Sindicalistul Peter Schmidt ne oferă o perspectivă asupra provocărilor cu care se confruntă sindicatele din Germania, în contextul șomajului tehnic și al concedierilor, pe de o parte, și al riscurilor la care se expun lucrătorii esențiali, pe de altă parte.

Cum percepeți această criză cauzată de coronavirus?

Am sentimentul că trăim vremuri suprarealiste; și descoperim cât de vulnerabile sunt societățile și economiile noastre.

Ce înseamnă criza aceasta pentru dumneavoastră și pentru organizația dumneavoastră?

Pentru mine, ca sindicalist, este esențial să colaborăm și să comunicăm între noi. Libertatea de asociere este un element central al democrației noastre. Vedem cât de important este acest drept și ne dăm seama că va trebui să luptăm pentru ca el să fie garantat și în viitor.

În unele cazuri, unde relațiile cu angajatorii au fost excelente, am găsit modalități de a menține în viață dialogul social și am ajuns la o serie de acorduri avantajoase pentru toate părțile implicate. Dar, în alte cazuri, atât lucrătorii, cât și întreprinderile au avut de pierdut.

Cum ați făcut față perioadei de izolare?

Cel mai frapant pentru mine a fost să constat cât de multă solidaritate socială a existat între vecini și prieteni. De asemenea, am fost impresionat de modul în care ritmul societății a încetinit.

Ce v-a lipsit cel mai mult în această perioadă dificilă?

Întâlnirile cu prietenii și familia, ieșitul la restaurant.

Ce învățăminte pot fi trase din izolare?

Că cele mai importante persoane din societatea noastră sunt asistenții medicali, vânzătorii, gunoierii, îngrijitorii și așa mai departe. Cei care au cele mai mici salarii! Acest virus ne-a arătat cât de vulnerabili suntem din punct de vedere economic, motiv pentru care avem nevoie de o schimbare în direcția unei economii a bunăstării.

Ce speranță le rămâne celor ale căror locuri de muncă sunt în primejdie?

Faptul că statele membre au tras învățămintele de rigoare și îi vor sprijini pe o perioadă mult mai lungă decât cea pe care o acoperă contractele lor.

Care sunt primele persoane pe care doriți să le revedeți când se vor termina toate acestea?

Pe mama: locuiește într-un cămin de bătrâni, care continuă să fie închis pentru vizitatori.