de Andrej Matišák

Bine ați venit în Slovacia! Bine ați venit în țara recordurilor europene.

Nu, nu vorbesc de un număr excepțional de castele, de tratamente spa exclusive sau de munți frumoși. Mă refer la recordurile politice ale Slovaciei. Și, din păcate, suntem codașii clasei.

Slovacii au votat pentru prima dată la alegerile pentru Parlamentul European în 2004. De atunci, țara mea a avut întotdeauna cea mai scăzută participare la vot. Întotdeauna.

În 2014, aceasta a fost de numai 13,05 %. La momentul respectiv, am fost atât de convins că rata de participare va fi mai mică de 15 %, încât mă gândeam chiar să iau un împrumut bancar și să înființez un partid. Chiar și retrospectiv, cred că aș fi avut șansa să devin deputat în Parlamentul European.

Totuși, pe un ton mai serios: cum percep slovacii Uniunea Europeană în prezent? Ca pe o pușculiță din care se pot servi? Cu siguranță, însă problema este că Slovacia nici măcar nu poate utiliza eficient fondurile UE. Suntem printre cei mai slabi și în acest domeniu.

Deviza „Bruxelles dictează totul” este larg răspândită. Fără îndoială, poate fi întâlnită pretutindeni. Însă politicienii slovaci au perfecționat acest slogan la maximum. Dacă se întâmplă ceva bun, își asumă ei meritele. Dacă se întâmplă ceva rău, scuza este că „Bruxelles-ul a dat din nou greș”, și foarte puțini politicieni reușesc să nu cadă în capcana acestei explicații.

Totuși, și mass-media poate fi considerată o problemă. Acoperirea mediatică a subiectelor legate UE este adesea complet superficială. Jurnaliștii evită afacerile UE pentru că le consideră plictisitoare, astfel încât, atunci când le prezintă, se concentrează în primul rând pe chestiuni problematice, fie ele reale sau inventate.

Permiteți-mi să spun câteva cuvinte despre sectorul afacerilor. Antreprenorii vorbesc rareori în public despre avantajele UE. Și ei preferă să se plângă de ordinele și reglementările venite de la Bruxelles.

Toți acești factori luați împreună i-au determinat pe slovaci, potrivit sondajelor, să fie din ce în ce mai eurosceptici. Dacă adăugăm dezinformarea, inclusiv din partea Rusiei, pe care politicienii aflați în prezent la guvernare o utilizează în interesul propriu, ajungem la un cocktail exploziv de dezinteres și frustrare.

Nu, Slovacxit nu este deocamdată pe ordinea de zi. Dar este posibil să auzim tot mai des de el când, în cele din urmă, Slovacia va deveni o țară care nu mai are dreptul la fonduri UE.

Dacă dorim să evităm un scenariu sumbru, liderii politici din Slovacia trebuie, în cele din urmă, să privească UE ca un spațiu esențial pentru funcționarea țării lor și să se comporte în consecință. Din păcate, este deja clar că o parte considerabilă a reprezentării politice actuale a Slovaciei ar începe mai degrabă o luptă cu UE pentru a-și proteja interesele, orice ar fi.

Acest lucru înseamnă că toți alegătorii cărora le pasă de UE trebuie să discute despre importanța sa cu rudele, prietenii și chiar cu necunoscuți. Poate le cer prea mult și nu este clar la ce va duce demersul lor. Însă, orice altă variantă este mai rea.