CESE info

Greul consolidării coeziunii în vederea depolarizării societăților cade pe organizațiile societății civile, întrucât acestea au puterea și motivația de a proteja spațiile civice și democratice. Acesta a fost mesajul principal al Săptămânii societății civile, eveniment care a fost găzduit pentru al doilea an de Comitetul Economic și Social European (CESE) și în cadrul căruia s-a discutat despre tendința alarmantă de polarizare pe scară largă, observată în toate societățile din UE.

Peste 800 de persoane, printre care reprezentanți ai organizațiilor societății civile (OSC-uri), ai ONG-urilor și ai grupurilor de tineret, precum și părți interesate și jurnaliști, s-au întâlnit la CESE în perioada 17-20 martie pentru Săptămâna societății civile, în cadrul căreia și-au împărtășit punctele de vedere și au discutat despre modurile de consolidare a coeziunii și a participării în societățile marcate de polarizare.

Săptămâna societății civile a găzduit 14 sesiuni organizate de membrii Grupului de legătură al CESE și de partenerii Zilei inițiativei cetățenești europene (ICE), printre altele, ceremonia de decernare a Premiului CESE pentru societatea civilă. Participanții au elaborat un set cuprinzător de măsuri realizabile și cerințe-cheie pentru mai multă coeziune în societate, cum ar fi:

• consolidarea coeziunii prin educație și cultură;
• asigurarea de locuințe accesibile ca preț și durabile;
• consolidarea participării publicului prin intermediul ICE;
• asigurarea unei tranziții juste favorabile incluziunii și a unei creșteri verzi și albastre;
• elaborarea unei strategii europene solide pentru societatea civilă;
• consolidarea sprijinului și a finanțării pentru organizațiile societății civile;
• implicarea tinerilor în crearea unei Europe mai puternice și mai reziliente;
• stimularea inovării și a tehnologiei pentru binele comun.

La sesiunea de închidere, Oliver Röpke, președintele CESE, a declarat: „La încheierea celei de-a doua ediții a Săptămânii societății civile, sunt adânc impresionat de energia, reziliența și angajamentul actorilor societății civile din toată Europa. Această săptămâna a demonstrat că, atunci când societatea civilă se unește, putem făuri soluții prin care să ne consolidăm democrația, să promovăm coeziunea socială și să construim o Europă cu adevărat în serviciul cetățenilor săi.”

Din partea Comisiei Europene, Henna Virkkunen, vicepreședinta executivă pentru suveranitate tehnologică, securitate și democrație, a subliniat rolul esențial pe care îl au OSC-urile în orientarea societăților, în conformitate cu valorile europene fundamentale.

Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European, a lansat un apel ferm la acțiune, solicitând OSC-urilor să își arate forța și să reacționeze la retorica agresivă: „Avem nevoie de o societate civilă puternică și de un parteneriat real între societatea civilă și factorii de decizie pentru a clădi împreună o societate coerentă, cu un impact real asupra vieții oamenilor.”

Reprezentanții organizațiilor societății civile au subliniat că societățile civile nu sunt simpli furnizori de servicii, ci constituie o parte esențială a democrației și a participării. Nataša Vučković, secretara generală a Fundației „Centrul pentru democrație” din Serbia, s-a arătat optimistă cu privire la capacitatea societății civile de a juca un rol fundamental în combaterea cauzelor profunde și a răspândirii discursurilor antidemocratice și antieuropene, atât în UE, cât și în țările candidate. Acest lucru poate fi realizat prin explicarea rostului Uniunii Europene și prin asigurarea faptului că beneficiile acesteia ajung la toți cetățenii în viața lor de zi cu zi. (at)

Societățile noastre sunt mistuite de o boală invizibilă: precaritatea omniprezentă, din cauza căreia oamenii se simt profund neputincioși și la discreția unor forțe care îi depășesc, declară Albena Azmanova, profesoară universitară și autoare premiată, care a susținut un discurs programatic impresionant în timpul Săptămânii societății civile a CESE. În interviul acordat CESE Info, ea dezvăluie principalele cauze ale acestui flagel, inclusiv tendința de a acorda prioritate egalității în detrimentul stabilității economice.

În discursul dumneavoastră programatic din cadrul Săptămânii societății civile, ați evocat o epidemie a precarității, care se află la originea declinului libertăților politice. Ați descris-o ca pe o boală invizibilă care ne face să ne pierdem mințile. Ne puteți spune mai multe despre ceea ce înțelegeți prin „epidemia precarității”? Cum apare o astfel de epidemie?

Oamenii sunt din ce în ce mai exasperați, iar decesele cauzate de disperare – în special sinuciderile la locul de muncă – sunt în creștere în societățile prospere. Acesta este vârful cel mai dureros și, prin urmare, cel mai vizibil al unui iceberg uriaș, dar invizibil, de precaritate, cauzat de insecuritatea mijloacelor noastre de subzistență. Nu este vorba numai despre faptul că oamenii sunt indignați, și că încrederea în instituțiile politice este în scădere, deși auzim adesea aceste lucruri. Neîncrederea poate fi sănătoasă: de aici pornesc revendicările privind asumarea răspunderii. Furia poate fi productivă: ea poate stârni lupte pentru dreptate și poate duce la schimbări semnificative.

Boala de care suferă în prezent societățile noastre – adică ceea ce descriu în lucrările mele ca „precaritate omniprezentă” – are o natură diferită. Este un tip special de insecuritate, o deposedare masivă de orice capacitate, deoarece oamenii simt că sunt la discreția unor forțe pe care nu le pot controla.

Ca indivizi, resimțim precaritatea ca pe o incapacitate de a face față sarcinilor de zi cu zi din viața noastră. Sentimentul incapacității de a face față creează teama de a decădea, de a pierde ceea ce avem – locul de muncă, economiile, capacitatea de a reuși, sănătatea mentală. Prin urmare, problema nu este legată atât de sărăcie sau inegalitate, ci de pierderea resimțită sau anticipată, de teama de a decădea. Așa este resimțită precaritatea.

Societățile resimt precaritatea ca incapacitatea de a se autoguverna și de a gestiona adversitatea. Să ne gândim, de exemplu, la COVID-19. Cum a fost posibil ca societățile noastre prospere, strălucite din punct de vedere științific și sofisticate din punct de vedere instituțional să permită ca o problemă de sănătate publică, cauzată de un virus care nu era nici complet necunoscut, nici foarte letal, să devină o criză sanitară gravă, iar ulterior o criză economică și socială? Explicația este că guvernele noastre au redus investițiile publice, inclusiv în domeniul asistenței medicale.

Aceasta este o altă caracteristică a precarității. Ea este declanșată de politici specifice, de combinația neoliberală de piețe libere și economii deschise, în care deciziile se bazează pe rentabilitate. Pentru a asigura competitivitatea națională sau a UE pe piața mondială, în cadrul unei concurențe planetare pentru profit, elitele de centru-stânga și de centru-dreapta s-au grăbit să reducă atât siguranța locului de muncă (pentru a acorda întreprinderilor flexibilitatea care le-a făcut competitive), cât și cheltuielile cu serviciile publice. Acest lucru a însemnat că toată lumea avea mai multe responsabilități, dar mai puține resurse pentru a le îndeplini. Ni se cere să facem mai mult cu mai puține resurse.

