Numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie ar putea fi redus cu 50 % în următorul deceniu, a arătat raportorul special al ONU privind sărăcia extremă și drepturile omului în cadrul sesiunii plenare a CESE din ianuarie, în care a prezentat concluziile misiunii sale pe lângă instituțiile UE.

Reducerea sărăciei trebuie să fie una dintre principalele priorități ale viitorului plan de acțiune al Comisiei Europene pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale (PEDS), a declarat dl Oliver De Schutter, raportor special al ONU pentru sărăcia extremă și drepturile omului.

Dl De Schutter a subliniat că sărăcia din UE afectează tot mai mult femeile și gospodăriile monoparentale.

El a avertizat, de asemenea, că Pactul verde al Comisiei, deși include o dimensiune socială puternică, nu reprezintă un substitut pentru o strategie de reducere a sărăciei: „Reducerea sărăciei nu este un obiectiv în sine al Pactului verde”, a subliniat el.

El a explicat că au fost identificate trei constrângeri structurale în combaterea sărăciei în UE:

• Dumpingul fiscal în țările UE, unde, în ultimii 20 de ani, sarcina fiscală a trecut treptat de la corporații și persoanele cele mai bogate la lucrători, consumatori și familii cu venituri mici.
• Condițiile sociale și costurile forței de muncă, cu politici care au încercat să îmbunătățească competitivitatea prin costuri reducând salariile și contribuțiile sociale plătite de angajatori.
• Cadrul macroeconomic din cadrul uniunii economice și monetare, în special Pactul de stabilitate și de creștere (PSC), care ar trebui revizuit, pentru a excepta investițiile sociale în sănătate și educație de la măsurile de disciplină fiscală.

Dl De Schutter a afirmat că ar trebui incluse trei obiective ambițioase în planul de acțiune al Comisiei pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale:

• O strategie de reducere a sărăciei până în 2030, stabilind obiectivul ambițios de reducere cu 50 % a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie.
• O garanție pentru copii care să acopere cinci domenii esențiale: accesul la educație, îngrijirea copiilor preșcolari, alimentație, locuințe și asistență medicală. Acest lucru ar implica sprijinirea familiilor prin asigurarea unui venit decent, a unui loc de muncă și a accesului la servicii.
• Un nou instrument obligatoriu din punct de vedere juridic privind sistemele de venit minim, care să garanteze că diferitele sisteme aplicate în UE sunt adecvate și că statele membre urmează o metodologie comună.

Președinta CESE, Christa Schweng, a declarat că, deja înainte de COVID-19, una din cinci persoane era expusă riscului de sărăcie și de excluziune socială în UE și că acesta este un eșec al societăților noastre europene dezvoltate. „Una dintre cele mai bune modalități de a scoate oamenii din sărăcie și de a o preveni este consolidarea rezilienței societale și individuale”, a declarat dna Schweng.

Ea a subliniat apoi că, pe lângă finanțare, este necesară și o abordare bazată pe drepturi, care să recunoască persoanele afectate de sărăcie nu numai ca titulari de drepturi, ci și ca agenți ai schimbării. Angajamentul de a nu lăsa pe nimeni în urmă implică o responsabilizare sau recapacitare a oamenilor de a ocupa un rol pozitiv în societate, a declarat ea. (at/mp)