UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, este pregătită să sprijine sirienii care consideră că se pot întoarce acasă în siguranță. Dar, pentru toți ceilalți, recomandă să nu se întoarcă forțat într-o țară marcată de incertitudine politică, care se confruntă cu una dintre cele mai grave crize umanitare din lume, în care 90 % din populație trăiește sub pragul sărăciei, declară Jean-Nicolas Beuze de la UNHCR

Jean-Nicolas Beuze

Evoluția rapidă a peisajului politic din Siria în urma căderii regimului Bashar al-Assad a făcut ca tema privind cea mai mare populație de refugiați din lume să ocupe un loc central în întreaga Europă.

Un număr tot mai mare de țări din UE întrerup deciziile privind cererile de azil pentru sirieni, unele anunțând inițiative care includ zboruri charter și stimulente financiare sau „prime de returnare” pentru a-i încuraja pe refugiați să se întoarcă acasă. Se pare că alții chiar intenționează să deporteze sirieni aflați în prezent pe teritoriul lor, indiferent de statutul lor în materie de azil.

Pentru ca statele UE să ia decizii în cunoștință de cauză în materie de azil, ele trebuie să evalueze dacă Siria este sigură pentru ca sirienii care locuiesc în prezent în Europa să se întoarcă. Având în vedere evoluția rapidă a situației de pe teren, orice apreciere definitivă cu privire la siguranță este imposibilă în acest moment. Peisajul de securitate din Siria rămâne incert, deoarece țara pendulează între posibilitatea păcii și reconcilierii și riscul unor noi violențe.

Milioane de refugiați sirieni care locuiesc în afara țării încearcă să cuprindă ce înseamnă evoluția situației din țara lor de origine pentru propriul lor viitor, punându-și întrebarea: voi fi, oare, în siguranță dacă mă întorc în Siria? Îmi vor fi respectate drepturile? Pentru unii, perspectiva întoarcerii poate părea mai fezabilă, dar pentru alții persistă preocupări profunde.

Ce se va întâmpla în viitor cu persoanele care aparțin minorităților etnice sau religioase, care au opinii politice diferite sau care se identifică ca parte a comunității LGBTQ+ în Siria de astăzi? Răspunsul este încă neclar.

Dar în legătură cu cei care simt că o întoarcere este sigură, suntem obligați să le respectăm judecata – și, eventual, să îi sprijinim în procesul de întoarcere și reintegrare în comunitățile lor de origine. Cu toate acestea, pentru toate celelalte țări, UNHCR recomandă să nu se recurgă la returnări forțate din cauza instabilității actuale și a incertitudinii politice din țară.

Repatrierea forțată din Uniunea Europeană ar încălca drepturile sirienilor în calitate de refugiați, expunându-i la pericole grave și ireparabile la întoarcere.

Violența armată continuă în diferite părți ale Siriei, combinată cu incertitudinea cu privire la modul în care noile autorități vor răspunde nevoilor populației, în special ale grupurilor vulnerabile, face prematură luarea în considerare a returnării. Este important să se respecte hotărârea acestora în această privință. Prin urmare, statele membre ale UE, împreună cu țările învecinate cu Siria, care au găzduit în mod generos majoritatea refugiaților sirieni de peste un deceniu, trebuie să își mențină în continuare angajamentul de a oferi protecție sirienilor pe teritoriul lor.

Din cele 1,1 milioane de persoane strămutate intern din cauza escaladării ostilităților la sfârșitul lunii noiembrie, aproximativ 627 000 de persoane sunt în continuare strămutate recent, printre care 75 % sunt femei și copii.

Returnările premature prezintă riscuri semnificative, alimentând, nu în ultimul rând, un ciclu de strămutare – atât în interiorul Siriei, cât și la nivel transfrontalier – și, în cele din urmă, adâncirea crizei.

Pe lângă strămutările în masă, Siria se confruntă cu una dintre cele mai grave crize umanitare din lume. O mare parte din infrastructura Siriei a fost distrusă în timpul conflictului, inclusiv spitale, școli și locuințe. Majoritatea refugiaților nu au locuințe în care să se întoarcă. Multe regiuni se confruntă în continuare cu deficite de alimente, apă curată și asistență medicală. Lipsa serviciilor de bază, a oportunităților economice și a siguranței face dificilă pentru persoanele returnate să își reconstruiască viața într-un mod durabil și demn. Un număr izbitor, de 90 %, din populația Siriei trăiește sub pragul sărăciei.

În ultimele săptămâni, returnările voluntare ale sirienilor din Liban, Turcia și Iordania au crescut considerabil, estimările preliminare indicând un număr de 125 000, însemnând aproximativ 7 000 de persoane pe zi. Deși aceste întoarceri sunt determinate de alegeri individuale, UNHCR se angajează să îi sprijine pe cei care decid să se întoarcă acum.

Întrucât mulți sirieni din Europa și din țările învecinate analizează dacă o întoarcere este posibilă în condiții de siguranță și se întreabă care va fi situația referitoare la serviciile de bază și oportunitățile de a-și reconstrui viața, ei își doresc foarte mult să se revadă cu cei dragi. Din acest motiv, mulți doresc să se întoarcă acasă pentru vizite de scurtă durată pentru a evalua situația de pe teren. Ei trebuie să poată face acest lucru fără teama de a-și pierde statutul de refugiat în Europa. Aceste vizite sunt esențiale pentru ca oamenii să ia decizii în cunoștință de cauză, care vor conduce la rezultate mai bune, inclusiv la întoarceri sigure și durabile.

Răbdarea și prudența sunt esențiale, deoarece sirienii așteaptă condițiile adecvate pentru o returnare în siguranță și pentru reintegrarea cu succes în comunitățile lor. Întrucât mulți sirieni încep să se întoarcă acasă, UNHCR este pregătit să îi sprijine. După ani de strămutare, aceasta ar putea fi o ocazie îndelung așteptată pentru mulți dintre ei de a-și încheia călătoria de refugiați și de a opta pentru o soluție durabilă prin întoarcerea în Siria. La fel cum Uniunea Europeană și UNHCR i-au susținut pe tot parcursul exilului lor, vom continua să îi susținem pe măsură ce se întorc și reconstruiesc o nouă Sirie.

Jean-Nicolas Beuze este reprezentantul UNHCR pentru UE, Belgia, Irlanda, Luxemburg, Țările de Jos și Portugalia; anterior, a fost reprezentant în Irak, Yemen și Canada. Are peste 27 de ani de experiență în activitatea ONU pe teren și la sediul central în domeniul drepturilor omului, al menținerii păcii și al protecției copiilor.