Iată și un exemplu: Comisia Europeană solicită statelor să facă mai mult pentru justiția socială, însă le cere, totodată, să reducă cheltuielile. Această neconcordanță între responsabilitățile din ce în ce mai mari și resursele din ce în ce mai reduse duce la un sentiment de incertitudine și la îndoieli cu privire la capacitatea noastră de a face față. Nu este vorba de tipul sănătos de incertitudine care ne face dornici să ne avântăm în lume, să examinăm opțiunile de care dispunem, să ne asumăm riscuri sau să arătăm de ce suntem în stare. Este vorba, dimpotrivă, de o frică toxică, de teama de a-ți pierde mijloacele de subzistență și de anticiparea unui viitor mai sumbru.

În opinia dumneavoastră, care este cauza ascensiunii liderilor autoritari și a partidelor de dreapta? Cum evaluați libertățile democratice și respectarea valorilor fundamentale ale UE în Europa de astăzi?

Creșterea sprijinului acordat liderilor și partidelor autoritare de dreapta se datorează precarității generate politic.  Oamenii nu se simt în siguranță, așadar tânjesc după securitate și stabilitate; se simți deposedați de capacitatea de a acționa, și, ca atare, își pun toate speranțele în lideri puternici, care să ofere imediat stabilitate, dând dovadă de o mână de fier. De exemplu, astfel de lideri măresc cheltuielile militare și consolidează puterea poliției – așa cum este pe punctul de a face UE în prezent.

Temeliile unor astfel de acțiuni au fost puse anterior de partidele centriste, deoarece ele au fost cele care au agravat precaritatea societăților noastre, prin aplicarea principiilor neoliberale. În opinia mea, partidele de centru-stânga poartă o responsabilitate uriașă pentru această stare de fapt regretabilă. Deși democrația socială pretinde că vocația ei este să lupte pentru justiție, ea s-a axat pe combaterea unei singure forme de nedreptate: inegalitatea. Realitatea este că oamenii tânjesc după stabilitate economică – altfel spus, capacitatea de a-și gestiona viețile și de a-și planifica viitorul.

Gândiți-vă că am putea avea societăți perfect egalitare, dar în care există o mare precaritate – o astfel de societate nu poate fi numită o societate prosperă. În plus, oamenii nu sunt neapărat dornici să eradicheze inegalitățile dacă asta înseamnă să fie tratați ca niște perdanți care sunt despăgubiți (și umiliți) prin redistribuirea unei părți infime din bogăție: înainte de orice, ei nu doresc să fie perdanți.

În discursul dumneavoastră, ați vorbit și despre „Olimpiada victimizării”. Ați putea explica la ce vă referiți și de ce ar trebui, în viitor, să evităm victimizarea?

În ultimele cinci decenii, lupta împotriva discriminării a luat forma politicii identitare. Grupurile care au fost discriminate de-a lungul timpului au fost tratate ca „minorități protejate”, iar statutul lor a fost îmbunătățit prin măsuri de discriminare pozitivă, cum ar fi promovările selective și sistemele de cote. Atunci când acest lucru se întâmplă într-un context de precaritate omniprezentă, în care locurile de muncă de calitate și alte resurse sunt limitate, astfel de grupuri protejate încep să concureze între ele pentru aceste resurse limitate. Într-un astfel de climat, statutul de victimă devine un fel de atu: cu cât victimizarea percepută este mai amplă, cu atât mai puternică este revendicarea dreptului la protecție.

Pe de o parte, acest lucru creează animozitate între grupurile concurente, erodând solidaritatea. Pe de altă parte, niciunul dintre ele nu câștigă cu adevărat, deoarece rămân victime. În definitiv, statutul de victimă și faptul de a suferi o discriminare este tocmai ceea ce oferă motivul de a solicita protecție. Singurele câștigătoare ai acestui joc nemilos privind accesul la resurse și la protecție specială sunt elitele, care decid cu mărinimie cine beneficiază de patronajul lor. Rezultatul final este că grupurile deposedate de capacitatea de acționa se luptă între ele ca și când ar fi dușmani, în timp ce protectorii lor, elitele politice, câștigă și mai multă putere de pe urma acestor lupte. 

Având în vedere toate acestea, de ce este atât de importantă societatea civilă pentru menținerea democrației și a libertăților civile, pe care mulți dintre noi le considerăm de la sine înțelese? De ce societatea civilă, și nu alegerile democratice, reprezintă antidotul pentru abuzurile de putere?

Când votăm, suntem singuri. Resimțim dureros faptul că suntem privați de capacitatea de a acționa și frustrările pe care le generează insecuritatea și ne manifestăm această anxietate prin votul pe care îl acordăm. Așa se explică ascensiunea partidelor reacționare în cadrul unor alegeri libere și corecte. Societatea civilă este animată de o logică diferită și își extrage energia dintr-o sursă specială: sentimentul de apartenență. Când suntem alături unii de alții, uniți de legăturile unei cauze comune, nu suntem singuri, ne simțim mai puțin precari, mai puțin lipsiți de putere, deoarece ne putem baza pe sprijinul camarazilor noștri. Odată ce precaritatea se reduce, frica scade și ea și ne putem gândi la viitor, putem imagina proiecte de anvergură.

Albena Azmanova este profesoară de științe politice și sociale la City St George's, Universitatea din Londra, și codirectoare a revistei Emancipations. Ultima sa carte, „Capitalism on Edge” (2020), a câștigat numeroase premii, printre care Premiul Michael Harrington Book, pe care Asociația americană pentru științe politice îl acordă „unei lucrări remarcabile care arată cum poate fi pusă cunoașterea în slujba luptei pentru o lume mai bună”. 

„Îi învățăm pe elevi că faptele trebuie verificate, dar opiniile ar trebui discutate cu respect. Adevărata gândire critică respectă pluralitatea opiniilor”, afirmă Richard Vaško de la Asociația slovacă de dezbateri (SDA), câștigătoare a Premiului CESE pentru societatea civilă dedicat acest an combaterii polarizării, prin inițiativa sa intitulată „Olimpiada de gândire critică”. Richard, al cărui proiect a câștigat premiul întâi, ne-a vorbit despre olimpiadă și despre motivele pentru care predarea gândirii critice este esențială în lumea de astăzi, polarizată și bazată pe dezinformare.

Ați putea descrie cum arată o rundă a olimpiadei de gândire critică? Puteți da un exemplu de problemă de rezolvat sau de întrebare?

În rundele olimpiadei de gândire critică desfășurate în școli sau la nivel regional, elevii participă la teste care durează una până la două ore, cu acces deplin la internet și la instrumente online de verificare a faptelor, în cadrul cărora rezolvă o serie de probleme. Provocările se axează pe educația în domeniul mass-mediei, pe detectarea manipulării și a prejudecăților, pe interpretarea datelor și a studiilor, pe identificarea erorilor logice și pe formularea propriilor argumente.

