La 6 martie, cu doar câteva zile înaintea dezbaterilor din cadrul Consiliului din 12 martie, CESE a găzduit o dezbatere privind Pactul pentru o industrie curată al Comisiei Europene. Responsabilii de elaborarea politicilor, liderii din domeniul industriei și societatea civilă au analizat dacă planul poate sprijini cu adevărat sectorul tehnologiei curate, industriile energointensive și autonomia strategică ale Europei.

În contextul instabilității geopolitice și al relațiilor transatlantice în schimbare, nevoia Europei de autonomie strategică este mai stringentă decât oricând. Pactul pentru o industrie curată are scopul de a accelera decarbonizarea și circularitatea, stimulând în același timp competitivitatea industrială, pornind de la scăderea prețurilor la energie. Rămân semne de întrebare cu privire la fezabilitatea și finanțarea sa.

„Problema este să nu fim nevoiți să alegem între autonomia strategică, competitivitate sau dubla tranziție. Toate sectoarele industriale sunt vizate și trebuie să se adapteze, în ritmul lor, dar cu angajamente clare”, a declarat Pietro de Lotto, președintele Comisiei consultative pentru mutații industriale (CCMI) a CESE, prezentând provocarea drept un act de echilibrare.

Comisia a subliniat necesitatea geopolitică de a deveni independenți din punct de vedere energetic față de Rusia, dar declinul industrial al Europei reprezintă un motiv de îngrijorare din ce în ce mai mare. Atât producția industrială, cât și fluxurile de investiții străine directe au scăzut în​mod semnificativ în ultimii doi ani.

Finanțarea va reprezenta o provocare majoră. Atingerea obiectivelor planului impune cooperarea dintre instituțiile UE, statele membre și industrie. Deși Banca Europeană de Investiții s-a angajat să acorde contragaranții în valoare de 500 de milioane EUR și să aloce 1,5 miliarde EUR pentru îmbunătățirea rețelelor energetice, guvernele naționale trebuie să mobilizeze resurse suplimentare.

Impactul social al tranziției este, de asemenea, un aspect-cheie, în special în industriile energointensive, care au înregistrat pierderi semnificative de locuri de muncă. Reprezentanții societății civile și-au exprimat preocuparea că reducerea taxelor pe energie, o propunere-cheie a pactului, ar putea fi în detrimentul finanțării educației și a îngrijirilor de sănătate.

În pofida optimismului legat de obiectivele pe termen lung ale Pactului pentru o industrie curată, experții și-au exprimat îngrijorarea cu privire la capacitatea acestuia de a aborda provocările pe termen scurt. Viteza și simplificarea sunt esențiale, întrucât cheltuielile ridicate cu energia și barierele în materie de reglementare ar putea încetini progresul. Politicile naționale fragmentate reprezintă în continuare o provocare, iar Pactul pentru o industrie curată riscă să piardă o oportunitate crucială de a alinia politica industrială pe întreg teritoriul Europei.

Neutralitatea tehnologică reprezintă și ea un motiv de îngrijorare, existând dezbateri cu privire la echilibrul adecvat între sursele regenerabile de energie, hidrogen și biocombustibili. Deși trebuie salutat accentul care se pune pe sursele regenerabile de energie, sunt necesare angajamente ferme în ceea ce privește eficiența energetică. În perioada 2021-2023, sursele regenerabile de energie au generat deja economii de 100 de miliarde EUR în beneficiul consumatorilor europeni, un succes pe care UE ar trebui să îl valorifice. (jh)