CESE info

Câștigătorul premiului I, Fundación Secretariado Gitano din Spania, și-a lansat proiectul Learning by Doing („Învățăm din practică”) în 2013. În cei 10 ani de existență, proiectul a permis ca peste jumătate dintre tinerii romi care au participat la el să obțină un loc de muncă, iar o treime să se întoarcă în sistemul de învățământ pentru a-și finaliza învățământul secundar obligatoriu. Însă, cel mai frapant este că 87 % dintre tinerii care au participat la proiect afirmă că viața lor s-a îmbunătățit, iar 94 % dintre întreprinderile care au participat la proiect prin angajarea acestora au declarat că sunt pregătite să facă acest lucru din nou. Raúl Pérez, coornonatorul acestui proiect al fundației, ne-a dat mai multe detalii.

CESE Info: Ce v-a determinat să demarați proiectul sau inițiativa dumneavoastră?
Aprender Trabajando (Learning by Working) a fost lansat în 2013, într-o perioadă de criză economică mondială gravă care, în cazul Spaniei, a condus, printre altele, la rate ridicate ale șomajului. Șomajul a afectat puternic cel mai tânăr segment al populației: „În 2013, rata șomajului în rândul tinerilor a ajuns la 55,48%, un nivel inacceptabil ” (Raportul privind tineretul și piața forței de muncă, iunie 2014, Ministerul Ocupării Forței de Muncă și Securității Sociale). În cazul populației rome spaniole, dintre care 60 % are sub 30 de ani și a cărei rată a șomajului este, de obicei, de trei ori mai mare decât cea a populației generale, situația a fost agravată de faptul că, adesea, aceste persoane nu dețin calificările obligatorii de bază (doar 17 % au absolvit o formă de învățământ minim obligatoriu) și nu au nici formare, nici experiență profesională anterioară (66 % dintre tinerii romi nu sunt încadrați în muncă și nici nu urmează niciun program educațional) [Studiu comparativ privind situația populației rome din Spania în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și sărăcia, (2018). Fundación Secretariado Gitano].

Ca răspuns la această situație, au fost puse în aplicare diverse măsuri la nivel național (de exemplu, Strategia privind antreprenoriatul și ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor 2013-2016) și la nivelul UE (de exemplu, Garanția pentru tineret). Fundación Secretariado Gitano, care, la momentul respectiv, primea finanțare prin intermediul programului operațional de combatere a discriminării al FSE pentru a dezvolta Acceder, un program de formare și de ocupare a forței de muncă care implică populația romă, a avut posibilitatea (oferită de fonduri europene) de a testa un nou model de formare pentru tinerii romi proveniți din medii vulnerabile.

Cum a fost întâmpinat proiectul dumneavoastră? Ați obținut feedback de la persoanele pe care le-ați ajutat? (Ne puteți da un exemplu, dacă aveți vreunul?)
În cei 10 ani de dezvoltare, Aprender Trabajando a format, ca beneficiari ai sistemului național de garanție pentru tineret, peste 3 500 de romi cu vârsta sub 30 de ani care nu erau încadrați profesional și nu urmau niciun program educațional. Aceasta a permis unui procent de 55 % dintre ei să intre pe piața forței de muncă, iar 32 % au revenit în sistemul de învățământ pentru a-și finaliza învățământul secundar obligatoriu. 87 % dintre tinerii care au participat afirmă că viața lor s-a îmbunătățit, iar 94 % dintre întreprinderile partenere sunt pregătite să colaboreze din nou cu Aprender Trabajando (conform Raportului executiv 2013-2021 al Aprender Trabajando).

