Obiectivul taxonomiei UE este de a canaliza investițiile către durabilitate prin furnizarea unui sistem de clasificare transparent pentru investitori și întreprinderi. În prezent, Regulamentul privind taxonomia UE și actele sale de punere în aplicare se axează pe obiectivele legate de climă și de mediu, completate de garanții sociale minime. Deși salută obiectivele ecologice, CESE solicită un concept de durabilitate cuprinzătoare, astfel încât taxonomia să includă atât durabilitatea de mediu, cât și pe cea socială.

Garanțiile sociale minime sunt utile, dar ele nu sunt suficiente pentru a asigura durabilitatea socială pentru lucrători, consumatori și comunități. Taxonomia socială planificată va deveni din ce în ce mai importantă dacă face parte dintr-o politică globală orientată către durabilitatea socială, care implică, de asemenea, finanțarea bunăstării sociale prin intermediul cheltuielilor publice, precum și importanța investițiilor publice.

CESE solicită Comisiei să publice raportul îndelung așteptat care descrie dispozițiile ce ar fi necesare pentru a extinde domeniul de aplicare al taxonomiei la „alte obiective de durabilitate, cum ar fi obiectivele sociale”, astfel cum se solicită în Regulamentul privind taxonomia. CESE atrage atenția asupra activității pregătitoare cuprinzătoare desfășurate de Platforma privind finanțarea durabilă și recomandă aderarea la obiectivele propuse privind munca decentă, nivelurile adecvate de trai și comunitățile favorabile incluziunii, reflectate într-o abordare pe mai multe niveluri. De asemenea, Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea ar fi o completare pentru taxonomia socială, pe baza căreia ar putea fi evaluate activitățile. CESE recomandă să se înceapă cu criterii simple și să se prevadă proceduri simple și transparente. O integrare strânsă a taxonomiei sociale și a celei verzi ar trebui să fie obiectivul final, dar, ca prim pas, garanțiile minime reciproce ar putea fi practice.

Cererea tot mai mare pentru investiții orientate către aspectul social ar trebui sprijinită prin asigurarea unei taxonomii fiabile care să facă mai vizibile întreprinderile care contribuie la durabilitatea socială. O taxonomie socială bine concepută ar contribui în mod semnificativ la abordarea problemei dezinformării privind situația socială (social washing), atunci când o organizație face afirmații înșelătoare cu privire la responsabilitatea socială a produselor sau a serviciilor sale. Aceasta ar trebui să constituie un standard de referință, reflectând un nivel de ambiție mai ridicat decât cel prevăzut în legislație. În special, ar trebui să se refere la Pilonul european al drepturilor sociale și la obiectivele de dezvoltare durabilă, cum ar fi ODD 8 privind munca decentă. Partenerii sociali și organizațiile societății civile ar trebui să fie pe deplin implicați în elaborarea taxonomiei și ar trebui să se prevadă pentru ei mecanisme de depunere a plângerilor. La fel ca în cazul taxonomiei verzi, definiția a ceea ce ar trebui inclus într-o taxonomie socială va fi controversată. Tocmai de aceea, procesul de definire ar trebui să facă obiectul unui proces decizional democratic. Succesul taxonomiei este legat de credibilitatea sa, iar activitățile incluse trebuie să corespundă unei definiții a durabilității care să fie acceptată la scară largă.