De Cinzia del Rio, membră CESE, Italia
Invadarea Ucrainei de către Rusia va schimba relațiile geopolitice și economice la nivel mondial și, cu siguranță între Rusia și UE. Intervenția militară revoltătoare, care provoacă victime în rândul civililor și distruge orașele și structurile civile și economice ale țării, a fost ferm condamnată de comunitatea internațională democratică și de mișcarea sindicală.
Ne-am exprimat sprijinul deplin față de poporul ucrainean, am organizat demonstrații împotriva lui Putin și a războiului său neprovocat și sprijinim introducerea unor sancțiuni economice severe împotriva Rusiei, care ar trebui să exercite presiuni asupra regimului. După o lună și jumătate, atrocitățile continuă, coridoarele umanitare au întâmpinat dificultăți, milioane de cetățeni ucraineni au părăsit țara pentru a căuta adăpost în țările UE, multe altele sunt strămutate în interiorul Ucrainei, iar negocierile privind încetarea focului și procesul de pace au rămas în urmă.
Organizațiile societății civile, sindicatele și ONG-urile din întreaga UE, în special din țările învecinate cu Ucraina, și-au demonstrat solidaritatea necondiționată, oferind refugiaților ajutor imediat, asistență medicală, adăpost, hrană, îmbrăcăminte și medicamente. Directiva privind protecția temporară a fost fundamentală pentru a le garanta protecția și drepturile în UE, ajutându-i să facă față situației de urgență și să se integreze cât mai mult posibil în societățile noastre. În plus, trebuie avut în vedere faptul că 80 % dintre refugiați sunt femei și copii, care se confruntă pentru prima dată cu cruzimea și violența războiului, cu consecințe psihologice care îi vor marca pentru totdeauna. UE va trebui să vegheze la asigurarea protecției acestor grupuri vulnerabile și să abordeze riscul atât de trafic de ființe umane, cât și de exploatare sexuală.
Invadarea Ucrainei de către Rusia a consolidat identitatea națională a Ucrainei, orientarea sa geopolitică către democrațiile occidentale și a accelerat demararea procesului de aderare la UE; a reunit UE și SUA – cu relații solide –, a fortificat NATO la frontierele Ucrainei și a unit țările din UE care au reacționat condamnând unanim invazia rusească și brutalitatea războiului. Însă, după un prim pachet de sancțiuni ale UE, extinse recent și la importurile de cărbune, o decizie comună privind interzicerea importurilor, în special de gaze și petrol, este în prezent imposibilă, deoarece ar însemna că Europa ar trebui să caute rapid surse alternative de aprovizionare pentru ca supraviețuirea sa economică să nu depindă de Rusia. Dar încă nu suntem gata, avem nevoie de unanimitatea guvernelor europene, iar impactul unei interziceri totale a importurilor de energie din Rusia asupra PIB-ului anumitor țări ar fi dramatic.
Ar însemna închiderea întreprinderilor și pierderea locurilor de muncă după criza provocată de pandemie. Bineînțeles, va fi nevoie de timp pentru un embargou total asupra gazelor și hidrocarburilor, dar a fost stabilită calea, iar relații economice cum au existat în trecut cu Rusia nu vor mai exista niciodată. În acest context, UE are responsabilitatea de a salva ce a mai rămas din economia Ucrainei, pentru a evita o catastrofă pe termen lung și de a lansa un dialog concret cu Ucraina privind procesul de aderare, fără a aduce atingere procesului de aderare în curs al Balcanilor Occidentali.
UE a stabilit măsuri compensatorii pentru atenuarea repercusiunilor negative pe plan economic și social ale conflictului și ale sancțiunilor conexe asupra țărilor noastre. Nu putem ignora faptul că sancțiunile împotriva Rusiei vor avea un impact asupra obiectivelor de dezvoltare durabilă ale UE, asupra cărora am convenit în paralel cu investițiile din pachetul Next Generation EU. Dar trebuie să menținem angajamentele luate privind tranziția verde și digitală și să asigurăm o mai bună dimensiune socială în Europa.
Războiul are consecințe serioase și asupra aprovizionării globale și europene cu alimente. Situația, deja dificilă pentru agricultorii și consumatorii europeni, se va înrăutăți și mai mult din cauza creșterii prețurilor. Trebuie să ne concentrăm asupra măsurilor de asigurare a securității alimentare în UE, atât pe termen scurt după invazie, cât și pe termen lung. Între timp, nu ar trebui să ignorăm impactul puternic al războiului asupra aprovizionării cu alimente și în țările din afara UE. Trebuie evitată o nouă criză socială și economică și trebuie opriți cei care fac speculă cu alimente și țiței, și ar trebui analizată oportunitatea unor măsuri de impozitare a profiturilor lor suplimentare.
Cu toate acestea, prioritatea este de a opri războiul și de a găsi o cale pentru negocieri și pentru lansarea procesului de pace. UE ar trebui să devină un actor geopolitic real, un lider în discuție, deoarece este în joc propriul său viitor. China și Turcia au avantaje politice și economice în cadrul acestor negocieri, dar nu sunt promotorii democrației și ai respectării drepturilor fundamentale ale omului. Acest lucru marchează un moment de cotitură în povestea UE, cu implicații politice, economice și strategice pentru întreaga lume. UE trebuie să își asume noi responsabilități și să se îndrepte către o integrare politică mai puternică: nu putem avea un sistem de apărare comun fără o politică externă comună și fără o integrare politică mai puternică și mai coezivă. Orice mișcare către o apărare integrată trebuie să fie însoțită de un control democratic clar asupra unui asemenea sistem.
Riscul unui război în Europa ar trebuie să împingă guvernele UE să acționeze în favoarea unui proces de integrare politică clar în cadrul CoFoE.
Printre valorile UE se numără protecția și apărarea; Uniunea are responsabilitatea de a menține pacea pe care o asigurăm în Europa de peste 70 de ani.
Citește mai mult!