Când știrile despre evacuarea copiilor bolnavi de cancer din Ucraina au ajuns la Fundația Villavecchia, membrii acesteia nu a ezitat nicio clipă. S-au oferit deîndată să primească și să asiste copiii și familiile lor. Dar, pentru a putea oferi acestor copii îngrijirea și sprijinul de care au nevoie cu adevărat, fundația a trebuit să colaboreze cu spitale, cu multe alte entități și cu voluntari. Împreună, au reușit să creeze un loc sigur pentru tinerii pacienți din Barcelona. Natàlia Ferrer Ametller ne-a spus întreaga poveste.

CESE Info: Ce v-a determinat să demarați proiectul sau inițiativa dumneavoastră?

Am fost informați că copiii bolnavi de cancer erau evacuați din Ucraina și ne-am oferit ajutorul administrațiilor implicate și organizației internaționale care gestiona evacuarea. Când am fost însărcinați cu organizarea întregii operații, am primit sprijin imediat din partea Fundației Internaționale Josep Carreras, în vederea gestionării în comun a întregii operațiuni. Multe alte entități s-au oferit să ajute. Nu am ezitat nicio clipă; trebuia să ajutăm în domeniile în care am fost în măsură să facem acest lucru: primirea și asistarea copiilor bolnavi de cancer și sprijinirea familiilor acestora, în coordonare cu spitalele de referință.

Cum a fost întâmpinat proiectul dumneavoastră? Ați obținut feedback de la persoanele pe care le-ați ajutat? (Ne puteți da un exemplu, dacă aveți vreunul?)

A fost o experiență foarte intensă și am învățat multe lucruri. Înainte de orice, am aflat despre situația dificilă a refugiaților. Cea mai mare dificultate a fost limba, precum și unele aspecte culturale. Cu toate acestea, am fost ajutați de mulți voluntari, care au depus o muncă uriașă ca interpreți, însoțind copiii în cursul internărilor în spital, al deplasărilor cu ambulanța, al vizitelor și formalităților. Multe tratamente au progresat foarte bine și mulți copii și-au încheiat deja terapia intensivă și se află în faza de întreținere. Unii dintre ei s-au putut întoarce acasă. Iată, de exemplu, fotografia unuia dintre copii, Mykola, și a mamei sale, împreună cu asistentul nostru social din spital. Am trecut prin clipe grele împreună, iar cel frumos cadou au fost zâmbetele copiilor și sentimentul de încredere al mamelor lor.

În ce fel veți folosi finanțarea obținută pentru a ajuta în continuare comunitatea?

Pentru a ne continua munca. Avem trei familii ale căror copii se află încă într-o stare critică din cauza complicațiilor tratamentului. Au nevoie de locuință, întreținere, deplasări, asistență medicală, traducere etc., iar familiile trebuie să aibă în continuare sentimentul că le stăm la dispoziție.

Aveți deja în vedere noi proiecte?

Da, depunem eforturi pentru a înființa Pavilionul Victoria, un spital pediatric, primul de acest tip în Spania. Va fi un loc pentru îngrijirea copiilor cu afecțiuni incurabile și care se află în stadii avansate ale bolii sau în ultimele zile de viață. Vom renova o clădire istorică într-un loc emblematic, Spitalul Sant Pau din Barcelona.

Ce sfaturi ați da altor organizații care doresc să aibă succes în astfel de activități și programe?

Considerăm că este foarte important să se identifice în mod clar nevoile și să se conceapă proiecte care să rezolve ceea ce trebuie rezolvat, oricât de greu ar fi. Trebuie să știim să ascultăm, să învețăm, să accepțăm ajutor și să colaborăm cu alte entități care desfășoară activități complementare. Trebuie să apreciem activitatea celorlalți și să avansăm împreună pentru realizarea aceluiași obiectiv.

Remarcați că se instalează o oboseală în ce privește solidaritatea față de refugiații ucraineni, dat fiind că războiul din Ucraina continuă?

Din păcate, evenimentele de azi devin rapid știri vechi, iar solidaritatea pe care o generează poate fi de scurtă durată. Cu toate acestea, este adevărat și că oamenii au o mare capacitate de a persevera și de a lupta pentru drepturi și justiție socială

Ce pot și ce ar trebui să facă organizațiile societății civile pentru a preveni acest lucru?

Ele pot invita autoritățile să ofere în continuare ajutor și să consolideze rolul organismelor sociale.

Ar putea UE să joace un rol pozitiv în acest sens?

Da, prin promovarea recomandărilor la nivel european pentru ca guvernele și administrațiile să colaboreze și să faciliteze activitatea organismelor implicate. Nimic nu va funcționa dacă avem administrații care lucrează pe o parte și organisme pe altă parte, fără nicio legătură între ele. Administrațiile publice au nevoie de societatea civilă, iar aceasta din urmă nu poate și nu ar trebui să fie izolată. Multe organisme sociale au lucrat fără sprijinul administrațiilor publice. Știm că a rămâne deschis și a lucra în cadrul unei rețele necesită eforturi, dar avem și certitudinea că ea oferă o oportunitate de colaborare.