În continuare, veți găsi două mărturii din partea absolvenților Aprender Trabajando, pe care le puteți auzi în materialul video realizat pentru a marca cea de-a 10-a aniversare a noastră: 10 ani. Aprender Trabajando, 2022:
„Eram în șomaj de doi ani. Am rămas fără adăpost, rătăcind dintr-un loc în altul, fără să avem habar de unde vom ajunge. Am contactat Aprender Trabajando pentru că doream să mă formez și să găsesc un loc de muncă.” Aceasta este mărturia lui Manuel Lizárraga, care a participat la programul Aprender Trabajando la sediul Fundación Secretariado Gitano din Burgos. În prezent, face parte din personalul întreprinderii Alcampo.
Maria Bruno afirmă cu mândrie: „Vreau să muncesc și să-mi valorific potențialul ca orice altă persoană. A fi de etnie romă nu înseamnă că acest lucru este imposibil.” Maria a participat la programul Aprender Trabajando în Madrid în cadrul întreprinderii Bricodepot, cu sediul în Getafe. „Îmi place mult să mă duc la lucru. Îmi place locul și sunt înconjurată de oameni minunați. Mă tratează ca pe o persoană, nu ca pe colega nouă sau pe roma nouă.”

În ce fel veți folosi finanțarea obținută pentru a ajuta în continuare comunitatea? Aveți deja în vedere noi proiecte?
De la început, programele Acceder și Aprender Trabajando au fost în mare parte urbane, dezvoltându-se în principalele orașe din Spania și concentrându-se, adesea, pe ocuparea forței de muncă în sectorul serviciilor, în special în zonele urbane. Toate acestea limitează domeniul lor de aplicare, excluzând populația romă din zonele rurale, care, deși se confruntă cu probleme similare cu cele din orașe în ceea ce privește discriminarea sau restricțiile privind accesul lor la locuri de muncă, nu beneficiază de aceleași oportunități de acces la acest tip de sprijin.

O provocare ar fi, prin urmare, extinderea acestei experiențe la cât mai mulți romi cu putință, adaptând modelul pentru a ajunge la acele zone în care trăiesc un număr semnificativ de romi, dar în care organizația nu are birouri (în principal în zonele rurale), și implicarea întreprinderilor din alte sectoare decât sectoarele tradiționale ale comerțului și ospitalității.

În acest scop, ori de câte ori circumstanțele permit acest lucru, intenționăm să utilizăm aceste fonduri pentru a finanța un studiu (sau o parte a unui studiu) pentru a adapta modelul Aprender Trabajando la mediul rural și la noi sectoare, altele decât comerțul și ospitalitatea.
În cazul în care, în cele din urmă, fondurile nu vor putea fi utilizate pentru acest studiu, ele vor fi reinvestite în proiectul Aprender Trabajando, prin achiziționarea de materiale pentru activități în faza teoretică.

Ce sfaturi ați da altor organizații care doresc să aibă succes în astfel de activități și programe?

• Orice proiect de integrare profesională trebuie să includă cooperarea cu întreprinderile pe tot parcursul procesului de proiectare, punere în aplicare și monitorizare.
• Este important să se înceapă cu proiecte-pilot și să se anticipeze extinderea ulterioară încă de la început, dacă experiența se dovedește a fi pozitivă.
• Introducerea rolului tutorilor, atât din partea ONG-urilor, cât și din partea întreprinderii, și asigurarea clarității procesului de comunicare și coordonare între cele două părți.
• Combinarea formării teoretice cu cea practică în medii de lucru reale este o cale eficientă de formare care corespunde cerințelor pieței forței de muncă, și reprezintă o modalitate de promovare a oportunităților ulterioare de angajare.
• Adaptarea cursurilor și a proceselor de formare la necesitățile și circumstanțele celor vizați, pentru a asigura că aceștia au un acces egal la resursele de formare și de angajare.

