Impactul pandemiei a făcut ca, în Europa, granițele să redevină vizibile, uneori chiar în cadrul aceleiași țări. S-ar putea crede, astfel, că spațiul alocat cooperării transnaționale între regiuni și orașe s-ar fi restrâns. Dar, de fapt, s-a întâmplat chiar opusul.

Deci, cum a fost viața în perioada măsurilor de izolare în Bulgaria? Pentru cineva dinamic, energic și care iubește să fie în aer liber, cum sunt eu, nu a fost deloc ușor. Au existat multe restricții. A trebuit să stăm acasă și nu am ieși decât în intervalul în care erau deschise magazinele cu produse esențiale, pentru a cumpăra alimente, medicamente sau produse de uz casnic. Distanțarea socială, cu păstrarea unei distanțe de peste 1,5 m era obligatorie atât în interiorul, cât și în afara magazinelor. A fost destul de complicat: ori de câte ori cineva dorea să părăsească orașul Sofia, el trebuia să completeze un formular în care să precizeze motivul și destinația. Această declarație trebuia prezentată, la cerere, organelor de poliție.

Partea bună a fost că populația a devenit mult mai autonomă, cetățenii au început să aprecieze mai mult produsele alimentare locale, furnizorii locali și lanțurile de aprovizionare cu alimente scurte. A crescut cererea de alimente provenite de la ferme și cumpărate direct de la cultivatori. Au luat naștere inițiative la nivel local pentru promovarea producției la scară mică de legume și de plante aromatice.

Piețele au rămas deschise consumatorilor. Ele reprezintă în mod tradițional locul unde se vând alimente, semințe, răsaduri, fructe, legume și flori. Faptul că ele nu au fost închise – cu respectarea unor măsuri stricte de siguranță – a contribuit la păstrarea unui sentiment de normalitate și de rutină a vieții cotidiene.

În zonele de la munte au luat amploare inițiativele unor grupuri de acțiune locală, venind în sprijinul producătorilor locali de alimente în timpul epidemiei, prin colectarea și publicarea de contacte utile pe site-urile lor de internet.

Într-adevăr, în conformitate cu restricțiile de călătorie și de contact impuse, în organizația pe care o reprezint a trebuit să anulăm multe dintre reuniunile și evenimentele fizice care, de obicei, facilitează lansarea unor inițiative de cooperare și diseminarea rezultatelor. Cu toate acestea, restricțiile nu au pus capăt activităților noastre – ba dimpotrivă. Continuăm să colaborăm în mod eficient pentru ca regiunile montane să devină mai puternice și chiar mai reziliente. În unele cazuri, am adaptat planurile noastre de lucru și, în prezent, elaborăm soluții comune pentru a ajuta regiunile și orașele vulnerabile din UE să facă față mai bine situației de urgență actuale.

Am înființat o platformă de promovare a solidarității în zonele rurale. Ea promovează solidaritatea între oameni, stabilind legături între persoanele care au nevoie de asistență și voluntarii dispuși să ofere o mână de ajutor. Activitatea actuală a platformei se concentrează pe ajutorarea persoanelor vulnerabile, a persoanelor cu handicap și a celor în vârstă, prin cumpărături sau ajutor în gospodărie (fără a oferi servicii de îngrijire personală), având grijă de copiii acelor părinți care trebuie să lucreze și nu dispun de altă soluție pentru copiii lor.

Astfel de inițiative au apărut peste tot în zonele rurale și muntoase, oferind o perspectivă asupra rezilienței și a sentimentului solid de ajutor reciproc care a luat naștere în comunitățile noastre. Un lucru am învățat în această perioadă: că nu am voie să amân ceea ce mi-am propus în viață! În vremuri grele, ne putem salva dacă devenim activi.