Redactat de Grupul „Lucrători” al CESE
Transformarea industrială poate însemna locuri de muncă și condiții de muncă mai bune, caracterizate de sustenabilitate și favorabile incluziunii. Ea ar putea însemna însă și inegalități și sărăcie galopante, creșterea șomajului în rândul anumitor grupuri și, în cele din urmă, o fractură a coeziunii sociale care va pune în pericol UE și însăși democrația.
Nu fără motiv, în repetate rânduri, schimbările istorice în condițiile materiale de producție și în relațiile de muncă au zguduit societatea din temelii.
Cu toate acestea, modul în care se va produce schimbarea depinde în mare parte de o serie de opțiuni politice. La ultima sesiune plenară din decembrie 2020, CESE a adoptat un aviz cu forță emblematică privind tranziția industrială, la solicitarea Parlamentului European și care are rol de proiect în ce privește necesitatea unor evoluții tehnologice și economice juste și echitabile în industrie și în lumea muncii.
Soluția pentru depășirea recesiunii economice cauzate de pandemie și pentru construirea unei economii și a unei societăți mai reziliente, moderne, ecologice, digitale și favorabile incluziunii va trebui să includă, în primul rând, o componentă socială fermă. Pilonul european al drepturilor sociale trebuie să se afle în centrul transformării, care trebuie să implice participarea transparentă, amplă și intensă a partenerilor sociali precum și un cadru de reglementare ferm și clar.
Prin urmare, avizul prezintă necesitatea, de multe ori pierdută din vedere, a unui echilibru nu doar în termeni ecologici și economici, dar și în termeni sociali: „a nu lăsa pe nimeni în urmă” nu este doar un principiu abstract și o declarație a bunelor intenții. El este o necesitate dacă dorim să împiedicăm populismul să reușească să termine ceea ce a început pe fondul crizei din 2008 și al răspunsurilor de austeritate pe care le-a declanșat aceasta. (prp)