Nicolas Gros-Verheyde

Planul „ReArm Europe” a fost prezentat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și aprobat de cele 27 de state membre în cadrul unui summit extraordinar care a avut loc la 6 martie. El conține cinci propuneri principale, cu siguranță interesante, dar care merită o discuție mai aprofundată.

Prima propunere este flexibilitatea în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere.

Comisia propune activarea clauzei derogatorii generale a Pactului de stabilitate și de creștere, care le-ar permite statelor membre să crească cheltuielile pentru apărare până la un nivel de 1,5 % din PIB fără a risca deschiderea unei proceduri aplicabile deficitelor excesive. Care ar fi economiile preconizate? „Aproape 650 miliarde EUR” pe o perioadă de patru ani. Europa trebuie „să își majoreze semnificativ cheltuielile pentru apărare”, afirmă Ursula von der Leyen.

Cea de-a doua propunere constă într-un nou instrument de împrumut pentru apărare.

Dotat cu un buget de 150 miliarde EUR, acest instrument ar fi finanțat prin împrumuturi de la bugetul UE, în cadrul unui sistem similar asistenței macrofinanciare. Instrumentul este menit să fie utilizat în domenii prioritare în care există lacune grave: apărarea aeriană și antirachetă (Inițiativa privind scutul antiaerian european, propusă de Germania), sisteme de artilerie, rachete și muniții, drone și sisteme antidrone, factori de sprijin strategic, protecția infrastructurilor critice (inclusiv în ceea ce privește spațiul), mobilitatea militară, cibernetica, inteligența artificială și războiul electronic.

Pentru a accelera procesul, Comisia propune utilizarea articolului 122 din Tratat: utilizat în circumstanțe excepționale, acesta impune doar acordul statelor membre în cadrul Consiliului UE, Parlamentul European fiind doar informat. Este vorba despre o eludare a procesului democratic care ar putea fi contestată. Planul de consolidare a apărării europene a fost aprobat la summitul de la Versailles din martie 2022, adică acum trei ani! Invocarea caracterului urgent al acestui instrument pare, așadar, greu de justificat.

A treia propunere este de a apela la fondurile regionale.

Pe termen scurt, insistă Comisia, Uniunea Europeană „poate face mai mult” cu bugetul european prin redistribuirea fondurilor de la anumite rubrici bugetare. Ea propune ca statele membre să aibă posibilitatea de „a utiliza programele politicii de coeziune pentru a crește cheltuielile pentru apărare” și dorește să „faciliteze procesul de transferuri voluntare către alte fonduri ale UE care au un obiectiv de apărare”,

ceea ce reprezintă o reducere majoră a actualului plan bugetar multianual (2021-2027). Dar ar trebui oare să sacrificăm coeziunea socială sau regională în beneficiul apărării? Această chestiune ar trebui dezbătută.

În același timp, platforma STEP pentru tehnologii strategice ar putea fi mobilizată într-o măsură mai mare prin extinderea sa la toate tehnologiile din sectorul apărării. Potrivit Comisiei, o altă posibilitate ar consta în relaxarea restricțiilor existente, cum ar fi normele de concurență sau normele în materie de prefinanțare și cofinanțare.

A patra propunere este reprezentată de împrumuturile BEI.

Banca Europeană de Investiții (BEI) și acționarii săi (statele membre) și-au exprimat în mod repetat opoziția față de orice evoluție în direcția acordării de împrumuturi sectorului pur militar, preferând sectoarele care oferă o dublă utilizare. Prin urmare, Comisia insistă asupra modificării politicii BEI.

A cincea propunere constă în mobilizarea capitalului privat.

Scopul este de a oferi întreprinderilor din domeniul apărării „cel mai bun acces posibil la capital, la finanțare” – o problemă recurentă pentru industrie. Această idee ar trebui să fie inclusă în comunicarea privind o „uniune a economiilor și investițiilor”.