De exemplu, într-o rundă recentă, elevilor li s-a solicitat să argumenteze dacă „ar trebui instalate camere video de supraveghere în școli, pentru a spori siguranța” – o chestiune oportună, ținând seama de actualele discuții în spațiul public din Slovacia. O altă sarcină a constat în analizarea unui material video TikTok viral care promova o teorie a conspirației despre Taylor Swift, pentru a identifica caracteristicile tipice ale gândirii conspiratorii. În cadrul unei a treia probe, elevii trebuiau să decidă care dintre cele două videoclipuri prezentate era generat de IA și care era autentic.

Toate edițiile anterioare ale testelor sunt disponibile publicului în limba slovacă la adresa www.okm.sk.

Ce ați sperat să obțineți prin intermediul olimpiadei de gândire critică? Ce v-a determinat să lansați acest proiect?

Obiectivul nostru este de a-i ajuta pe elevi începând cu vârsta la care ei încep să utilizeze platformele de comunicare socială și să consume conținut digital să-și dezvolte competențele necesare pentru a naviga în acest spațiu în mod critic, responsabil și judicios. Prin feedback periodic după fiecare rundă și prin cursuri de e-learning disponibile pentru pregătire, elevii dobândesc obiceiuri și instrumente transferabile pe care le pot aplica în viața de zi cu zi. În cele din urmă, dorim să creștem o generație de tineri informați, rezilienți împotriva dezinformării și capabili să conducă un dialog constructiv și bazat pe fapte.

Am lansat acest proiect ca răspuns la o lacună critică din sistemul nostru de învățământ: educația în domeniul mass-mediei și gândirea critică sunt încă foarte slab reprezentate în programele oficiale de învățământ. Mai mult de jumătate dintre elevii slovaci nu învață niciodată cum să evalueze dacă o informație este de încredere. Doar 16 % dintre tinerii slovaci verifică periodic informații din mass-media. Prin urmare, 56 % din populație tinde să creadă teoriile conspirației sau chiar minciuni sfruntate. Am dorit să schimbăm acest lucru prin introducerea unor măsuri scalabile și cu impact asupra școlilor din întreaga țară.

De ce credeți că dezvoltarea gândirii critice este atât de importantă în contextul actual? Avem șansa de a câștiga războiul împotriva știrilor false?

Știrile false au existat întotdeauna sub o anumită formă, dar trăim în prezent într-o epocă de bombardament informațional fără precedent. Având în vedere că platformele de comunicare socială reprezintă principala sursă de informații pentru mulți tineri, oricine poate răspândi cu ușurință dezinformarea, informarea greșită sau discursuri de incitare la ură. A învăța să filtrezi informațiile și să navighezi prin acest peisaj haotic a devenit o competență esențială pentru viață.

Cu toate acestea, nu vom „câștiga” niciodată pe deplin războiul împotriva știrilor false – este o țintă în mișcare, în continuă evoluție. Dar ceea ce putem face este să le oferim tinerilor instrumentele necesare pentru a se orienta mai bine în acest mediu, pentru a pune întrebări potrivite și pentru a gândi înainte de a da mai departe.

Ați primit feedback cu privire la proiectul dumneavoastră? Ne puteți da un exemplu în acest sens?

Colectăm feedback detaliat după fiecare rundă, iar reacțiile sunt extrem de pozitive. De exemplu, 93 % dintre profesorii ai căror elevi au participat la olimpiadă au declarat că acest lucru contribuie la consolidarea rezilienței elevilor lor împotriva dezinformării și a informațiilor înșelătoare. În plus, punctajul nostru în cadrul Net Promoter Score – un indicator esențial al satisfacției utilizatorilor – a ajuns la +76 în ultima rundă, ceea ce este considerat un rezultat excelent.

Ce sfaturi ați da altor organizații ale societății civile care doresc să aibă succes în astfel de activități și programe?

Fiecare țară și context sunt diferite, iar organizațiile locale știu cel mai bine ce funcționează pentru comunitățile lor. Voi enumera însă câteva principii care au funcționat bine pentru noi:

În primul rând și cel mai important, nu le spunem tinerilor ce să gândească. Adevărata gândire critică respectă pluralitatea opiniilor. Dacă elevii simt că opiniile lor sunt impuse sau nu sunt acceptate, angajamentul lor dispare. Îi învățăm că faptele trebuie verificate, dar opiniile ar trebui discutate cu respect.

În al doilea rând, accesibilitatea și incluziunea sunt esențiale. Dacă nu vom „sparge bula” și nu vom ajunge dincolo de școlile de elită, nu vom avea un impact real. Programul nostru este gratuit, integral online, cu bariere reduse și disponibil și în limba celei mai mari minorități etnice. Anul acesta, 53 % dintre participanți au provenit din licee profesionale.

În al treilea rând, ne-am gândit de la început la scalabilitate și la utilizarea celor mai noi tehnologii pentru a o realiza. Utilizăm IA pentru a evalua răspunsurile deschise, ceea ce ne permite să menținem o experiență educațională de înaltă calitate fără a recurge la testarea cu variante multiple de răspuns. Deși era digitală a generat provocări serioase, ea ne oferă, de asemenea, instrumente puternice pentru a le aborda.

Richard Vaško face parte din Asociația slovacă de dezbateri (SDA) de la vârsta de 12 ani. Ca licean, el a câștigat campionatul național de dezbateri din Slovacia și a reprezentat Slovacia la campionatele mondiale de dezbateri pentru școlari. A terminat ca șef de promoție facultatea de drept, politică și filosofie a Universității din Warwick, Regatul Unit, și urmează în prezent cursurile de masterat pe teme de educație (cunoaștere, putere, politică) la Universitatea din Cambridge.

Din 2021, Richard lucrează la SDA, unde a fondat și coordonează în prezent „olimpiada de gândire critică”. De asemenea, a colaborat cu echipa de comunicare strategică a Ministerului Educației din Slovacia (StratCom) și a elaborat în comun manuale de formare a cadrelor didactice privind educația în domeniul mass-mediei pentru Institutul Național de Educație și Tineret. El desfășoară activități de cercetare și organizează o școală de vară multietnică pentru copiii defavorizați în cadrul Institutului Mathias Bel, un ONG axat pe minoritățile etnice și comunitățile rome marginalizate din Slovacia.

Până în prezent, premiul emblematic al CESE pentru societatea civilă a fost decernat de 15 ori. Prin acest premiu sunt recompensate proiectele care adoptă o abordare deosebit de creativă și inovatoare a unor teme de mare relevanță pentru UE.

Candidaturile pot fi depuse de oricare dintre organizațiile societății civile înregistrate oficial în Uniunea Europeană și care acționează la nivel local, regional, național sau european. Premiul este deschis și persoanelor fizice care își au reședința în UE, precum și întreprinderilor înregistrate sau care își desfășoară activitatea în UE, cu condiția strictă ca proiectele lor să fie non-profit.

Inițiativele și proiectele eligibile trebuie să se desfășoare în UE. Ele trebuie să fi fost deja puse în aplicare sau să se afle în derulare la data-limită pentru depunerea candidaturilor;

Scopul premiului este de a sensibiliza opinia publică cu privire la contribuția remarcabilă a societății civile la crearea unei identități și a unei cetățenii europene și la promovarea valorilor comune care consolidează integrarea europeană.