Credeți că UE depune suficiente eforturi pentru ajutorarea tinerilor dezavantajați? Aveți sfaturi sau recomandări pentru acțiuni specifice?
Trebuie instituite mecanisme pentru a se asigura că țările (la nivel național, regional sau local) pun în aplicare proiecte eficace de integrare a tinerilor cei mai defavorizați pe piața forței de muncă și că aceste proiecte ajung efectiv la cei care au cea mai mare nevoie de ele, cum ar fi populația romă. Este esențial să se vegheze ca intervențiile să aibă o abordare pe termen lung, esențială pentru a antrena schimbări reale în viața acestor tineri.
Poate ar putea exista o mai mare cofinanțare a unor astfel de proiecte din fonduri europene, pentru a facilita investițiile corespunzătoare în acest sens.
Atunci când sunt utilizate resurse financiare europene care implică recrutarea (de exemplu, investiții mari realizate sau care urmează să fie realizate în cadrul fondurilor NextGenerationEU), ar trebui încurajată includerea unor clauze de recrutare a tinerilor defavorizați.

Elevii Școlii Super-puterilor, majoritatea tineri expuși riscului de excluziune socială, nu numai că își dezvoltă competențe și talente cum ar fi gătitul, fotografia sau compunerea creativă. Școala este un program pe bază de voluntariat desfășurat de asociația portugheză Movimento Transformers și le oferă tinerilor competențe și cunoștințe care îi vor ajuta să-și sporească încrederea în forțele proprii și să devină membri activi ai societății. Aflăm mai multe informații de la Joana Moreira de la Movimento Transformers.

CESE Info: Ce v-a determinat să demarați proiectul sau inițiativa dumneavoastră?

Credem că motivul pentru care tinerii nu se implică este nu pentru că nu ar vrea să schimbe lucrurile, ci pentru că nu au găsit încă cea mai bună modalitate de a o face. De la această ipoteză am plecat când am creat mișcarea Transformers, care să le permită tinerilor să își folosească talentele pentru a aduce o contribuție în comunitatea lor.

Cum a fost primit proiectul dumneavoastră? Ați obținut feedback de la persoanele pe care le-ați ajutat?

Proiectul a fost un succes și am mobilizat deja mai mult de 6 000 de tineri din întreaga țară. Mulți dintre elevii noștri au devenit formatori, împărtășind competențele pe care le-au învățat cu alți tineri, construind un ciclu informal al cunoștințelor și având un impact sistemic real.

În ce fel veți folosi finanțarea obținută pentru a ajuta în continuare comunitatea? Aveți deja în vedere noi proiecte?

Prin această finanțare vom putea să ne intensificăm impactul, lucrând cu mai mulți tineri la nivel național. Vom relua și manifestarea noastră anuală – TCONF (o conferință organizată de tineri pentru tineri), ediția din acest an concentrându-se asupra sănătății mentale a tinerilor.

Ce sfaturi ați da altor organizații care doresc să aibă succes în astfel de activități și programe?

Să colaboreze cu alte organizații, să își pună la punct o strategie de comunicare, să recruteze cei mai buni oameni în echipele lor și să ceară ajutor când au nevoie. Noi credem că competițiile importante nu se câștigă niciodată de unul singur și avem întotdeauna nevoie de aliați ca să putem determina o schimbare reală în politica publică și să avem un impact pozitiv.

Credeți că UE face suficient pentru a-i ajuta pe tinerii dezavantajați? Aveți sfaturi sau recomandări privind unele acțiuni specifice?

Cred că această cale e bine bătătorită; sunt programe de schimb prin care tinerii să descopere lumea, care le dau ocazia de a se forma și de a participa. Cu toate acestea, mi-ar plăcea să existe un grad mai mare de partajare a bunelor practici între organizații, dat fiind că sunt metodologii care merg mai departe decât granițele naționale; de exemplu, programul nostru Școala Super-puterilor ar putea fi pus în aplicare de orice organizație a UE care lucrează cu tinerii dezavantajați.

