Jurnaliștii cu handicap își pot desfășura activitatea la fel de bine și pot oferi, de asemenea, perspective diferite și noi. Atunci de ce atât de puțini dintre ei lucrează în mass-media? Lars Bosselmann, de la Uniunea Europeană a Nevăzătorilor, relatează despre subreprezentarea persoanelor cu handicap în sectorul mass-mediei și despre necesitatea de a pune capăt reprezentărilor stereotipe ale acestora în știri.

Toate democrațiile se bazează pe principii-cheie, iar unul dintre cele mai importante este libertatea presei. Această libertate contribuie la asigurarea transparenței acțiunilor liderilor politici în fața publicului. De asemenea, ne permite să accesăm informații fără ingerințe externe.

Cu toate acestea, există încă aspecte ale practicii mass-media care trebuie îmbunătățite, în special în ceea ce privește diversitatea. În ceea ce privește reprezentarea în mass-media sau acoperirea unor subiecte legate de diferite grupuri sociale, suntem încă departe de a fi egali.

Cifrele actuale arată că persoanele cu handicap nu sunt reprezentate în mod adecvat în rândul personalului ziarelor, al posturilor de radio și al posturilor de televiziune. Acest lucru este foarte îngrijorător, având în vedere că până la 16 % din populația lumii suferă de o anumită formă de handicap. În plus, astfel cum s-a subliniat într-un raport UNESCO, persoanele cu handicap se confruntă adesea și cu prejudecăți din cauza reprezentărilor stereotipe ale comunităților noastre în mass-media, în fața publicului de pe tot globul.

Pentru a schimba percepția publică a persoanelor cu handicap, trebuie să subliniem importanța prezenței acestora în redacțiile de știri și în procesele de creare de conținut.

Societatea trebuie să înțeleagă că sectorul mass-mediei nu se va dovedi pe deplin favorabil incluziunii până când persoanele cu handicap nu vor deveni parte a fluxurilor de lucru. În plus, subiectele legate de dizabilitate trebuie să facă obiectul unei abordări diferite: canalele mass-media ar trebui să recunoască faptul că persoanele cu handicap ar trebui să se bucure de drepturile lor în condiții de egalitate cu ceilalți. În plus, pe măsură ce formatele de conținut se schimbă în mod constant, avem nevoie de experți pentru a concepe aceste formate astfel încât să fie accesibile și favorabile incluziunii. 

În pofida faptului că comunitatea persoanelor cu handicap este subreprezentată în industria mass-media, putem încă să găsim exemple foarte motivante care arată că persoanele cu handicap pot excela în calitate de creatori de conținut.

Recent, în seria sa de podcasturi, Uniunea Europeană a Nevăzătorilor a difuzat un episod centrat pe Jocurile Paralimpice de la Paris din 2024. În acest episod, am vorbit cu Laetitia Bernard, jurnalistă franceză nevăzătoare care lucrează pentru Radio France. În afară de Jocurile Paralimpice din acest an, dna Bernard a acoperit deja edițiile din 2012 și 2016, de la Londra și, respectiv, Rio de Janeiro. În plus, s-a ocupat de Jocurile Paralimpice de iarnă de la Soci, în 2014, și de la Pyeongchang, în 2018.

„Evenimente precum Jocurile Paralimpice au un impact pozitiv în ceea ce privește eliminarea barierelor și combaterea stereotipurilor”, a subliniat dna Bernard în timpul interviului. „Chiar dacă un jurnalist are un handicap, el sau ea poate lucra eficient și poate chiar să descrie lucrurile în mod diferit”, a adăugat ea. Parcursul profesional al dnei Bernard, precum și reflecțiile sale pe această temă, ne arată că această dimensiune trebuie și ea abordată, pentru a construi o societate mai favorabilă incluziunii, egalitatea trebuind să se afle în centrul preocupărilor sectorului mass-media.

Lars Bosselmann este directorul executiv al Uniunii Europene a Nevăzătorilor (EBU).