Tema premiului se schimbă în fiecare an. În 2023, proiectele s-au axat pe sănătatea mintală. În 2022, în mod excepțional, CESE a acordat câte un premiu pentru două teme diferite: tineretul și Ucraina. În 2021, premiul a recompensat proiecte climatice care promovează o tranziție justă. În 2020, CESE a înlocuit Premiul pentru societatea civilă cu un premiu unic, Premiul pentru solidaritatea civilă, dedicat combaterii COVID-19. Între alte teme din trecut s-au numărat egalitatea de gen și emanciparea femeilor, identitățile europene, patrimoniul cultural și migrația.

În octombrie 2024, CESE a lansat cel de-al 15-lea Premiu pentru societatea civilă, dedicat, de data aceasta, combaterii polarizării dăunătoare a societății europene.

Tema polarizării este mai urgentă ca niciodată. În contextul numeroaselor crize care se suprapun – inclusiv pandemia de COVID-19, războiul Rusiei în Ucraina și instabilitatea socială și economică larg răspândită – a crescut neîncrederea în instituțiile și autoritățile publice, ceea ce a dus la o polarizare dăunătoare.

Societatea civilă joacă un rol esențial în combaterea acestei neîncrederi și în monitorizarea punctelor critice de polarizare online și offline, și, astfel, în îmbunătățirea coeziunii sociale și în susținerea idealurilor democratice. Împreună cu autoritățile publice și cu societatea civilă, premiul poate contribui la protejarea democrației liberale de tendințele autoritare.

Din acest motiv, CESE a decis să acorde actualul Premiu pentru societatea civilă unor inițiative non-profit care intervin în mod eficace prin punerea în aplicare a unor măsuri preventive, de avertizare timpurie și, acolo unde este necesar, de detensionare, care să garanteze că valorile democratice sunt respectate, că polarizarea nu devine nocivă și că discursurile unilaterale nu duc la acte de violență.

Cei trei câștigători ai celei de-a 15-a ediții a Premiului pentru societatea civilă al CESE, din Slovacia, Belgia și Franța, au fost răsplătiți pentru inițiative demne de urmat de combatere a polarizării negative în întreaga Europă. Câștigătorii au fost anunțați la 20 martie, în cadrul unei ceremonii de decernare a premiilor, organizată în Săptămâna societății civile.  

Suma alocată acestui premiu a fost împărțită astfel: premiul întâi a primit 14 000 EUR, iar ceilalți doi câștigători, câte 9 000 EUR.

PREMIUL ÎNTÂI: Slovak Debate Association din Slovacia, pentru inițiativa The Critical Thinking Olympiad

Slovak Debate Association (SDA) este un ONG din Slovacia. Misiunea sa este de a promova spiritul deschis și gândirea critică și de a încuraja cetățenia activă în rândul tinerilor slovaci. SDA a lansat o serie de programe prin care îi învață pe tineri să evalueze fapte și opinii, să-și formuleze propriile argumente și să-și formeze o gândire critică cu privire la conținuturile oferite de mass-media pentru a găsi surse credibile de informații. Organizația construiește astfel un spațiu pentru o dezbatere publică deschisă cu privire la aspectele-cheie cu care se confruntă societatea slovacă.

Unul dintre programele de mare succes, lansat în 2021, este Olimpiada de gândire critică. Inițiativa se bucură deja de o largă adeziune, aproape 9 000 de elevi din peste 300 de școli participând anul trecut. Acest proiect inovator propune un concurs menit să consolideze reziliența elevilor în fața dezinformării. Dezinformarea este răspândită în Slovacia: 61% dintre slovaci nu au încredere în mass-media și mai bine de jumătate dintre ai cred în teorii ale conspirației. Olimpiada de gândire critică își propune să înfrunte direct aceste provocări prin consolidarea educației în domeniul mass-mediei și prin schimbarea obiceiurilor de consum ale tinerilor.

Concursul vizează trei grupe de vârstă, respectiv elevi din clasele VIII-XIII (sistemul slovac de învățământ); participanții trebuie să facă față, în trei runde, unor serii de provocări din mass-media reală. Sarcinile sunt concepute astfel încât să reflecte conținuturile la care elevii pot fi expuși în viața de zi cu zi. Ei analizează materiale video de pe TikTok, verifică veridicitatea unor conținuturi create de IA și evaluează postări de pe Instagram, încearcând să facă distincția dintre realitate și dezinformare. De asemenea, elevii participă la o rundă de luări de cuvânt în public, în cadrul căreia trebuie să-și expună argumentele în fața colegilor lor.

„Olimpiada de gândire critică contribuie la depolarizarea societății, învățând mii de elevi să adopte puncte de vedere diverse, să depisteze o serie de prejudecăți și să-și exprime opiniile în mod constructiv”, a declarat Richard Vaško, fondatorul și coordonatorul programului. „Prin consolidarea gândirii critice și a alfabetizării mediatice prin intermediul acestui exercițiu bazat pe competențe, îi capacităm pe tineri să reziste dezinformării și să judece nuanțat dezbaterile societale.”

PREMIUL AL DOILEA: Reporters d'Espoirs din Franța pentru inițiativa Prix Européen Jeunes Reporters d’Espoirs

Reporters d'Espoirs este o organizație franceză non-profit înființată în 2003. Aceasta a lansat abordarea de tip „jurnalism de soluții”, o formă de jurnalism practicată în prezent pe scară largă, care caută răspunsuri la provocările cu care se confruntă societatea actuală. Organizația încurajează jurnaliștii să adopte această mentalitate pozitivă și acordă o serie de premii celor mai bune reportaje și inovații editoriale ale jurnaliștilor și tinerilor.

Prix Européen Jeunes Reporters d’Espoirs este o inițiativă menită atât să recompenseze, cât și să formeze jurnaliștii în domeniul jurnalismului de soluții în limba franceză. Acest program polivalent le oferă candidaților posibilitatea de a învăța jurnalismul de soluții prin intermediul unui curs online, organizat împreună cu Ecole de Journalisme et de Communication d'Aix-Marseille. Fiecărui candidat i se atribuie, de asemenea, un mentor pentru a-și îmbunătăți competențele de scriere și de vorbire și este instruit în tehnica prezentării de proiecte și idei. Câștigătorii sunt invitați, de asemenea, să participe la o excursie instructivă de 48 de ore la Paris, care le oferă ocazia să întâlnească jurnaliști și experți din întreaga Europă care împărtășesc aceeași viziune. Șase câștigători primesc apoi premii în valoare totală de 10 000 EUR.

„Combaterea polarizării este inerentă metodei adoptate de jurnalismul de soluții și constă în a scoate în evidență complexitatea lumii, diversitatea actorilor care acționează la toate nivelurile și în toate țările, împreună sau separat, descriind totodată capacitatea inițiativelor locale de a-și extinde sfera de acțiune”, ne explică Gilles Vanderpooten, directorul organizației Reporters d'Espoirs.

