Experiența perioadei măsurilor de izolare a fost una amestecată, aș spune. Pe de o parte, lucrând de acasă, am petrecut mai mult timp împreună cu familia mea decât am avut vreodată. Pe de altă parte, am fost nevoit să reamenajez spațiul, transformând una din camerele locuinței mele în birou. Să stai acasă ore în șir poate fi, uneori, frustrant, motiv pentru care am încercat să dedic o parte a timpului disponibil hobby-ului meu preferat: să ascult muzică pe sistemul meu hi-fi.

Fiind și profesor universitar, mi-a lipsit interacțiunea cu studenții, cu ocazia cursurilor. Sigur, am interacționat cu ei pe Zoom sau Panopto, dar nu se compară cu situația dintr-o sală de curs.

Din perspectivă academică, una dintre lecțiile învățate în această perioadă este capacitatea de a interacționa cu studenții în mediul online și, deși cred că prezența fizică în clasă este o metodă de predare mai bună, merită să luăm în considerare învățarea mixtă drept calea de urmat.

Am participat, de asemenea, la mai multe reuniuni online, iar acestea au fost, în mare parte, la fel de eficiente ca cele cu prezență fizică. O serie de reuniuni ar putea, de fapt, să continue să fie organizate online, inclusiv unele reuniuni ale CESE.

Dincolo de experiența mea personală, perioada de izolare a scos la lumină o serie de realități: unele activități economice erau în mod evident nesustenabile, iar altele s-au dovedit a fi mai puțin reziliente decât am crezut. Este, așadar, evidentă nevoia de a regândi activitățile economice – cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Cu toate acestea, efectele pandemiei de COVID-19 și ale tranziției către o economie mai rezilientă și mai durabilă vor fi, probabil, dureroase pentru mulți dintre noi.

Trebuie să spun că mă pot număra printre cei mai norocoși, în sensul că am putut trece deja după aproximativ o săptămână la predarea online și la interacțiunea cu studenții prin intermediul Zoom sau Panopto. Probabil că volumul meu de muncă a crescut, dat fiind că nu a trebuit să călătoresc, cum făceam înainte. De asemenea, am continuat să mă întâlnesc – de data aceasta online – cu colegi din universități și din alte părți.

Cunosc însă multe persoane a căror activitate a fost întreruptă sau a încetat complet. Mulți dintre aceștia mai beneficiază încă de sprijinul statului, iar acest sprijin scade, apropiindu-se de termenul său limită. Și mulți și-au pierdut locurile de muncă – în special lor le va fi mult mai greu ca oricând în viața lor să găsească un nou loc de muncă. Este probabil ca șomajul în rândul tinerilor, inclusiv în rândul absolvenților, să crească și va fi nevoie de cel puțin câțiva ani pentru ca economiile să revină la un nivel cât de cât apropiat de cel din 2019.

Fiind cadru universitar, prima mea prioritate ar fi reluarea participării la conferințe, unde mă pot întâlni cu colegi și pot discuta subiecte economice de interes comun. Următoarea prioritate ar fi să să-i pot vizita pe cei câțiva prieteni melomani pe care îi cunosc aici în Malta, ca să facem schimb de experiență și de cunoștințe despre sisteme audio de înaltă fidelitate.