De Zsolt Kükedi, membru CESE, Ungaria  

În calitate de delegat al unei organizații de protecție a mediului, știu că există foarte puțin loc pentru reflecții asupra mediului în fața acestei tragedii umane și că persoanele care se confruntă direct cu afluxul de refugiați apreciază chiar și cel mai simplu semn de interes, compasiune și ofertă de ajutor.

Grație activității mele în domeniul dezvoltării regionale, am cunoscut numeroși primari locali și lideri județeni care, după începerea războiului, au pus la dispoziție refugiaților imediat și în mod altruist casele și spațiile lor comunitare. O localitate cu doar 700 de persoane a fost, de exemplu, gazda a peste o sută de ucraineni. De atunci, ei le oferă mâncare, adăpost și posibilitatea de a-și spăla hainele. Imediat după izbucnirea războiului, când m-am întors acasă de la sesiunea plenară a CESE, am scris unui număr de 18 membri ai administrației locale, primari și lideri județeni din estul Ungariei, întrebându-i despre situația de la fața locului și modalitățile de a oferi ajutor dinspre îndepărtata Budapestă. Nu am avut intenția de a mă deplasa personal la graniță, știut fiind că, în primele zile, voluntarii zeloși pot mai mult să încurce decât să ajute în activitatea umanitară.

Nouă dintre cei 18 pe care i-am contactat mi-au răspuns. Presupun că ceilalți nu au avut timp să citească sau să răspundă la e-mailuri, lucru pe deplin de înțeles în situația dată. În orice caz, cei care au răspuns au afirmat că scrisoarea mea i-a liniștit. Simplul fapt că ne gândeam la ei și că oricând ni se puteau adresa le-a fost de mare ajutor. Cineva a solicitat bani pentru că era nevoie de pături și detergenți. Una dintre persoane m-a pus în legătură cu cei care solicitau donații. Mi-au promis că mă vor contacta atunci când situația se va fi stabilizat, când se vor vedea incapabili, financiar sau personal, de a mai putea ajuta.

Am oferit, de asemenea, ajutor sub o altă formă: colectarea de materiale medicale și trimiterea lor către persoanele aflate în dificultate, care nu le pot obține în situația dată. Am furnizat pungi de colostomie de la locul de muncă al soției mele; Pungile de colostomie sunt recipiente speciale pentru persoanele care nu își pot îndeplini nevoile fiziologice în mod natural din cauza unui defect sau a unei boli care afectează unele părți ale tractului digestiv sau urinar. Deșeurile corporale sunt excretate printr-o stomă poziționată în peretele abdominal. Pacientul are nevoie de o pungă nouă în fiecare zi. Nu ne-am fi gândit niciodată că vom să transporta astfel de pungi vitale, dar viața este atât de complicată, că și astfel de donații atipice fac parte din ea.

La ședințele noastre la CESE am discutat despre războiul ruso-ucrainean și despre impactul acestuia. Am fost rugat să sun un vorbitor de pe câmpul de luptă, precum și un expert în domeniul nuclear, pentru a înțelege amenințarea la care sunt expuse centralele nucleare ucrainene. Având în vedere că am personal multe cunoștințe în Ucraina datorită activității mele de dezvoltare, am reușit să stabilesc legături cu Serhii Prokopenko, un tânăr din Harkov, specialist în inovare și antreprenoriat, consultant și cercetător în domeniul economic. El a relatat direct de pe câmpul de luptă, dintr-un buncăr din Harkov, unde s-a adăpostit după bombardamentul din zonă efectuat cu puțin timp înainte de ședința noastră. Din cauza problemelor de conexiune, relatările sale au alternat cu cele ale expertului nuclear maghiar, a cărui intervenție a fost programată după cea din Ucraina. Dr. Zsolt Hetesi, cercetător principal la Universitatea Națională de Administrație Publică, este implicat în cercetarea în domeniul mediului, al energiei și al durabilității începând din 2005. Anterior, în calitate de lider al Grupului de cercetare privind dezvoltarea durabilă și resursele, el s-a dedicat mult crizelor provocate de suprapopulare și de consumul excesiv de resurse. În calitate de expert în epuizarea resurselor, el a vorbit despre situația, vulnerabilitatea și riscul unui potențial dezastru nuclear la oricare dintre cele patru centrale nucleare din Ucraina. El a încercat să asigure publicul că, pentru moment, lumea nu pare să fie în pericol iminent din cauza acestor centrale nucleare. Prezentarea sa a fost urmată de cea a lui Serhii; în timp ce vorbea, am putut percepe cât de real este războiul. Relatarea sa a fost îndelung aplaudată. Cuvintele sale au fost primite cu compasiune sinceră de membrii secțiunii; ne-a fost greu să ne întoarcem, după aceea, la ordinea de zi.

Consider că și aceasta este o sarcină umanitară: să intrăm în contact cu persoanele izolate de război și să renunțăm la iluzia de siguranță, astfel încât să putem simți suflul realității și să realizăm că, chiar și de la depărtare, putem face și noi ceva.