Asociația Agevolando este o organizație italiană de voluntariat care reunește minori și tineri adulți care și-au petrecut o parte din copilărie sau întreaga lor copilărie în centre de îngrijire și care trebuie să părăsească acest sistem pentru a trăi o viață independentă. Întrucât această tranziție este departe de a fi ușoară, Agevolando a creat un proiect care i-a adus Premiul CESE pentru societatea civilă pe 2022 la categoria „Tineret” – Care Leavers Network (Rețeaua persoanelor care ies din sistemul de îngrijire). Scopul său este de a crea un spațiu în care persoanele care părăsesc sistemul de îngrijire să își poată prezenta propriile propuneri și soluții și să devină actori-cheie în crearea unui sistem de îngrijire care să răspundă cu adevărat nevoilor lor, precum și în a face astfel încât trecerea la vârsta adultă să fie cât mai lină cu putință pentru toți tinerii aflați în această situație.  Am vorbit cu președintele Care Leavers Network, Federico Zullo, și cu managerul de proiect al acestei rețele, Cecilia Dante.

CESE info: Ce v-a determinat să demarați această inițiativă?

Rețeaua CLN (Care Leavers Network) a fost creată după ce a devenit clar că persoanele care părăsesc sistemul de îngrijire implicate activ în asociația Agevolando aveau nevoie de un spațiu dedicat lor, astfel încât să poată compara experiențele lor cu ceilalți și să poată prezenta împreună propuneri de îmbunătățire a sistemului de îngrijire și a tranziției ulterioare către vârsta adultă în Italia și Europa. Agevolando a ales să promoveze stimularea persoanelor care părăsesc sistemul de îngrijire prin realizarea acestui proiect, care, începând din 2013, le-a permis să joace un rol de lider în prezentarea de propuneri și în inițierea de discuții cu instituțiile și profesioniștii, ceea ce duce la o schimbare reală a sistemului de îngrijire a copiilor și de „părăsire a sistemului de îngrijire” în Italia.

Cum a fost primit proiectul dumneavoastră? Ați obținut feedback de la persoanele pe care le-ați ajutat? Dacă da, ne puteți da un exemplu?
Proiectul a fost foarte bine primit de către instituțiile care se ocupă de copii în țara noastră, atât la nivel local cât și național. În 2015, Garante Nazionale per l’Infanzia e l’Adolescenza (Ombudsmanul italian pentru copii și adolescenți) a dorit să sprijine extinderea CLN ca organism național – acesta exista anterior doar în Emilia Romagna. De atunci, acesta a implicat persoane care părăsesc sistemul de îngrijire din numeroase regiuni și, în fiecare an, există solicitări de extindere a acestuia în alte regiuni, ceea ce demonstrează recunoașterea valorii proiectului. Tinerii care fac parte din CLN apreciază în mod deosebit obiectivele și rezultatele acesteia, atât în ceea ce privește influența pe care recomandările lor au avut-o asupra legislației și a culturii profesionale, cât și în ceea ce privește relațiile care s-au dezvoltat între ei, în vederea sprijinului reciproc, și cu persoanele de contact, adulții implicați care le urmăresc progresele și facilitează diferitele procese. Mulți tineri implicați în proiect au putut beneficia de alte proiecte și oportunități interne oferite de asociație (de exemplu, în cadrul proiectului „Se avessi”, aceștia au beneficiat, de asemenea, de sprijin financiar în ceea ce privește asistența psihologică, pentru locuință, pentru studii și pentru muncă).

În ce fel veți folosi finanțarea obținută pentru a ajuta în continuare comunitatea? Aveți deja în vedere noi proiecte?
Fondurile vor fi utilizate pentru a asigura continuitatea proiectului și sustenabilitatea sa în timp. În Italia, este dificil să se găsească finanțare și resurse pentru a sprijini proiectele în materie de participare și promovare a tinerilor, care nu sunt suficient de răspândite. Această dificultate nu pune sub semnul întrebării importanța și valabilitatea proiectului și necesitatea de a-l reporta în timp în mod sistematic, astfel încât toate cele aproximativ 6 000 de persoane care părăsesc sistemul de îngrijire în fiecare an în Italia când ajung la vârsta de 18 de ani să poată alege să se alăture CLN.