În cadrul celor trei ediții organizate până în prezent, au fost trimise peste 400 de candidaturi din 25 de țări. Cea de-a patra ediție va depăși în curând 300 de candidaturi. Organizația a sprijinit deja peste 75 de candidați să-și perfecționeze franceza scrisă și vorbită.

Ideea este ușor de reprodus, iar echipa pregătește deja colaborări cu jurnaliști din Spania, Italia și Belgia pentru ca premiul să capete anvergură.

„Ambiția noastră este ca premiul să se extindă dincolo de mediul francofon, în alte limbi ale Uniunii Europene”, a declarat dl Vanderpooten. „Este esențial pentru implicarea din ce în ce mai mare a tinerilor în «Europa soluțiilor»”.

PREMIUL AL TREILEA: FEC Diversité asbl din Belgium pentru proiectul ESCAPE GAME EXTREME DROITE pour se désintoxiquer

În Europa și în întreaga lume, ideologiile de dreapta capătă amploare. Partidele de extremă dreaptă câștigă teren, iar populismul este în creștere. Organizația belgiană non-profit FEC Diversité a conceput o modalitate de a contracara aceste opinii în rândul profesorilor, al sindicatelor și al cetățenilor obișnuiți.

ESCAPE GAME EXTREME DROITE pour se désintoxiquer este un joc de evadare, care le permite jucătorilor să se „decontamineze” de ideile extremei drepte, într-un mod distractiv și atractiv. Jucătorii sunt informați că au fost „infectați” cu ideologii de extremă dreaptă și trebuie să se decontamineze îndeplinind anumite sarcini. În felul acesta, ei află cum se răspândesc și se amplifică ideile de extremă dreaptă în societate.

Jocul este alcătuit din patru districte, fiecare cu probe specifice pe care jucătorii trebuie să le treacă. În districtul A, participanții se antrenează în discuții privind impactul extremei drepte la locul de muncă, prin interacțiuni cu 19 obiecte. În districtul B, jucătorii citesc mărturii reale ale migranților pentru a le înțelege periplul spre Europa. În districtul C, pe fondul sonor al unui „discurs pe extremă dreaptă” se derulează o serie de imagini. În districtul D, jucătorii se familiarizează cu un raport privind un partid de extremă dreaptă, înainte de a rezolva cuvinte încrucișate.

La acest joc imersiv participă și animatori îmbrăcați în costume, care poartă măști de gaze și își modifică vocea. Ideea din spatele diverselor încercări este de a mobiliza toate cele cinci simțuri pentru ca experiența să fie cât mai reală și pentru a sensibiliza publicul cu privire la miza democrației în Europa.

De la lansarea sa în iunie 2023, aproape 1000 de actori au fost „decontaminați”, iar jocul s-a răspândit la nivelul sindicatelor, al organizațiilor și școlilor din Belgia și din afara acesteia. Participanți din Franța și Bulgaria au venit să joace acest joc pentru a-l duce cu ei în altă parte.

„Suntem mândri că am creat un instrument educațional inovator care abordează problema ideilor de extremă dreaptă într-un mod atractiv și interactiv”, spune Malika Borbouse, reprezentanta FEC Diversité. „Încurajând dialogul și reflecția colectivă, inițiativa noastră a contribuit la reducerea tensiunilor și la promovarea unei societăți mai favorabile incluziunii.”

La premiul din acest an aspiră 58 de candidaturi – persoane fizice, întreprinderi private și organizații ale societății civile din multe state membre ale UE, reflectând o distribuție geografică largă.

Candidaturile acoperă o gamă largă de subiecte, de la implicarea și capacitarea tinerilor la coeziune și incluziunea socială, de la alfabetizarea mediatică și dezinformare la drepturile omului și egalitatea de gen.

Multe inițiative abordează problema la sursă și contribuie la prevenirea polarizării.

Inițiative precum „EUth Voices for Social Change”, condusă de organizația non-profit Youthmakers Hub din Grecia, își propun să capaciteze tinerii să cultive schimbări pozitive în comunitățile lor. Aceste proiecte abordează polarizarea dăunătoare, construind o cultură a toleranței, încurajând oamenii să se implice în dialoguri constructive și să se opună discursurilor care incită la dezbinare, de exemplu prin alfabetizare digitală și producerea unor podcasturi.

Alte proiecte combat discursurile polarizante și radicalizarea. Ele elimină decalajele culturale, etnice și dintre generații, abordează diviziunile societale, promovează înțelegerea reciprocă și cooperarea, protejează drepturile fundamentale și inspiră coeziunea socială.

DEMDIS Digital Discussion, o inițiativă lansată de DEMDIS în Slovacia, a creat o nouă platformă software pentru a găzdui discuții digitale echitabile – chiar și pe teme controversate. Utilizatorii votează cu privire la declarații și sunt plasați în grupuri de opinie separate. Prin găsirea unui numitor comun, proiectul construiește punți între aceste tabere polarizate.

Ghidul privind drepturile omului al Societății baltice pentru drepturile omului este un exemplu al modului în care societatea civilă poate acționa pentru a ocroti drepturile fundamentale. Ghidul funcționează ca o platformă pentru educația în domeniul drepturilor omului, oferind explicații multilingve cu privire la modul în care drepturile omului pot și ar trebui să funcționeze în situații specifice în viața de zi cu zi.

Candidaturile din acest an conțineau, de asemenea, mai multe abordări culturale și artistice pentru combaterea polarizării, cum ar fi Atlasul geopolitic al culturii și al mass-mediei independente în Europa al asociației Arty Farty. Această inițiativă scoate în evidență temele prioritare ale unei rețele de organizații culturale și mass-media independente din întreaga Europă, cum ar fi incluziunea, reducerea decalajelor teritoriale sau necesitatea de a combate dezinformarea. Aceste proiecte demonstrează că cultura și mass-media pot juca un rol transformator în depolarizarea societății.

Inițiativa cetățenească europeană s-a dovedit a fi un instrument eficace pentru creșterea participării cetățenilor la viața politică a UE. Ea trebuie consolidată pentru a contracara riscul ca instituțiile UE să se desprindă de cetățenii europeni.

Inițiativa cetățenească europeană (ICE) este un mecanism participativ al UE, menit să consolideze democrația directă, permițând ca cel puțin un milion de cetățeni europeni (cu un număr minim specificat de cetățeni din cel puțin șapte state membre) să solicite Comisiei Europene să propună un act într-un domeniu în care statele membre au transferat competențe la nivelul UE.

Începând din 2012, când au fost lansate ICE, Comisia Europeană a înregistrat 119 inițiative, iar organizatorii acestora au strâns aproximativ 20 de milioane de semnături. Până în prezent, 11 inițiative au fost validate ca fiind de succes, iar 10 dintre acestea au primit deja un răspuns din partea Comisiei.

Ziua ICE, organizată în fiecare an de Comitetul Economic și Social European (CESE), este un forum și o platformă importantă, oferind un cadru organizatorilor și părților interesate înregistrate și viitoare ale ICE pentru a face schimb de informații și de experiență și a-și prezenta ICE și activitățile.

Anul acesta, Ziua ICE a avut loc în cadrul Săptămânii societății civile, la 18 martie.

