Politica de coeziune este esențială pentru dezvoltarea unei noi viziuni post-COVID-19 pentru Uniunea Europeană, axată pe prosperitate, incluziune și durabilitatea mediului, o viziune în care societatea civilă organizată este inclusă pe deplin. Acesta a fost mesajul dnei Christa Schweng, președinta CESE, reiterat de dna Elisa Ferreira, comisara europeană pentru coeziune și reforme, la sesiunea plenară a CESE din septembrie.

De la începutul crizei provocate de pandemia de COVID-19, politica de coeziune a avut un rol esențial în găsirea de soluții în timpul situației de urgență. În perioada de programare 2021-2027, ea ar trebui utilizată în continuare pentru a aborda provocările și inegalitățile existente în interiorul statelor membre și între acestea, între regiuni, orașe și cetățeni, situația înrăutățindu-se în timpul pandemiei.

„Politica de coeziune joacă un rol esențial în asigurarea unei redresări echilibrate, care să nu lase pe nimeni în urmă. Principiul parteneriatului cu organizațiile societății civile face parte din ADN-ul acestei politici și am dori ca acest principiu să fie extins la NextGenerationEU și la punerea în aplicare a planurilor naționale de redresare și reziliență. De asemenea, politica de coeziune ar trebui să devină mai puțin birocratică, mai digitalizată și mai eficace”, a afirmat dna Schweng.

Dna Ferreira a menționat că criza provocată de pandemia de COVID-19 a înrăutățit inegalitățile existente și a creat altele noi, afectând în special lucrătorii din prima linie, categoriile vulnerabile cum ar fi persoanele în vârstă și cele cu dizabilități, persoanele cu acces redus la servicii și persoanele care au suferit mai mult din cauza impactului izolării – de exemplu femeile și tinerii: „Puterea Uniunii noastre se măsoară după cea mai slabă verigă a sa. Combaterea și reducerea inegalităților este o condiție sine qua non pentru o Uniune puternică și prosperă. Echitatea socială și incluziunea trebuie să se afle în centrul redresării noastre. Nu putem rezolva problemele sociale fără a rezolva inegalitățile teritoriale și regionale. Trebuie să ținem seama de realitățile în care trăiesc oamenii”. (mp)