Ce sfaturi ați da altor organizații care doresc să aibă succes în astfel de activități și programe?
Am recomanda facilitarea unor căi de implicare activă a tinerilor și de încurajare a asumării rolului de lideri de către aceștia – fie ei tineri care renunță la îngrijire sau alți tineri cu dificultăți – astfel încât să se poată organiza ca asociații și să poată construi parcursuri de promovare și autoajutorare reciprocă, promovând acțiuni de implicare a altor tineri, în strânsă cooperare cu organizațiile care exprimă opiniile profesioniștilor și adulților la nivel local, național și european.

Credeți că UE depune suficiente eforturi pentru ajutorarea tineretului dezavatajat? Aveți sfaturi sau recomandări pentru acțiuni specifice?
UE demonstrează că, față de trecut, acordă în prezent o atenție mai semnificativă și mai concretă tinerilor care trăiesc în condiții dezavantajoase, dar mai sunt încă multe de făcut în ceea ce privește promovarea drepturilor universale și a oportunităților de incluziune deplină a acestora. Propunem să se realizeze investiții considerabile în participarea tinerilor în fiecare domeniu de activitate și viață, promovând astfel capacitarea acestora și facilitând procesele de autonomizare care pot încuraja o participare puternică și constructivă în societate. Considerăm că ar putea avea o influență decisivă ca statelor membre ale UE să li se solicite să instituie mecanisme, inclusiv instituționale, pentru a garanta întru totul astfel de măsuri participative, cu o alocare specifică și adecvată a resurselor.

Până în prezent, asociația SUS Inima a ajutat zeci de mii de refugiați ucraineni, găsindu-le locuințe, răspunzând necesităților lor de bază sau oferindu-le cursuri de formare. De asemenea, le oferă sprijin psihologic pentru a face față traumelor provocate de război. Infrastructura necesară pentru a-i ajuta pe refugiați să se orienteze în cadrul economic și juridic al României este în curs de înființare. Toate acestea au scopul de a le permite să se integreze cât mai bine în societatea românească, făcându-i să se simtă ca acasă. Lu Knobloch, din cadrul asociației SUS Inima, ne-a acordat un scurt interviu.

CESE Info: Ce v-a determinat să demarați proiectul sau inițiativa dumneavoastră?

SUS Inima a dezvoltat programe de intervenție și răspuns în situații de criză deoarece la nivel local era nevoie de o entitate care să poată colabora cu organismele publice și private, asigurând totodată transparența și oferind o platformă de colaborare fiabilă pentru toate părțile interesate dornice să furnizeze asistență. Un alt factor a fost faptul că majoritatea refugiaților din Ucraina erau femei și copii, majoritatea aflându-se pentru prima dată în străinătate și neavând niciun fel de experiență cu formalitățile, cu organizarea călătoriilor, etc. Situația a fost și mai complicată din cauza barierei lingvistice.

Cum a fost primit proiectul dumneavoastră? Ați obținut feedback de la persoanele pe care le-ați ajutat? (Ne puteți da un exemplu, dacă aveți vreunul?)

Inițial, ajutorul pe care l-am oferit a întâmpinat o oarecare reticență, însă, cu timpul, numărul beneficiarilor recunoscători pentru toate tipurile de acțiuni de intervenție, pentru sprijinul sau pentru diversele servicii primite – cazare, transport, satisfacerea nevoilor de bază (alimente și produse de primă necesitate) sau educație – a crescut substanțial.

În ce fel veți folosi finanțarea obținută pentru a ajuta în continuare comunitatea? Aveți deja în vedere noi proiecte?

