O audiere organizată de CESE la 8 aprilie, care a adus laolaltă principalii actori ai politicii privind persoanele cu handicap, inclusiv partenerii sociali și organizațiile societății civile, a constituit ocazia de a sublinia necesitatea de a crește rata de ocupare a persoanelor cu handicap, în special a tinerilor. În pofida eforturilor legislative, datele arată că multe dintre aceste persoane se confruntă în continuare cu discriminări pe piața forței de muncă, din cauza stereotipurilor pe care le prezintă ca fiind neproductive.

În urma acestei audieri a rezultat în special că noua strategie a Uniunii în favoarea drepturilor persoanelor cu handicap recunoaște dificultățile cu care se confruntă tinerii cu handicap în domeniile ocupării forței de muncă și al educației. Însă partenerii sociali își pun încă semne de întrebare în ceea ce privește gradul de ambiție al acțiunilor avute în vedere.

Tinerii cu handicap întâmpină obstacole atunci când încearcă să integreze piața forței de muncă, atât în sectorul privat, cât și în cel public. Într-adevăr, rata șomajului în rândul persoanelor cu handicap este disproporționat de ridicată în comparație cu populația generală, în special în rândul femeilor și al tinerilor. Conform celor mai recente date disponibile la nivelul UE, probabilitatea persoanelor cu handicap de a găsi un loc de muncă este cu 24,4 % mai mică, și se pare că pandemia de COVID-19 nu a făcut decât să accentueze această inegalitate.

Daphne Nathalie Ahrendt, directoare generală pentru cercetare în cadrul Eurofound, a prezentat rezultatele unui studiu al Eurofound: 27% dintre respondenții cu handicap erau șomeri, comparativ cu 12 % dintre respondenții fără handicap. 55 % dintre aceștia sunt considerați vulnerabili din punct de vedere financiar, comparativ cu 38 % dintre omologii lor fără handicap. O mare majoritate a respondenților cu handicap sunt mai susceptibili să sufere de depresie și de singurătate.

Francesca Sbianchi, reprezentanta Comitetului tineretului al Forumului european al persoanelor cu handicap, explică: „mulți dintre noi ne confruntăm cu un cost al vieții mai ridicat și, prin urmare, depindem de serviciile de sprijin și de prestațiile de invaliditate pentru a trăi în demnitate”. Une dintre condițiile prealabile pentru a pune capăt unora dintre aceste inegalități este ca persoanele cu handicap să poată beneficia în continuare de prestațiile de invaliditate atunci când încep să muncească, astfel încât să li se lase timpul necesar pentru a deveni independente din punct de vedere financiar.

Stefan Tromel, reprezentantul Organizației Internaționale a Muncii, a subliniat că, deși noile forme de ocupare a forței de muncă constituie oportunități de a include mai multe persoane cu handicap, datele OCDE arată că există și un decalaj în ceea ce privește competențele digitale între persoanele cu handicap și cele fără handicap, și că trebuie să munca de la distanță trebuie să rămână una din opțiunile posibile. Sindicatele trebuie să colaboreze cu partenerii sociali pentru a acoperi această lacună și a îmbunătăți accesibilitatea la locul de muncă, iar comitetele economice și sociale ale fiecărei țări ar putea oferi o platformă potrivită pentru aceste schimburi.

Persoanele cu handicap se confruntă într-o și mai mare măsură cu discriminări atunci când sunt tinere. Având în vedere că 2022 este Anul european al tineretului, este esențial să se înțeleagă mai bine realitatea cu care se confruntă acest grup specific. (rl)