„Libertatea înseamnă că nu mai e nimic de pierdut...” – spune un cântec country foarte cunoscut, scris de Kris Kristofferson în 1969 și reinterpretat de mulți artiști, de la Janis Joplin până la Kenny Rogers. Cu toate acestea, spre deosebire de cântecul „Me and Bobby McGee”, în acest moment, libertatea în Europa înseamnă că avem multe de pierdut dacă nu ne-o apărăm. În special în Ungaria.

Oamenii se obișnuiesc foarte repede cu binele. Ei nu privesc înapoi în timp, pentru a putea aprecia libertăți precum libertatea de a călători, libertatea presei, libertatea de a avea un loc de muncă sau libertatea accesului la educație în întreaga Europă. Oamenii din generația mea (un „boomer” născut la sfârșitul anilor 50, când Ungaria făcea încă parte din Pactul de la Varșovia) își amintesc drumul lung până la libertatea din prezent, de la căderea zidului Berlinului până la aderarea Ungariei la UE, revenirea în familia națiunilor libere, în 2004. A durat 14 ani de la căderea comunismului până când țara noastră a reușit să se alăture acestei familii, împreună cu Cehia, Slovacia și Polonia. În opinia mea, în ultimii 14 ani, Ungaria a înregistrat un regres lent, a rămas în urmă. Era în avangarda libertăților civile și a libertății presei la începutul anilor 90, iar astăzi se confruntă cu populismul, autocrația și dictatura constituțională – o contradicție în sine.

Guvernul de la Budapesta a declarat aproape deschis război valorilor europene comune: în narațiunea sa, „Bruxelles” este un dușman, iar UE însuși diavolul. Această situație durează de aproape 14 ani și demonstrează dificultatea de a sprijini orice campanie proeuropeană, fie a opoziției (sau ce a mai rămas din ea), fie a societății civile și a ONG-urilor (sau ce mai rămâne din ele). Și, totuși, refuzăm să capitulăm, refuzăm să permitem ca valorile europene să se piardă doar pentru că niște politicieni maghiari au decis să danseze după o muzică compusă departe, probabil la Kremlin.

Sondaje recente din Ungaria arată în continuare că aproape 68-70 % din populația cu vârstă de vot sprijină și se bucură de beneficiile legate de Uniunea Europeană și de valorile europene comune. Marea întrebare este dacă sunt pregătiți să meargă la vot în număr mare la 9 iunie 2024. În Ungaria, acest vot va avea loc în aceeași zi cu alegerile locale și, cum nemulțumirea este tot mai mare în țară, perspectivele nu sunt rele. Un vot de protest împotriva politicilor guvernului va însemna, de asemenea, un vot pro-european.

Mihály Hardy este jurnalist maghiar, redactor-șef al Klubrádió