Finanțarea specifică va fi utilizată în două direcții: 1) sprijin psihologic pentru refugiați, în special pentru copii, pentru a-i ajuta să facă față traumelor; 2) dezvoltarea unei noi inițiative în serviciul coeziunii economice și sociale, mai precis înființarea unei infrastructuri care poate furniza asistență și consiliere refugiaților, oferindu-le cunoștințe de bază cu privire la cadrul juridic și economic din România și încurajându-i și sprijinindu-i pentru a-și găsi un loc de muncă sau a lansa o afacere la fața locului, promovându-se astfel cetățenia activă și o incluziune durabilă în sânul societății.

Ce sfaturi ați da altor organizații care doresc să aibă succes în astfel de activități și programe?

• Să se axeze pe cooperarea cu autoritățile locale, părțile interesate și ONG-uri, în loc să concureze între ele.
• Totodată, ar fi de dorit să-și bazeze toate programele sau inițiativele pe care doresc să le dezvolte pe studii de caz privind nevoile reale ale beneficiarilor.

Remarcați că se instalează o oboseală în ce privește solidaritatea față de refugiații ucraineni, dat fiind că războiul din Ucraina continuă? Ce pot și ce ar trebui să facă organizațiile societății civile pentru a preveni acest lucru? Ar putea UE să joace un rol pozitiv în acest sens?

Elanul de solidaritate este încă foarte puternic. Cu toate acestea, volumul sprijinului oferit de comunitățile locale este în scădere, din cauza epuizării resurselor. Una dintre soluțiile posibile la nevoile existente este continuarea sprijinului și a ajutorului acordat refugiaților pentru ca aceștia să se poată integra în comunitățile locale în care se află. Ar mai fi nevoie și de simplificarea, într-o anumită măsură, a formalităților și a procedurilor necesare pentru angajarea refugiaților ucraineni, înființarea unei întreprinderi, accesul la conturi bancare, asigurări și servicii medicale. Un astfel de demers este necesar pentru a asigura o scădere durabilă a dependenței financiare de sursele externe. Societatea civilă joacă un rol esențial în dezvoltarea și punerea în aplicare a ajutoarelor și a sprijinului acordat refugiaților. UE poate ajuta prin crearea unor rețele mai ample la nivelul Comisiei Europene, sprijinind și facilitând astfel un schimb de cunoștințe care s-ar putea dovedi benefic pentru toate părțile implicate.

Când știrile despre evacuarea copiilor bolnavi de cancer din Ucraina au ajuns la Fundația Villavecchia, membrii acesteia nu a ezitat nicio clipă. S-au oferit deîndată să primească și să asiste copiii și familiile lor. Dar, pentru a putea oferi acestor copii îngrijirea și sprijinul de care au nevoie cu adevărat, fundația a trebuit să colaboreze cu spitale, cu multe alte entități și cu voluntari. Împreună, au reușit să creeze un loc sigur pentru tinerii pacienți din Barcelona. Natàlia Ferrer Ametller ne-a spus întreaga poveste.

CESE Info: Ce v-a determinat să demarați proiectul sau inițiativa dumneavoastră?

Am fost informați că copiii bolnavi de cancer erau evacuați din Ucraina și ne-am oferit ajutorul administrațiilor implicate și organizației internaționale care gestiona evacuarea. Când am fost însărcinați cu organizarea întregii operații, am primit sprijin imediat din partea Fundației Internaționale Josep Carreras, în vederea gestionării în comun a întregii operațiuni. Multe alte entități s-au oferit să ajute. Nu am ezitat nicio clipă; trebuia să ajutăm în domeniile în care am fost în măsură să facem acest lucru: primirea și asistarea copiilor bolnavi de cancer și sprijinirea familiilor acestora, în coordonare cu spitalele de referință.

Cum a fost întâmpinat proiectul dumneavoastră? Ați obținut feedback de la persoanele pe care le-ați ajutat? (Ne puteți da un exemplu, dacă aveți vreunul?)

