Din cele aproape 500 de milioane de persoane care trăiesc în UE, aproximativ jumătate sunt femei. Potrivit unui studiu realizat în 2014 de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, aproximativ o treime dintre femeile din UE au fost victime ale violenței la un moment dat, pentru simplul motiv că sunt femei.

Putem vorbi despre o epidemie de violență împotriva femeilor: violență în cadrul unei relații, în familie, la locul de muncă, pe stradă etc. Este vorba despre o formă de terorism împotriva femeilor care face mii de victime în fiecare an: femei ucise, rănite, tratate inuman, umilite, violate, agresate, jignite, insultate, amenințate etc.

Violența împotriva femeilor este așadar o problemă legată de drepturile omului, adică de încălcarea acestor drepturi pentru simplul motiv de a fi femeie: dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la securitate, dreptul la nediscriminare, dreptul la viață privată etc.

Prin urmare, este responsabilitatea autorităților statelor membre și a instituțiilor UE să protejeze drepturile femeilor. Propunerea de directivă prezentată de Comisie la 8 martie – Ziua Internațională a Femeii – este un prim pas necesar, esențial și urgent.

CESE salută inovarea în materie de reglementare pe care o presupune o directivă privind combaterea violenței împotriva femeilor dintr-o perspectivă intersecțională – un tip de directivă de care societatea are mare nevoie.

În plus, având în vedere amploarea și extinderea formelor multiple de violență împotriva femeilor, ar trebui ca politicile de combatere a lor să nu fie politici neutre, ci să fie mai curând elaborate dintr-o perspectivă de gen clară și neechivocă, concepută astfel încât să faciliteze înțelegerea necesității și eficacității acestora.

Este nevoie de o dezbatere cu privire la violența împotriva femeilor în UE, de conceperea unor mecanisme prin care să fie definite comportamente pasibile de urmărire penală, precum violența, și de stabilirea pedepselor și a circumstanțelor agravante. Este însă, de asemenea, necesar să se instituie proceduri care să protejeze victimele, asigurându-le un acces sigur și securizat la procedurile judiciare și să li se ofere acestora sprijin și mecanisme de integrare.

CESE sugerează că, în cadrul dialogului social și al negocierilor colective, ar trebui incluse măsuri specifice pentru a garanta că victimele violenței împotriva femeilor își pot păstra locul de muncă și pentru a asigura integrarea pe piața forței de muncă a victimelor aflate în situație de șomaj.

În același timp, știm cu toții că problemele sociale nu pot fi rezolvate doar prin intermediul instanțelor de judecată, că pedeapsa nu ar trebui să fie singurul mijloc și că, prin urmare, ar trebui puse în aplicare politici multidisciplinare de educație și conștientizare: ar trebui să folosim educația și cultura pentru a preveni apariția abuzatorilor, oferind educație în condiții de egalitate și respectând diversitatea.

Având în vedere rolul pe care îl joacă educația în modelarea rolurilor de gen și a stereotipurilor, rolul său preventiv – în special printr-o educație sexuală cuprinzătoare – ar trebui avut în vedere în toate etapele educației, iar implicarea comunității educaționale, a organizațiilor societății civile (în special a asociațiilor feministe), a partenerilor sociali și a comunităților afectate ar trebui inclusă în mod explicit în cooperarea instituțională.

Nu în ultimul rând, CESE este profund îngrijorat de faptul că unul dintre obiectivele extremei drepte este de a se opune propunerilor ce vizează egalitatea dintre bărbați și femei. Comitetul este îngrijorat mai ales de negarea sistematică a violenței structurale împotriva femeilor, adică a violenței suferite pur și simplu în virtutea faptului de a fi femeie. Această negare nu numai că subminează coexistența bărbaților și femeilor în condiții de egalitate, ci constituie și un atac la adresa valorilor și principiilor prevăzute la articolul 2 din TUE.