„UE ar trebui să ia măsuri suplimentare în direcția democrației participative, pentru a completa structura sa reprezentativă. Inițiativa cetățenească europeană (ICE) este primul instrument de democrație participativă la nivel transnațional”, a declarat dl Laurențiu Plosceanu, vicepreședinte pentru comunicare al CESE.

Potrivit Ombudsmanului European, Teresa Anjinho, ICE este un instrument puternic, care, însă, nu și-a atins încă potențialul. „Trebuie să îmbunătățim comunicarea cu privire la scopurile și funcțiile sale. Trebuie intensificate campaniile de sensibilizare, astfel încât cetățenii să fie pe deplin informați cu privire la ceea ce poate și nu poate face o ICE și să acționeze în consecință. Pentru a păstra însemnătatea instrumentului ICE, este nevoie de transparență, onestitate și comunicare. Dacă eșuăm, încrederea în acest instrument se va nărui, și, odată cu ea, și încrederea în viitorul Uniunii noastre”, a declarat dna Anjinho.

În timpul manifestării „Ziua ICE”, au fost prezentate nouă inițiative ICE, inclusiv cele privind accesul la apă, securitatea alimentară, avortul, drepturile LGBTQ+, protejarea clădirilor existente împotriva demolării, protecția patrimoniului jocurilor video, un nou model de reducere a emisiilor, numit „Air-Quotas”, și noi standarde de sănătate pentru utilizarea în scopuri medicale a substanțelor psihedelice.

Răspunzând solicitărilor de a asigura finanțarea inițiativelor ICE, Adriana Mungiu, șefa echipei ICE din cadrul Secretariatului General al Comisiei, a îndemnat activiștii să nu aștepte soluții bugetare noi și deloc la îndemână, dedicate în mod exclusiv acestor inițiative. În schimb, ei ar trebui să utilizeze într-o mai mare măsură fondurile disponibile din actualul buget al UE, inclusiv în capitolele privind „Participarea cetățenilor”. (at)

Daniela Vancic

Inițiativa cetățenească europeană – ICE – este cu adevărat unică: nicăieri în lume nu există un alt instrument prin care cetățenii să poată influența direct legislația. Instrumentul tot nu a primit însă recunoașterea pe care o merită, explică dna Daniela Vancic, responsabilă cu politicile europene și activitățile de susținere și promovare în cadrul Democracy International, care a expus trei idei care pot mări impactul ICE.

Inițiativa cetățenească europeană (ICE) este unul dintre cele mai puternice instrumente democratice ale UE, imediat după alegerile europene. Implicând peste 20 de milioane de cetățeni în cei 13 ani de existență, ICE s-a dovedit a fi o platformă esențială pentru participare. În ciuda potențialului său, ICE se bucură însă rareori de o binemeritată recunoaștere.

Iată de ce contează ICE, precum și trei idei de mărire a impactului său.

Rolul ICE într-o lume polarizată

Prin ce este ICE un instrument cu adevărat unic? Nicăieri în lume nu există un instrument similar. ICE le oferă cetățenilor posibilitatea de a influența direct legislația, dacă aceștia găsesc susținere în cel puțin șapte state membre ale UE. Într-o epocă în care polarizarea politică devine tot mai pronunțată, ICE acționează ca punte vitală între cetățeni și factorii de decizie politică, favorizând colaborarea, construind legături și antrenând schimbări reale.

Menirea sa primară este să impulsioneze implicarea oamenilor în elaborarea politicilor. ICE aduce față în față grupuri diverse, suscită dezbaterea publică și dă glas oamenilor pe scena europeană. De exemplu, inițiativa My Voice, My Choice, care a adunat de curând peste un milion de semnături, a mobilizat o rețea de activiști, organizații și personalități publice (inclusiv personalități internaționale precum Barack Obama) și a generat o discuție mai amplă despre valorile fundamentale. Acest tip de mobilizare creează valoare durabilă atât pentru democrația în sine, cât și pentru cauza susținută.

Este vital să se acționeze la timp

ICE are un imens potențial democratic, pentru valorificarea căruia este esențial însă ca instituțiile UE să acționeze în timp util. Deși unele inițiative, cum ar fi campania End the Cage Age, au antrenat schimbări pozitive în politicile UE, se întâmplă des ca între momentul în care o inițiativă cetățenească europeană obține susținerea necesară din partea publicului și momentul în care ea se reflectă în legislație să treacă un timp considerabil. Astfel de situații pot fi frustrante atât pentru cetățeni, cât și pentru societatea civilă, riscând să le submineze încrederea în acest proces.

Pentru păstrarea dinamicii, UE ar trebui să aibă în vedere accelerarea ICE-urilor europene pentru care există o susținere publică masivă. Elaborarea legislației UE ia timp într-adevăr, însă atunci când o inițiativă cetățenească europeană se bucură de o susținere clară și largă din partea europenilor, ea ar trebui să beneficieze de o atenție deosebită. Cetățenii ar trebui să își poată vedea rapid ideile transformate în acțiune, pentru ca ICE să devină un catalizator al schimbării în timp util, precum și un instrument de influență.

Rolul organizațiilor societății civile în eforturile de reformă europeană

Organizațiile societății civile se află dintotdeauna în centrul ICE, mobilizând cetățenii și sensibilizând publicul cu privire la potențialul instrumentului. Încă de la început, organizații precum Democracy International au jucat un rol esențial în dezvoltarea și sprijinirea ICE. Rolul societății civile nu se oprește însă aici.

Aceste organizații trebuie să continue activitățile de promovare și susținere a reformelor cu potențial de consolidare a rolului de instrument democratic pe care îl are ICE. De exemplu, ar trebui să se poată recurge la ICE pentru propunerile de modificări ale tratatelor UE. O astfel de posibilitate este încă îndepărtată, dar impactul său asupra viitorului Europei ar putea fi unul considerabil. Discuțiile despre reforma tratatelor avansează și se acceptă tot mai mult ideea că UE are nevoie de un tratat care să țină seama de provocările și oportunitățile epocii noastre, fiind deci mai important decât oricând ca domeniul de aplicare al ICE să fie extins astfel încât cetățenii să fie admiși la masa negocierilor.

ICE ca sursă de inspirație pentru politici

ICE trebuie să aibă aspirații mai înalte. O posibilitate de valorificare a întregului potențial al instrumentului este să se recurgă la ICE-uri chiar dacă acestea nu îndeplinesc criteriile stabilite formal. Nu orice idee măreață va strânge un milion de semnături, ceea ce nu înseamnă însă că nu merită ca ea să fie luată în considerare. Desfășurarea unei campanii de ICE nu este o întreprindere ușoară, mai ales atunci când trebuie depuse eforturi transnaționale, multilingve și multinaționale. Se poate deci ca unele dintre cele mai bune idei să nu dispună de resursele necesare pentru a îndeplini cerințele ridicate prevăzute pentru reușita unei inițiative cetățenești europene.

