La 10 martie, reuniunea Comitetului consultativ mixt UE-Serbia de la Bruxelles a avut loc într-o atmosferă ciudată și apăsătoare, iar după încheierea reuniunii toată lumea a plecat în grabă. Eu am zburat spre casă știind că ne vom confrunta cu schimbări majore în Europa și bănuiam că, mult timp de acum încolo, acesta va fi ultimul zbor. Acasă, în această perioadă, nesiguranța și neîncrederea dominau în rândul oamenilor. Mulți și-au dat seama de gravitatea situației când guvernul a anunțat amânarea manifestărilor legate de Ziua națională din 15 martie.

Ungaria, la fel ca alte țări europene, și-a închis granițele și a introdus diferite măsuri restrictive. Educația a fost transferată în spațiul online, cei care au avut posibilitatea, au lucrat de acasă, iar străzile și locurile foarte aglomerate s-au liniștit. Deși a fost declarată rapid situația de urgență, țara nu a intrat în izolare deplină. Nu am fost martori la golirea completă a spațiilor publice și nici supuși interdicției stricte de părăsire a domiciliului. De exemplu, chioșcul nostru de înghețată preferat de la colțul străzii a rămas deschis, spre bucuria foarte mare a copiilor mei.

Cât de multă nevoie au avut „micii eroi”, copiii de aceste surse de bucurie pe perioada carantinei! La nivelul lor și în limitele capacității lor, au contribuit și ei la protejarea eficace a familiei. Au încercat să se joace în liniște între patru pereți, au renunțat la petrecerea de ziua lor de naștere, au petrecut ore în șir în fața ecranului (cu toate că până acum auziseră tot timpul să nu se mai uite așa de mult la televizor). Pe lângă copii, și persoanele în vârstă au fost în mare parte condamnate la izolare. În mai multe localități, autoritatea locală și organizațiile societății civile au oferit asistență la domiciliu într-un mod bine organizat. În multe cazuri, și această sarcină le-a revenit membrilor de familie.

În ultimele săptămâni am învățat că în situații de criză cresc importanța și rolul familiei și rudelor. A fost clar că sistemul imunitar al societății poate să fie consolidat de familii, dar s-a arătat și cât de vulnerabile sunt familiile și de cât ajutor au nevoie. Organizațiile societății civile joacă un rol important în acest sprijin. Pentru asociația noastră a fost interesantă și experiența care a arătat că pe lângă asistența fizică (de exemplu, donații, ajutor logistic, sprijinirea elevilor), a fost nevoie mare și de asistență pentru menținerea sănătății mintale și spirituale.