Cum ar reacționa economia dacă am asigura standarde minime comune pentru șomaj în Europa?

Redactat de Grupul „Lucrători” al CESE

Actuala pandemie de coronavirus a transformat o criza care se prefigura într-o depresiune economică de mare amploare, ducând la cele mai mari scăderi ale PIB-ului pe timp de pace înregistrate timp de un secol și a determinat milioane de persoane să intre în șomaj sau să lucreze cu fracțiune de normă. În ciuda rolului pe care l-au jucat în amortizarea celei mai mari părți a impactului, regimurile noastre sociale sunt, în general, la fel de nepregătite pentru pandemie ca sistemele de sănătate, întrucât au fost serios afectate de mulți ani de austeritate, începând cu criza din 2008.

În plus, măsurile instituite pentru protecția lucrătorilor și a locurilor lor de muncă sunt inegale, cei în situații de precaritate regăsindu-se adesea în afara sistemelor de protecție tradiționale, cum ar fi în cazul contractelor de livrare sau bazate pe „forme noi de muncă”.

Sistemul ajutoarelor de șomaj nu este doar fragmentat în interiorul țărilor, ci și între acestea: există diferențe semnificative în ceea ce privește durata și acoperirea prestațiilor, precum și procentul în care se înlocuiește fostul salariu primit. Studiul comandat de Grupul „Lucrători” analizează modul în care economia, în ansamblul UE și în fiecare țară, ar reacționa dacă sistemele de șomaj ar avea un nivel comun de acoperire, durată și înlocuire, asigurând lucrătorilor din Europa un standard minim comun. Utilizând modelarea macroeconomică, studiul testează această ipoteză în contextul crizei din 2008, al unui întreg ciclu bugetar și, cu mai mare relevanță la acest moment, în contextul încetinirii creșterii economice din cauza pandemiei.

Rezultatele arată clar că impactul asupra economiei ar fi pozitiv, și cu atât mai mult în condițiile aplicării unei serii de politici sociale, garantând protecția locurilor de muncă și evitând o altă recesiune economică. Puteți găsi studiul complet și detalii la următorul link.