A fost un adevărat șoc să aflu că, după știrile încurajatoare din 10 noiembrie, când echipele de negociere ale Parlamentului European și Consiliului au ajuns la un acord cu privire la ultimele detalii ale următorului cadru financiar multianual și ale fondului de redresare, două state membre – cărora, ulterior, li s-a alăturat un al treilea – au hotărât, fără nicio reținere, să țină întreaga Europă cu mâinile legate. Nici videoconferința liderilor europeni din 19 noiembrie nu a reușit deblocarea situației.

Avem nevoie urgent de pachetul „Next Generation EU” și de cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027, care însumează 1,85 trilioane EUR, pentru a permite o redresare rapidă și reală a situației tuturor țărilor și cetățenilor Uniunii. Dacă nu se ajunge curând la un acord cu privire la buget și la fondul de redresare, vom fi puși în mod clar în fața uneia dintre cele mai acute crize instituționale și politice ale UE. Departe însă de a ne confrunta doar cu o criză politică și instituțională, vom avea de-a face și cu adâncirea crizei economice și sociale în care ne aflăm deja.

Alături de stimații mei colegi Aurel Laurențiu Plosceanu, președintele SOC, și Cristian Pîrvulescu, președintele Grupului privind statul de drept și drepturile fundamentale al CESE, am reacționat imediat la blocajul din Consiliu printr-o declarație de presă.

Cel mai șocant este faptul că motivul pentru care două guverne blochează fondul de redresare este dorința lor de a împiedica condiționarea bugetului UE de respectarea statului de drept. Drepturile omului și statul de drept sunt intrinseci societăților democratice. Nicio obiecție nu ar trebui îndreptată împotriva acestor valori consacrate la articolul 2 din Tratatul UE. Aceste principii nu sunt negociabile!

Permiteți-mi să închei într-o notă pozitivă: în lunga sa istorie, UE a dovedit că stăpânește arta „căderilor la învoială”, chiar și în probleme politice controversate și complexe. Sper sincer că, în cele din urmă, vom ieși și din acest impas. Nu vreau să-mi imaginez nimic altceva în acest moment.

Unii analiști politici și economici au venit cu ideea de a merge mai departe cu fondul de redresare printr-o procedură de cooperare consolidată și de a-l separa de CFM, dacă nu este posibil un acord între toate statele membre. Ei susțin că tratatul prevede această posibilitate. Deși ar putea fi o opțiune de ultimă instanță, sunt ferm convins că obiectivul trebuie să fie un acord încheiat între toate cele 27 de state membre – acord care să respecte statul de drept.

Timpul ne presează. Prin urmare, îndemn statele membre, în special pe cele care blochează în prezent acordul, să nu îi priveze pe cetățenii europeni de fondurile pentru redresare atât de necesare.