Zsolt Kükedi, membru al CESE, Ungaria

Dl Kükedi ne vorbește despre angajamentul său de a i ajuta pe ucraineni în Ucraina și Ungaria

În calitate de delegat al unei organizații de protecție a mediului, știu că acum nu putem face decât prea puțin, deoarece această situație nu este favorabilă considerentelor de mediu. Pe de altă parte, chiar și cel mai elementar semn de interes, compasiune și ofertă minimă de ajutor este important pentru cei care găzduiesc refugiați. În timpul activității mele de dezvoltare regională, am avut ocazia să cunosc numeroși primari sau lideri județeni, care, după începerea războiului, și-au pus imediat și în mod altruist la dispoziția refugiaților centrele sociale și spațiile comune. Există exemplul unei așezări de doar 700 de persoane care a oferit cazare pentru peste o sută de persoane. De atunci, le oferă alimente și un acoperiș deasupra capului și servicii de spălătorie. Imediat după izbucnirea războiului, când m-am întors acasă de la sesiunea plenară a CESE, am scris unui număr de 18 membri ai administrației locale, primari și lideri județeni din estul Ungariei, întrebând ce se întâmplă la ei și cu ce i putem ajuta din îndepărtata Budapestă. Am preferat să nu mă îndrept spre graniță, știind că, în primele zile, voluntarii entuziaști întâmpină probleme organizatorice în activitatea umanitară.

Nouă din cele 18 persoane contactate au răspuns. Presupun că ceilalți nu au avut timp să citească e mailurile sau să răspundă la ele, ceea ce este pe deplin de înțeles în această situație. Cu toate acestea, de la cei care au răspuns am aflat că scrisoarea mea i-a reconfortat. Nu era vorba nici măcar de un ajutor concret, ci doar de faptul că ne gândim la ei și că pot face apel la noi în caz de nevoie, ceea ce era o senzație foarte agreabilă. Cineva a solicitat bani pentru că avea nevoie de pături și detergenți. Altcineva m-a pus în legătură cu cei care solicitau donații. Mi-au promis că mă vor contacta atunci când situația se va fi stabilizat, când se vor vedea incapabili, financiar sau personal, de a mai putea ajuta.

Pe măsură ce scriu aceste rânduri, știu că voi fi din nou acasă în curând și le voi scrie din nou celor nouă, întrebându-i care este situația și de ce au nevoie în acest moment. Am discutat și despre cât de multe s-au întâmplat de când nu ne-am mai văzut și, deși această situație tristă ne-a făcut să reluăm legătura, am căzut de acord că trebuie să găsim timp, desigur, pentru a ne întâlni în persoană. Nimic nu este mai important decât să avem prieteni pe care să ne putem baza.

Am acordat ajutor și în alt mod: colectând produse medicale și expediindu-le celor care au nevoie de ele, dar care nu le pot obține în situația dată. Multe persoane sunt împiedicate să-și satisfacă în mod natural nevoile fiziologice din cauza unei malformații sau a unei boli care le afectează părți ale tractului digestiv sau urinar. Experiența acestor pacienți este teribilă. Dejecțiile sunt excretate printr-o stomă poziționată în peretele abdominal. Am furnizat pungi de colostomie de la locul de muncă al soției mele, întrucât pacienții au nevoie de o stomă pe zi, pe care apoi trebuie să o schimbe din motive de igienă. Pe de altă parte, nu poți trăi nicio zi fără stomă, pentru că atunci viața unui astfel de pacient devine inumană. Transportarea acestor stome vitale a fost o experiență insolită. Viața este, însă, suficient de complexă, pentru ca și astfel de donații atipice să facă parte din ea.

La solicitarea CESE, am discutat în ședințele secțiunilor noastre despre războiul dintre Ucraina și Rusia și despre impactul său asupra CESE. În cadrul Secțiunii TEN, mi s-a cerut să invit ca vorbitori un combatant și un expert nuclear, pentru a înțelege amenințarea legată de centralele nucleare ucrainene. Dat fiind că, prin natura activităților mele legate de dezvoltare, cunosc personal mulți ucraineni, am reușit să stabilesc legături cu Serhii Prokopenko, un tânăr din Harkov, specialist în inovare și antreprenoriat, consultant și tânăr cercetător în domeniul economic, care a fost în măsură să ne prezinte situația legată de război. El ni s-a adresat direct de pe câmpul de luptă, dintr-un bunker din Harkov, deoarece zona în care se afla fusese bombardată cu puțin timp înainte de transmisie. Din cauza problemelor de conexiune, relatările sale au alternat cu cele ale expertului nuclear maghiar, a cărui intervenție a fost programată după cea din Ucraina. Dr. Zsolt Hetesi, cercetător principal la Universitatea Națională de Administrație Publică, este implicat în cercetări în domeniul mediului, al energiei și al durabilității începând din 2005. Anterior, în calitate de lider al Grupului de cercetare privind dezvoltarea durabilă și resursele, el s-a ocupat mult de criza provocată de suprapopulare și de consumul excesiv de resurse. Ca expert în epuizarea resurselor, el a prezentat situația, vulnerabilitatea și riscul unui potențial dezastru nuclear la oricare dintre cele patru centrale nucleare din Ucraina. El a încercat să asigure publicul că, pentru moment, lumea nu pare să fie în pericol iminent din cauza acestor centrale nucleare. După această prezentare a intervenit din nou Serhii și, din felul în care a vorbit, am putut simți realitatea războiului. Relatarea sa a fost îndelung aplaudată, membrii secțiunii fiind profund mișcați; ne-a fost greu să ne întoarcem, după aceea, la ordinea de zi a Secțiunii TEN.

Cred că și aceasta poate fi considerată o sarcină umanitară: să intri în legătură cu oameni izolați de război și să renunți la iluzia siguranței, astfel încât să simți brusc adierea realității și să-ți dai seama că trebuie să dai o mână de ajutor, chiar și de la depărtare.

Creștin fiind, empatizez cu toți cei care suferă sau mor în acest război. Ca ecologist care se ocupă de chestiunea epuizării resurselor, înțeleg că trebuie să împărțim tot mai mult resursele limitate de care dispunem tot mai puțin. Aici, la Bruxelles, dau adesea un euro sau doi persoanelor fără adăpost care locuiesc în metrou sau pe stradă. Iar când ajung acasă, mă întreb ce pot face pentru a-i ajuta pe cei care sunt constant în serviciul altora sau pe cei aflați în nevoie, de orice natură ar fi ea.

Zsolt Kükedi, membru al CESE, Ungaria