de Maurizio Mensi și Michal Pinter

Lista materiilor prime critice trebuie să rămână flexibilă și să fie revizuită din doi în doi ani pentru a ține pasul cu evoluțiile tehnologice și strategice

Penuria de materii prime critice (MPC) care afectează Europa poate fi abordată numai printr-o strategie îndrăzneață și cuprinzătoare a UE, care să combine investițiile, inovarea, reciclarea, durabilitatea și securitatea aprovizionării. Actul Comisiei Europene privind materiile prime critice este binevenit, deoarece întrunește toate aceste calități și contribuie, de asemenea, la prevenirea potențialei denaturări a concurenței și a fragmentării pieței unice.

În prezent, UE depinde de importuri pentru un procent cuprins între 75 % și 100 % de multe materii prime de care are nevoie, ceea ce o face vulnerabilă atât din punct de vedere economic, cât și strategic (luând în considerare interzicerea exportului de galiu și germaniu introdusă recent de China).

Popularitatea tot mai mare a tehnologiilor curate (vehicule electrice, baterii, sisteme solare fotovoltaice etc.) explică, în mare parte, creșterea bruscă a cererii de MPC înregistrată între 2017 și 2022, sectorul energetic fiind principalul factor care a determinat creșterea cererii de litiu (de peste trei ori), cobalt (cu 70 %) și nichel (cu 40 %). Având în vedere cele de mai sus, este clar că însăși securitatea economică a UE depinde de securitatea aprovizionării sale cu MPC, deoarece riscurile din lanțurile de aprovizionare cu MPC afectează întreaga economie și piața unică.

CESE consideră că primul lucru care trebuie făcut este să se asigure un cadru juridic previzibil și stabil pentru a atrage investiții nu numai în prospectarea și extracția materiilor prime, ci și în prelucrare și reciclare (care pot furniza cantități semnificative de cupru, litiu, nichel, cobalt și alte minerale prețioase din baterii uzate, deșeuri miniere etc.).

În al doilea rând, avem nevoie de o listă flexibilă de MPC, care să poată fi ușor adaptată și actualizată cel puțin o dată la doi ani. Acest lucru se datorează faptului că, pe lângă materialele enumerate ca fiind strategice sau critice în legislația propusă, există și alte materiale care nu sunt critice în prezent, dar care ar putea deveni astfel pe termen mediu și lung. Importanța strategică a diferitelor materiale ar trebui, de asemenea, evaluată la nivel sectorial, pentru a reflecta cererea din diferite sectoare.

În al treilea rând, trebuie să asigurăm un sprijin public larg. Extinderea industriilor extractive, de prelucrare și de reciclare va crea noi locuri de muncă și va aduce progrese economice. În UE, sectorul materiilor prime oferă în mod direct aproximativ 350 000 de locuri de muncă, iar peste 30 de milioane de locuri de muncă din industria prelucrătoare depind de accesul la materii prime minerale. Însă acceptarea de către public nu poate fi considerată ca fiind de la sine înțeleasă. Asigurarea unei aprovizionări durabile a UE cu materii prime și materiale avansate va necesita peste 1,2 milioane de noi locuri de muncă până în 2030. Este esențial să se sprijine dezvoltarea competențelor în mediul academic, dar și în industria materiilor prime și în administrațiile publice ale statelor membre, prin măsuri atât pentru lucrătorii din sector, cât și pentru funcționarii publici.

Un alt element esențial este asigurarea accesului la cantități suficiente de energie electrică fiabilă, bazată pe combustibili nefosili, la prețuri competitive. CESE ar dori o reformă a fondurilor disponibile pentru a sprijini faza de marketing și a acoperi costurile de funcționare, în loc să se acorde prioritate fazei de cercetare-dezvoltare din noile proiecte strategice, așa cum se întâmplă în prezent. Acest lucru ar ajuta UE să fie la înălțimea ambițiilor Legii SUA privind reducerea inflației.

De asemenea, ar trebui să sprijinim piețele materiilor prime secundare, prin măsuri de creare a unor piețe funcționale și de reducere la minimum a pierderilor de deșeuri. De fapt, piețele materiilor prime secundare sunt esențiale pentru o economie circulară și ar putea beneficia de pe urma eliminării barierelor de reglementare, economice sau tehnice care apar în diferite etape ale lanțului valoric.

CESE sugerează ca finanțarea publică să fie acordată mai ușor dacă extracțiile se bazează pe studii economice și de mediu preliminare care evaluează impactul poluării generate de acestea. Acesta este motivul pentru care este necesară coordonarea cu normele privind ajutoarele de stat. De asemenea, unele dintre instrumentele antitrust ale UE ar trebui adaptate pentru a contribui la atingerea obiectivelor acestei legislații, evitând în același timp denaturarea nejustificată a concurenței pe piața internă (de exemplu, cadrul de control ar putea fi aplicat mai flexibil fuziunilor, ținând seama nu numai de obiectivele Pactului verde, ci și de obiectivele legislației privind materiile prime critice).

În sfârșit, avem nevoie de măsuri eficace de apărare comercială pentru a proteja noile investiții europene și pentru a ne asigura că putem concura cu alți actori importanți. Pentru a diversifica sursele externe de MPC, UE ar trebui să exploreze parteneriate și acorduri de cooperare, inclusiv cu țările candidate la aderarea la UE, care să finanțeze proiecte de dezvoltare a unor campanii de prospectare în situri noi selectate și/sau în situri miniere dezafectate. Astfel de parteneriate ar putea fi condiționate de angajamentul țărilor candidate de a-și alinia mai rapid politicile de mediu la legislația și standardele UE.