea consumului. Intenția de a impozita importurile poluante, foarte aproape să fie pusă în aplicare, este o încercare bună în această direcție, dar trebuie să se garanteze că nu se împiedică astfel accesul țărilor mai sărace pe piața UE. Acesta este un echilibru foarte delicat pe care UE va trebui să îl gestioneze, date fiind numeroasele tentații întinse pentru a cădea în capcana dezinformării ecologice.

Este timpul de a alia feluri diferite de gândire. Prea des auzim că, pentru a aborda problemele globale, trebuie să formăm alianțe strategice ale celor care împărtășesc aceeași viziune. Este de înțeles, într-un fel: motivată de dorința de a progresa, Europa trebuie să discute cu cei care gândesc și vorbesc la fel. Argumentul este că, astfel, poziția sa va câștiga mai multă greutate, Europa dobândind, prin urmare, o putere de negociere mai mare pentru a-i înfrunta pe cei care nu împărtășesc aceeași viziune. Cu toate acestea, pentru a soluționa problemele globale, alianțele strategice parțiale care încheie acorduri trebuie să comunice apoi conținutul acordurilor „părții adverse”. Iar cei care se află în fața alianțelor nu vor să se confrunte cu situații de tipul „totul sau nimic”. În ceea ce privește bunurile publice globale, cum ar fi clima, fiecare trebuie să câștige ceva de pe urma negocierilor și să contribuie pe măsura capacității sale. Dacă dorim să realizăm progrese durabile, este extrem de important să menținem dialogul cu alții care nu gândesc la fel ca noi.

Este necesară o ușoară schimbare de curs în soluționarea problemelor globale și interne. Nu ne mai putem mulțumi cu o „concurență perfectă” sau cu bune intenții sau să discutăm doar cu cei care gândesc ca noi. Să sperăm că în 2022 vom face un efort suplimentar în acest sens.

Maria Demertzis, directoare adjunctă a asociației Bruegel