De exemplu, inițiativa lansată în 2012 cu titlul Single Communication Tariff Act (Actul privind un tarif unic pentru telecomunicații) nu a avut succes, conform definiției standard, dar a servit drept sursă de inspirație pentru politica de roaming la prețurile de pe piața națională, care a intrat în vigoare cinci ani mai târziu, în beneficiul a milioane de europeni mobili care se pot bucura în prezent de roaming gratuit de date la nivel transfrontalier. Chiar și ICE-urile care nu obțin numărul de semnături necesar pot, așadar, să antreneze schimbări de politică. UE ar trebui să fie deschisă și să ia în considerare toate ideile prezentate de cetățeni, chiar și pe cele care nu ating pragul de un milion de semnături, și să se inspire din ele în viitoare acte legislative.

Principalele concluzii

ICE este un instrument extrem de valoros pentru consolidarea democrației în Europa, în special într-un moment în care valorile democratice sunt amenințate peste tot în lume. El le dă cetățenilor puterea de a-și urca ideile pe scena UE, mobilizând susținerea publicului și creând un impact semnificativ. Cum ICE nu mai este un copil, este momentul să ne gândim la modul în care putem amplifica acest instrument unic, pentru a crea o legătură mai puternică și mai directă între cetățeni și instituții.

Cu sprijinul continuu al societății civile, ICE poate contribui la construirea unei Uniuni Europene mai deschise la participare și mai prompte în răspuns, consolidându-i astfel poziția de susținătoare de frunte a democrației în lume.

Daniela Vancic este responsabilă cu politicile europene și activitățile de susținere și promovare în cadrul Democracy International, unde promovează, din 2017, democrația participativă și directă. Are peste zece ani de experiență în procesele de participare a cetățenilor și este expertă recunoscută în domeniul inițiativei cetățenești europene. În 2022 a coeditat cartea „Complementary Democracy: The Art of Deliberative Listening”.

Inițiativa cetățenească europeană „My Voice, My Choice” pledează pentru avorturi sigure și accesibile pentru toate femeile din întreaga UE. Lansată în aprilie 2024 și coordonată de Institutul sloven „8 Martie”, inițiativa a reușit să obțină peste un milion de semnături cu mult înainte de termenul-limită. CESE Info a discutat cu organizatorii despre urgența campaniei lor în climatul politic actual, în care femeile pierd din ce în ce mai mult controlul asupra drepturilor lor reproductive.

Ce v-a determinat să lansați inițiativa My Voice, My Choice și care este obiectivul dumneavoastră final?

Am început să ne gândim la o campanie care să protejeze drepturile în materie de avort în Europa în urmă cu aproape trei ani, când decizia în cauza Roe vs Wade a fost anulată, în SUA. Astfel, peste noapte, femeile din SUA și-au pierdut dreptul constituțional la avort; am simțit imediat că trebuie să protejăm acest drept în Europa. Femeile din Polonia mor în spitale din cauza interzicerii aproape totale a avorturilor. Ele au organizat cele mai mari proteste pentru drepturile în materie de avort din ultimii ani. Și femeile din Malta pot în continuare să ajungă la închisoare dacă avortează. În acest an, Giorgia Meloni a acordat grupurilor antiavort permisiunea de a protesta în interiorul clinicilor de avort și de a hărțui femeile care încearcă să facă avort. Peste 20 de milioane de femei din Europa nu au acces la avort.

Acesta este motivul pentru care am început campania My Voice, My Choice. Am colaborat la propunerea noastră cu o echipă de avocați internaționali și am format o rețea puternică cu organizații din întreaga Europă.

Obiectivul nostru este de a proteja drepturile în materie de avort la nivelul UE și de a îmbunătăți accesul la avort pentru femeile care, în prezent, trebuie să călătorească în alte țări din cauza interdicțiilor de avort (cum ar fi femeile din Malta și Polonia) sau din cauza unei rate ridicate a obiecțiilor pe motive de conștiință (după cum s-a văzut în Italia și Croația) sau pur și simplu nu își permit în prezent să facă avort (în țări precum Germania sau Austria).

Climatul politic actual explică perfect motivul urgenței campaniei noastre. Trebuie să ne unim și să demonstrăm că majoritatea oamenilor susțin dreptul la avort și se opun restricțiilor privind libertatea reproductivă. Majoritatea europenilor sprijină dreptul la avort – trebuie să fim uniți pentru a proteja acest drept.

Ce măsuri concrete solicitați Comisiei Europene? Cum pot fi ele realizate, având în vedere că sănătatea este o competență a statelor membre?

Propunem Comisiei Europene să instituie un mecanism financiar care să funcționeze ca un mecanism de participare pentru statele membre, care să acopere costul procedurilor de avort și care să funcționeze în mod similar cu programele de prevenire și tratare a cancerului.

Ideea este ca orice persoană care trebuie să călătorească în altă țară pentru un avort – din cauza restricțiilor severe din propria țară sau a obiecțiilor pe motive de conștiință – să nu plătească din propriul buzunar pentru procedura de avort. În prezent, mii de femei călătoresc în alte țări în care plătesc uneori mii de euro pentru procedură. Nu toată lumea își poate permite acest lucru.

Chiar dacă avortul nu intră în sfera de competență a Comisiei Europene, programele financiare legate de asistența medicală se înscriu în această competență, motiv pentru care am putut să înregistrăm această ICE. 

De ce ați ales să urmăriți acest lucru prin intermediul unei ICE? Cât de încrezători sunteți că Comisia va răspunde favorabil?

Organizația noastră slovenă, Institutul „8 Martie”, care coordonează campania „My Voice, My Choice”, are o vastă experiență în ceea ce privește inițiativele civile naționale, colectarea semnăturilor și referendumurile. Prin intermediul mecanismului de inițiativă civilă națională, am schimbat deja cu succes 15 legi în Slovenia și am câștigat două referendumuri naționale. Acesta este motivul pentru care am dorit să găsim un instrument similar pentru democrația directă la nivelul UE. Astfel ne-am familiarizat cu ICE. Am dorit să realizăm o schimbare directă care să aibă un impact de durată asupra drepturilor reproductive pentru toți cetățenii Europei și de aceea am decis să începem să colectăm semnături.

Pe parcursul campaniei, am obținut sprijin politic din partea tuturor grupurilor politice de centru-stânga din Parlamentul European, am primit sprijin din partea unor politicieni remarcabili de la nivel național din multe state membre ale UE și avem legături bune și relații stabile cu comisarii europeni. Sperăm că ei vor asculta vocea a peste 1,2 milioane de cetățeni care susțin inițiativa noastră. 

Cum ați reușit să mobilizați cetățeni din diferite țări ale UE pentru a vă sprijini inițiativa și a vă ajuta la colectarea semnăturilor? Ce canale utilizați pentru a vă transmite mesajul?

Pe parcursul campaniei, am construit o rețea puternică de peste 300 de organizații și am creat o comunitate frumoasă de peste 2 000 de voluntari din întreaga Europă. Am dorit să fim prezenți pe străzile orașelor și satelor europene, voluntarii noștri fiind pregătiți să strângă semnături. Am reușit să creăm o prezență online puternică pe Instagram, dar utilizăm și diferite canale, cum ar fi Facebook, TikTok, YouTube, Bluesky, X și alte platforme de comunicare socială.

Ați depășit pragul de un milion necesar pentru o ICE reușită cu o lună înainte de termenul de strângere de semnături. Ce fel de feedback și sprijin, inclusiv sprijin financiar, ați primit până în prezent?