A fost o experiență foarte intensă și am învățat multe lucruri. Înainte de orice, am aflat despre situația dificilă a refugiaților. Cea mai mare dificultate a fost limba, precum și unele aspecte culturale. Cu toate acestea, am fost ajutați de mulți voluntari, care au depus o muncă uriașă ca interpreți, însoțind copiii în cursul internărilor în spital, al deplasărilor cu ambulanța, al vizitelor și formalităților. Multe tratamente au progresat foarte bine și mulți copii și-au încheiat deja terapia intensivă și se află în faza de întreținere. Unii dintre ei s-au putut întoarce acasă. Iată, de exemplu, fotografia unuia dintre copii, Mykola, și a mamei sale, împreună cu asistentul nostru social din spital. Am trecut prin clipe grele împreună, iar cel frumos cadou au fost zâmbetele copiilor și sentimentul de încredere al mamelor lor.

În ce fel veți folosi finanțarea obținută pentru a ajuta în continuare comunitatea?

Pentru a ne continua munca. Avem trei familii ale căror copii se află încă într-o stare critică din cauza complicațiilor tratamentului. Au nevoie de locuință, întreținere, deplasări, asistență medicală, traducere etc., iar familiile trebuie să aibă în continuare sentimentul că le stăm la dispoziție.

Aveți deja în vedere noi proiecte?

Da, depunem eforturi pentru a înființa Pavilionul Victoria, un spital pediatric, primul de acest tip în Spania. Va fi un loc pentru îngrijirea copiilor cu afecțiuni incurabile și care se află în stadii avansate ale bolii sau în ultimele zile de viață. Vom renova o clădire istorică într-un loc emblematic, Spitalul Sant Pau din Barcelona.

Ce sfaturi ați da altor organizații care doresc să aibă succes în astfel de activități și programe?

Considerăm că este foarte important să se identifice în mod clar nevoile și să se conceapă proiecte care să rezolve ceea ce trebuie rezolvat, oricât de greu ar fi. Trebuie să știim să ascultăm, să învețăm, să accepțăm ajutor și să colaborăm cu alte entități care desfășoară activități complementare. Trebuie să apreciem activitatea celorlalți și să avansăm împreună pentru realizarea aceluiași obiectiv.

Remarcați că se instalează o oboseală în ce privește solidaritatea față de refugiații ucraineni, dat fiind că războiul din Ucraina continuă?

Din păcate, evenimentele de azi devin rapid știri vechi, iar solidaritatea pe care o generează poate fi de scurtă durată. Cu toate acestea, este adevărat și că oamenii au o mare capacitate de a persevera și de a lupta pentru drepturi și justiție socială

Ce pot și ce ar trebui să facă organizațiile societății civile pentru a preveni acest lucru?

Ele pot invita autoritățile să ofere în continuare ajutor și să consolideze rolul organismelor sociale.

Ar putea UE să joace un rol pozitiv în acest sens?

Da, prin promovarea recomandărilor la nivel european pentru ca guvernele și administrațiile să colaboreze și să faciliteze activitatea organismelor implicate. Nimic nu va funcționa dacă avem administrații care lucrează pe o parte și organisme pe altă parte, fără nicio legătură între ele. Administrațiile publice au nevoie de societatea civilă, iar aceasta din urmă nu poate și nu ar trebui să fie izolată. Multe organisme sociale au lucrat fără sprijinul administrațiilor publice. Știm că a rămâne deschis și a lucra în cadrul unei rețele necesită eforturi, dar avem și certitudinea că ea oferă o oportunitate de colaborare.

