Elena Calistru

Rezistența arhitecturii economice a Europei a fost pusă la încercare de crizele recente, iar greul cel mai mare a fost dus de oamenii obișnuiți. Avizul nostru intitulat Depășirea crizelor conține planul unei economii care protejează cetățenii și întreprinderile, în loc să îi expună turbulențelor economice.

Se disting trei imperative economice.

În primul rând, modul de efectuare a previziunilor economice trebuie să evolueze, trecând de la analiza retrospectivă la intervenția predictivă. Când dă năvală, inflația se simte mai întâi pe masa din bucătărie, nu pe tablourile de bord economice. Avem nevoie de sisteme avansate de detectare timpurie, cu ajutorul cărora blocajele din lanțurile de aprovizionare și anomaliile de repercutare a prețurilor să fie identificate înainte ca ele să se traducă în incapacitatea de a plăti factura la încălzire și a de cumpăra de mâncare. Gospodăriile cele mai vulnerabile la șocurile economice sunt tocmai gospodăriile cu cea mai redusă capacitate de a le absorbi – o realitate care necesită o cartografiere detaliată a vulnerabilităților pentru a se asigura o protecție specifică.

În al doilea rând, capacitatea bugetară trebuie să treacă de la un răspuns de urgență la o stabilizare integrată. NextGenerationEU a fost un instrument impresionant, dar improvizat. Dacă ar exista mecanisme permanente de stabilizare bugetară, care să fie supravegheate de societatea civilă, răspunsurile la criză ar proteja persoanele cel mai expuse riscurilor. Atunci când guvernanța economică ignoră efectele distributive, presiunea socială rezultată subminează însăși reziliența pe care încercăm să o creăm. Condiționalitățile sociale din finanțarea din partea UE nu ar trebui privite drept obstacole birocratice – ele ar putea garanta că creșterea economică înseamnă îmbunătățirea nivelului de trai pentru toți.

În al treilea rând, integrarea pieței trebuie să se accelereze acolo unde contează cel mai mult pentru consumatori. Costurile energiei care le depășesc în mod semnificativ pe cele ale concurenților nu sunt doar indicatori macroeconomici, ci și facturi lunare care apasă asupra bugetelor gospodăriilor din toată Europa. Realizarea de investiții strategice în infrastructura transfrontalieră și integrarea pieței energiei nu sunt doar obiective economice abstracte, ci și un ajutor concret pentru familiile și întreprinderile care se confruntă cu probleme din cauza costului vieții.

O politică economică elaborată fără aportul societății civile este precum navigarea fără cunoștințe de la fața locului – posibilă în teorie, dar necugetată în practică. Politicile concepute cu participarea deplină a celor care le vor simți consecințele produc invariabil rezultate mai bune. Consultarea nu trebuie să fie o formalitate, ci un prilej de valorificare a inteligenței colective a societății civile organizate de-a lungul întregului ciclu de elaborare a politicilor.

Economia socială de piață competitivă a Europei trebuie modernizată, nu abandonată. Ideea că trebuie ales între competitivitate și protecția cetățenilor este promovată de persoanele cu o imaginație economică limitată. Pentru depășirea dificultăților care ne așteaptă, avem nevoie de creativitate instituțională, pentru ca reziliența economică și bunăstarea oamenilor să se afle în inima guvernanței economice a Europei.