Maria Nikolopoulou

Întrucât ne despart numai câteva zile de sărbătorirea Zilei Internaționale a Femeii, și în perspectiva apropiată a celei de-a 69-a sesiuni a Comisiei ONU pentru Statutul Femeilor (UNCSW69), de la New York, ar fi oportun să reflectăm asupra realizărilor în materie de egalitate de gen și să le evaluăm. Este, totodată, momentul ideal pentru a privi spre viitor și a continua să pregătim calea de urmat.

În ce privește cadrul legislativ, se constată anumite îmbunătățiri: tot mai multe femei sunt active pe piața forței de muncă, câștigă venituri mai mari, ajung la niveluri mai înalte de educație, beneficiază de o mai bună reprezentare politică și ocupă poziții de putere. Progresele au fost însă lente și neuniforme între statele membre.

Atâta timp cât persistă inegalități structurale, stereotipuri de gen și regrese în domeniul drepturilor femeilor, femeile vor continua să fie subreprezentate în sfera publică, în politică și în educația din domeniul STIM, vor fi expuse violenței online și offline și nu vor avea acces la resurse și la capital pentru antreprenoriat. De asemenea, tot ele riscă să sufere de lipsa timpului și a resurselor financiare, iar eliminarea diferențelor în materie de remunerare și de pensii dintre femei și bărbați este un proces care va dura ani îndelungați.

Orice pas înainte în aceste domenii necesită formare, finanțare și angajament. Avem nevoie de resurse pentru a stimula competențele femeilor în vederea unei duble tranziții verzi și digitale juste, pentru a finanța planuri naționale de acțiune menite să combată violența împotriva femeilor și pentru a asigura formarea întregului personal care lucrează cu persoanele care au supraviețuit violenței.

Trebuie să finanțăm proiecte antreprenoriale și să instituim servicii de îngrijire a copiilor și a persoanelor în vârstă de înaltă calitate, accesibile și la prețuri abordabile, pentru a prelua povara responsabilităților de îngrijire neremunerate de pe umerii femeilor. În plus, avem nevoie de un angajament ferm de a crea spații sigure, de a implica mai multe femei în parlamentele locale, naționale și în Parlamentul European și de a asigura participarea lor activă la procesele non-violente de soluționare a conflictelor și de consolidare a păcii, promovând în același timp abordări favorabile incluziunii din punctul de vedere al genului în cadrul acestor eforturi.

Pe lângă toate acestea, o strategie europeană amplă pentru Agenda 2030 ne va ajuta să avansăm mult mai rapid în transformarea egalității de gen într-o componentă esențială a politicilor noastre. Obiectivele de dezvoltare durabilă ar trebui abordate în ansamblu, și nu individual.

În UE, progresele sunt „semnificative”, dar „semnificative” nu înseamnă și suficient pentru bărbații, femeile și fetele din UE care luptă pentru o egalitate de gen efectivă în anii următori. Rolul nostru în calitate de societate civilă este de a intensifica presiunea asupra factorilor de decizie, cerându-le să asigure progrese rapide.