Redactat de Grupul „Lucrători” al CESE

Acum că a fost dezvăluită componența noului colegiu al comisarilor, trebuie menționat cu voce tare că postul de comisar pentru drepturi sociale și locuri de muncă a fost desființat. În locul său, a fost acum creat un post de comisar pentru domeniul „Oameni, competențe și pregătire”. Utilizarea cuvântului „oameni” ridică numeroase întrebări. La urma urmei, majoritatea celorlalte portofolii nu ar trebui să se refere și ele la oameni? Discutabilă este și folosirea termenului „pregătire” în denumirea portofoliului, cu atât mai mult cu cât acest termen, încărcat de multe valențe, apare și în numele unui alt portofoliu al Comisiei.

Cu toate acestea, este vorba despre ceea ce lipsește și ceea ce a fost lăsat în urmă. Politica socială și ocuparea forței de muncă s-au estompat, în numele competitivității. Natura neclară și uneori pitorească a altor denumiri ale funcțiilor vorbește de la sine: de la implementare și simplificare la prosperitate și reziliență în domeniul apei sunt doar câteva dintre exemple în acest sens.

Un portofoliu pentru ocuparea forței de muncă și politica socială exista încă din anii 1970, dar a fost redenumit „Locuri de muncă și drepturi sociale” în 2019. Acesta a inclus politici-cheie, cum ar fi Pilonul european al drepturilor sociale și amplele sale inițiative. Locurile de muncă de calitate, egalitatea, dialogul social și condițiile de muncă și de viață rămân aspecte fundamentale pentru însăși supraviețuirea democrațiilor noastre.

Cu toate acestea, în loc de „ocuparea unui loc de muncă”, se vorbește acum despre „competențe”. Ideea că multe dintre problemele noastre actuale sunt create de lacunele în materie de competențe pare să fie acceptată pe scară largă în unele cercuri. Întreprinderile întâmpină dificultăți în a găsi forța de muncă calificată de care au nevoie. Și nu este surprinzător. Un loc de muncă la început de carieră presupune adeseori mai mulți ani de experiență profesională și nu sunt neobișnuite cerințe privind existența unui doctorat, competențe în diferite limbi străine și o listă lungă de certificări pentru competențele care ar putea fi dobândite la locul de muncă în doar câteva luni. În plus, foarte adesea, salariile oferite nu vor putea acoperi aproape deloc costurile de trai. Acest lucru este valabil și pentru posturile calificate, care beneficiază deja de un tratament mai bun.

Este extrem de îngrijorător, după cum afirmă adesea Comisia, să se observe această folosire aleatorie a jargonului, combinată cu o retorică în care predomină clar competitivitatea. Ea pare să sugereze că garantarea bunăstării, a unor locuri de muncă de calitate și a unor salarii decente este deja o misiune îndeplinită, și că în prezent singura problemă de rezolvat a rămas eliminarea lacunelor în materie de competențe. Cu toate acestea, aceste lacune par să se manifeste mai ales în noul colegiu al comisarilor, care nu este în măsură să înțeleagă situația actuală, să o pună în perspectivă și să ofere soluții realiste. Să sperăm că, dincolo de portofoliile inițiale și mergând mai în adânc, putem găsi propuneri solide de consolidare a drepturilor sociale și de muncă, a democrației și a luptei împotriva schimbărilor climatice.