Încă din prima zi a războiului, Asociația cercetașilor și ghizilor polonezi, cea mai mare organizație de educație nonformală pentru tineret din această țară, s-a mobilizat pentru a-i ajuta pe refugiații ucraineni, răspunzând nevoilor lor diverse și aflate în constantă evoluție. ZHP este mândră că membrii săi au hotărât, fără a sta pe gânduri, să ofere sprijinul lor Ucrainei, iar angajamentul lor se datorează și asociației. Valorile pe care ZHP le insuflă tinerilor săi membri îi încurajează să încerce să construiască o lume mai bună, demers pe care ar trebui să-l facem zilnic fiecare dintre noi. Am adresat o serie de întrebări purtătoarei de cuvânt a Asociației cercetașilor și ghizilor polonezi, Olga Junkuszew.

EESC info: Ce v-a determinat să demarați proiectul dumneavoastră?
Era absolut normal să răspundem la această criză: a aduce servicii reprezintă un aspect extrem de important al activității educative pe care o desfășoară ZHP. Reacția membrilor noștri a arătat că eforturile continue pe care le depunem în materie de educație și idealurile pe care le transmitem tinerilor au un impact real asupra vieții lor, sprijinindu-i și încurajându-i să construiască o lume mai bună. Suntem mândri că au decis să-și ofere serviciile în sprijinul Ucrainei fără a sta pe gânduri.

Cum a fost întâmpinat proiectul dumneavoastră? Ați obținut feedback de la persoanele pe care le-ați ajutat? (Ne puteți da un exemplu, dacă aveți vreunul?)
Proiectul nostru a fost foarte bine primit. Estimăm că unul din trei refugiați ucraineni a primit sprijin în centre gestionate de cercetași și că aproape 6000 de copii au avut posibilitatea de a participa la tabere de vară. Știm că acest lucru le-a oferit copiilor șansa de a se bucura de repausul fizic, mental și emoțional de care aveau atât de multă nevoie. Acțiunile noastre au evoluat în paralel cu nevoile în schimbare. Capacitatea noastră de a față în mod constant acestor provocări succesive a fost privită pozitiv, știm acest lucru. Primim, de asemenea, feedback pozitiv de la organizațiile ucrainiene de cercetași cu care suntem în contact.

În ce fel veți folosi finanțarea obținută pentru a ajuta în continuare comunitatea? Aveți deja în vedere noi proiecte?
Grație fondurilor primite, vom putea dezvolta în continuare programul nostru educativ, ceea ce ne va permite să formăm generații viitoare de cetățeni implicați, care iau inițiativa și sunt prezenți acolo unde este nevoie de ei, întâmpinând provocările lumii actuale. Mulțumită acestor resurse financiare, membrii ZHP vor putea continua să crească înconjurați de prietenii lor, dobândind competențe pentru restul vieții și construindu-și propria personalitate respectând valorile cercetașilor.

Ce sfaturi ați da altor organizații care doresc să aibă succes în astfel de activități și programe?
Considerăm că, pentru a obține rezultate, o organizație trebuie să funcționeze întotdeauna potrivit valorilor sale și să acționeze în coerență cu misiunea sa. Astfel, nu va trebui să se îngrijoreze în legătură cu rezultatele pe care le obține sau cu implicarea propriilor săi membri.

Remarcați că se instalează o oboseală în ce privește solidaritatea față de refugiații ucraineni, dat fiind că războiul din Ucraina continuă? Ce pot și ce ar trebui să facă organizațiile societății civile pentru a preveni acest lucru? Ar putea UE să joace un rol pozitiv în acest sens?
Desigur! În calitate de cercetași ai Asociației cercetașilor și ghizilor polonezi, credem că fiecare dintre noi ar trebui să depună eforturi zilnice pentru a lăsa în urma sa o lume cel puțin un pic mai bună decât am găsit-o. Aceasta înseamnă că oamenii ar trebui încurajați să întreprindă zilnic mici acțiuni care continuă să schimbe lumea din jurul nostru. Ajutorarea Ucrainei este un maraton, nu un sprint. Trebuie să ne amintim de acest lucru și să oferim sprijinul nostru cotidian.