La 23 iunie 2016 a avut loc un referendum consultativ, în cadrul căruia cetățenii Regatului Unit au fost întrebați dacă țara lor ar trebui să părăsească Uniunea Europeană. Cu o foarte mică majoritate, poporul britanic s-a pronunțat în favoarea părăsirii UE. Rezultatul a fost diferit în diferitele părți ale Regatului: în Scoția, Irlanda de Nord, dar și la Londra, majoritatea s-a opus plecării din UE. Referendumul a fost urmat de angajamentul guvernului britanic de a realiza Brexitul. Mai întâi, la 1 februarie 2020, a intrat în vigoare Acordul de retragere, cu o perioadă de tranziție de 11 luni. Acest lucru a oferit securitate juridică tuturor celor afectați de Brexit. Apoi, începând cu 1 ianuarie 2021, când acordul privind viitoarele relații a intrat în vigoare, Regatul Unit a devenit oficial o țară terță. 

Acordul dintre UE și Regatul Unit privind comerțul și cooperarea este fără precedent în multe privințe. În primul rând, el a dus la o limitare semnificativă a relațiilor dintre Regatul Unit și UE, pe care cele două părți le-au construit împreună în peste 45 de ani. 

O economie majoră a părăsit în mod voluntar o zonă comercială preferențială, piața unică fără frontiere de 450 de milioane de persoane și cea mai mare și mai influentă putere de reglementare și de standardizare din lume. 

A făcut acest lucru într-un moment în care lumea va fi în mod clar modelată de trei mari puteri mondiale – SUA, UE și China, într-un moment în care o pandemie mondială impune solidaritate și cooperare. Retragerea din UE a fost determinată de voința politică de a relua controlul și de o înțelegere destul de tradițională a termenului „suveranitate”.

Negocierea acestui acord a fost un proces dureros și dificil, plin de incertitudini, cu amenințarea până în ultimul moment al perioadei de tranziție că nu se va ajunge la un acord. Cu toate acestea, Comisia Europeană a reușit să prelungească negocierile suficient de mult timp pentru a ajunge la momentul în care a devenit fezabil un acord. Din fericire, guvernul britanic nu a utilizat argumentul suveranității ca pretext pentru o retragere fără acord, care ar fi avut urmări catastrofale. 

Retragerea în lipsa unui acord nu a fost niciodată o opțiune pentru UE. Am fost, de asemenea, conștienți că un acord, fie el cât de limitat, este mai bun decât un Brexit fără acord. În orice caz, și cu și fără acord, vor exista denaturări și costuri care vor fi suportate de publicul larg și de comunitatea de afaceri de ambele părți ale Canalului Mânecii. 

În condițiile în care Regatul Unit devine o țară terță, chiar și cele mai eficace măsuri de pregătire nu ne-ar proteja pe deplin împotriva consecințelor Brexitului. Vestea bună este că toate măsurile prevăzute în Acordul de retragere referitoare la frontiera irlandeză și la drepturile cetățenilor au fost puse în aplicare și au devenit operaționale la timp. 

Ce merită menționat este că Parlamentul European a dat dovadă de o flexibilitate enormă în ceea ce privește dreptul său democratic de a examina viitorul acord și a convenit să ratifice, în circumstanțe excepționale, aplicarea provizorie a acordului. 

Parlamentul a decis să facă această concesie deoarece s-a considerat că ajungerea la un acord cu privire la viitorul parteneriat face posibilă pe termen lung continuarea dialogului cu partenerii britanici, o concesie care merită, în orice caz, făcută. 

Nimeni nu știe care ar fi rezultatul dacă referendumul ar avea loc astăzi, când opinia publică din Regatul Unit este, în general, mult mai bine informată decât în 2016, cu privire la consecințele faptului că nu mai sunt cetățeni ai Uniunii Europene, într-un moment în care lumea din jurul Regatului Unit s-a schimbat atât de dramatic. Mai există, azi, acel suflu în rândul britanicilor în favoarea Brexitului? Nu vom ști niciodată. Dar le doresc prietenilor noștri britanici toate cele bune. 

Viața adevărată va arăta care este gradul de pregătire al tuturor pentru noua situație. Va pune la încercare acordul la care s-a ajuns. Va demonstra valoarea suveranității britanice. 

Ambele părți consideră că acordul este bun. Însă vor exista costuri legate de perturbările inevitabile. Consumatorii și întreprinderile vor fi cei care vor plăti prețul pentru faptul că Regatul Unit nu mai face parte din piața unică și din uniunea vamală. Studenții din UE care doresc să studieze în Regatul Unit nu vor mai beneficia de același statut cu cel al studenților britanici. Guvernul britanic nu a fost interesat de participarea Regatului Unit la programul de schimb Erasmus. 

Libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor între UE și Regatul Unit a luat sfârșit. Vor exista bariere în calea mobilității și a comerțului. 

Orașul Londra va rămâne un important centru financiar global și sper că vom fi în măsură să dezvoltăm o abordare bazată pe cooperare. 

Acordul din Vinerea Mare continuă să fie respectat. UE a reușit să apere integritatea pieței sale interne, formată din 450 milioane de cetățeni. De asemenea, UE și-a menținut unitatea încă din prima zi, protejând, în același timp, valorile și principiile sale fundamentale. 

Președinta Comisiei Europene a declarat, la sfârșitul negocierilor, că e cuprinsă de sentimente de satisfacție și ușurare. Este adevărat că Brexitul a consumat mult timp și multă energie. Acum, acest capitol s-a încheiat. Regatul Unit își va urma singur calea. Uniunea Europeană trebuie să se concentreze acum pe viitorul său și pe misiunea sa globală. 

Acordul privind viitoarele noastre relații este complex. Există multe riscuri și provocări în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării lui. Ne așteaptă perioade dificile. Acordul este unul fără precedent, și încă există elemente care nu au fost tranșate. Discuțiile vor continua, iar dialogul în materie de reglementare va fi fundamental. Iar prietenii noștri britanici urmează încă să înțeleagă pe deplin ce înseamnă a fi o țară terță. Partea bună a realizării acestui acord este că el ne va ajuta să continuăm dialogul. 

Professor Danuta Hübner,

deputată în Parlamentul European