În ziua de sâmbătă 26 februarie 2022, la ora 5 dimineața, am hotărât spontan să pornesc spre graniță, împreună cu un coleg. Invazia Ucrainei de către Rusia începuse deja de două zile.

Astfel de călătorii fac parte din rutina oricărui fotograf cu experiență, însă fiorul de emoție nu lipsește nici de această dată. Conducem un timp pe întuneric, în direcția Przemyśl. La un moment dat, ni se termină benzina. Pe drum – mulți oameni dezorientați și un ușor sentiment de panică.

Reușim să ajungem. Mai întâi, punctul de trecere a frontierei de la Medyka. Ambuteiaj imens, multe mașini parcate. Mulțimi de oameni care-și așteaptă rudele și prietenii.

Iată și primul grup. Am trăit multe în viață, dar ceea ce văd acum face să mi se strângă inima. Mame tinere venind pe jos. Fiecare împinge un cărucior, trage de o valiză sau ține de mână un copil. Sunt ajutate de polițiștii de frontieră polonezi. Emoția este palpabilă.

Totul arată ușor diferit de ceea ce am văzut la cealaltă frontieră, nu cu foarte mult timp în urmă. Aici, nou-veniții sunt primiți cu bucurie și cu lacrimi în ochi. Prietenii sau familia le iau în mașinile lor pe aceste tinere femei. Acum sunt în siguranță. Nu departe – practic la ușa alăturată – s-au adunat o mulțime de cetățeni ucraineni care doresc să se întoarcă în țara lor. Sunt mai ales bărbați. Vor să se lupte cu dușmanul.

Mă îndrept apoi către punctul de trecere a frontierei de la Korczowa. Seara, mă duc la gara Przemyśl și la punctul de primire de la hipermarket.

Și tot așa, timp de trei zile.

De fiecare dată este altfel. Din ce în ce mai mulți refugiați și din ce în ce mai multe persoane care doresc să ajute. Și chiar ajută. Situația pare să fie sub control. Magazinele funcționează, există curent electric și încă se mai poate telefona oriunde. Grămezile de haine și de alimente cresc văzând cu ochii. Totul poate fi de folos mai târziu. Numai veștile de pe front sunt din ce în ce mai cumplite.

Pe drumul de întoarcere ne depășește un lung convoi de vehicule militare. Situația este gravă. În fond, chiar aici, peste graniță, are loc un război – un război adevărat.

Sunt din ce în ce mai mulți refugiați din Ucraina – între timp, numărul lor a depășit de mult un milion.

Cei mai mulți se îndreaptă către orașele mari, unde se adăpostesc în gări, stadioane și centre de primire.