Am reușit să obținem un milion de semnături în decembrie, după nouă luni de strâns semnături, și am închis campania de colectare a semnăturilor cu 1,2 milioane de semnături înainte de termenul-limită.

Am reușit să colectăm semnăturile cu ajutorul rețelei și al comunității noastre, dar am solicitat, de asemenea, diferite oportunități de finanțare pe parcursul campaniei noastre pentru a o susține. „My Voice, My Choice” a câștigat și premiul Societății slovene de sociologie și a fost propus pentru Premiul „SozialMarie”. De asemenea, am obținut sprijinul tuturor grupurilor politice de centru-stânga din Parlamentul European și sprijinul individual din partea mai multor deputați în Parlamentul European, a vicepreședintelui Parlamentului European, Nicolae Ștefănuță, a senatoarei franceze Melanie Vogel, a președintei slovene, Nataša Pirc Musar și a prim-ministrului Robert Golob. Mulți activiști și persoane din diferite țări ale UE sprijină, de asemenea, campania, cum ar fi Luisa Neubauer din Germania și Alice Coffin din Franța.

My Voice, My Choice este o inițiativă care evoluează către una dintre cele mai mari mișcări feministe din Europa. Ea include peste 300 de organizații, nenumărați susținători și voluntari dedicați din întreaga UE care colaborează pentru a asigura avortul în condiții de siguranță și accesibil în Uniunea Europeană. 

Ucraina a fost reprezentată la ediția din acest an a evenimentului Europa ta, părerea ta! (Your Europe, Your Say! – YEYS) de Tatiana Povalyaeva și elevii acesteia. Profesoară la un liceu din Harkov, dna Povalyaeva nu s-a mai aflat în fața unei clase din februarie 2022, iar de atunci predă online. Aflăm de la ea despre dificultățile pe care le întâmpină un cadru didactic dintr-un oraș situat la numai 40 de kilometri de frontiera rusă și supus unor atacuri continue de la începutul războiului.

În opinia dvs. de cadru didactic, de profesoară, ce impact a avut războiul asupra capacității dvs. de a preda și asupra sistemului de învățământ în general din Ucraina?

În ziua de astăzi, aproape toate școlile din Harkov au trecut la învățarea online, deoarece nu avem suficiente adăposturi în care elevii noștri să poată veni în siguranță la cursuri cu prezență fizică. Procedăm astfel de trei ani, iar ultima dată când mi-am văzut elevii în clasă a fost la 23 februarie 2022.  Mulți elevi au plecat din țară – au fost nevoiți să o facă. Acum trăiesc în alte țări europene, ceea ce mă întristează profund ca profesoară. Îmi lipsesc elevii mei și știu că ei trebuie să se confrunte cu multe greutăți. Uneori trebuie să meargă și la o școală europeană, și la una ucraineană. O povară uriașă pentru ei. Între timp, noi, cei care ne aflăm încă în Ucraina, trăim într-un pericol constant. Nimeni nu merită să treacă prin așa ceva.

Să predăm elevilor și să îi însoțim pe timp de război este ceva cu care nu ne-am confruntat niciodată. Una dintre cele mai mari dificultăți pentru mine este sentimentul de neputință de a-i ajuta pe unii elevi. Uneori nu am cunoștințele și experiența necesare pentru a face față problemelor lor de sănătate, cauzate de stres și de efectele acestuia. Am observat, în unele cazuri, grave schimbări de personalitate, ca urmare a unui sindrom de stres posttraumatic, când este mai multă nevoie de ajutorul unui medic decât de al unui dascăl. Este foarte dureros să îți dai seama că nu poți să îți ferești elevii de astfel de greutăți. Cu toate acestea, rămânem aproape de ei, gata să îi ajutăm, să îi însoțim și să avem grijă de ei.

O altă dificultate este să rămân eu însămi tare și să fiu un reper pentru elevii mei, nu doar în materia mea pe care o predau, ci și în alte aspecte ale vieții. Un cadru didactic puternic și rezilient le poate oferi mai mult elevilor, dar întrebarea este cum să ne păstrăm tăria aceasta. Profesorii care trăiesc și muncesc pe timp de război au nevoie de sprijin la fel de mult ca oricine altcineva, pentru că sunt un reazăm pentru copii, iar aceștia sunt viitorul nostru. Cu cât are mai multă energie pozitivă, cu atât un dascăl le poate oferi elevilor mai mult sprijin și mai multă grijă.

De ce credeți că este important ca elevii dumneavoastră să fie încurajați să se intereseze de politică sau de viața civică sau să participe la evenimente internaționale precum acesta?

Una dintre sarcinile esențiale ale cadrelor didactice este să îi încurajeze pe elevi să se implice activ. Și mai important este ca ei să fie stimulați să rămână implicați în viața politică, deoarece politica are un impact semnificativ asupra vieții oamenilor. Ea oferă o bună ocazie de a prezenta idei și soluții la multe dintre problemele cu care ne confruntăm astăzi.

Participând la evenimente internaționale precum Europa ta, părerea ta!, elevii pot să își găsească tovarăși și susținători cu care să își împartă ideile, să colaboreze pentru găsirea celor mai bune soluții și să facă schimb de experiențe valoroase. Fără îndoială că, prin întâlnirea cu persoane de vârsta lor, elevii au posibilitatea să se întrebe cât de progresiști sunt, care le sunt planurile, obiectivele și perspectivele și unde mai au nevoie de creștere personală.

Dacă v-ați putea adresa altor cadre didactice sau altor școli, ce ați dori să le comunicați, azi, ca profesoară în Ucraina?

Am doar trei lucruri de spus colegilor mei și elevilor lor. În primul rând, dacă doresc cu adevărat să afle adevărul despre război, să îi întrebe pe cei care trec prin el.

În al doilea rând, să știe că este important să fie uniți pentru a-i ajuta pe alții și să fie pregătiți să prevină evenimentele catastrofale. De asemenea, să înțeleagă cât de important este să facă parte dintr-o comunitate puternică, ale cărei valori morale, interese și perspective pentru viitor sunt comune.

În al treilea rând, cred că cel mai important este că suntem în viață. Ne ducem viața, ne dăm toată silința și obținem rezultate. Devenim mai buni, sperăm la ce este mai bine și facem multe pentru a demonstra că, până și în cele mai dificile vremuri, există speranță și sete de viață. Îi respectăm pe cei care își sacrifică viața pentru viitorul nostru independent și îi ajutăm cât de mult putem. Suntem recunoscători tuturor celor care dau o mână de ajutor.

Elevii din Ucraina participă la numeroase evenimente, concursuri și olimpiade interne și internaționale, unde obțin rezultate extraordinare și recunoaștere la nivel mondial. În același timp, învățăm să supraviețuim fizic, intelectual și emoțional în cele mai aprige condiții de trai, care ne formează experiența de viață în miezul Europei.

Tatiana Povalyaeva predă limba engleză în Ucraina, la Liceul nr. 99 din Harkov, de aproape 26 de ani și a participat anul acesta la Europa ta, părerea ta! (YEYS), alături de elevii săi.