European Economic
and Social Committee
Îndepărtarea stigmatului privind tulburările alimentare cu ajutorul poveștilor
Peste 55 de milioane de oameni din întreaga lume, mulți dintre ei adolescenți, suferă de tulburări alimentare care le afectează sănătatea mintală și fizică. Stigmatul îi împiedică pe mulți să solicite ajutor. Proiectul „Telling Stories for Good”, condus de organizația italiană Animenta, urmărește să demonteze stereotipurile, să promoveze recunoașterea timpurie și să ofere sprijin. Din 2021, proiectul a ajuns la peste 10 000 de elevi din Italia. Am vorbit cu președinta și fondatoarea organizației Animenta, Aurora Caporossi.
Ce v-a determinat să începeți acest proiect?
Animenta s-a născut din necesitatea de a face auzită vocea tuturor persoanelor care suferă de o tulburare alimentară, dar și celor care trăiesc în apropierea lor. Scopul asociației este de a se asigura că oamenii beneficiază de un acces adecvat la tratament pentru tulburările alimentare, pentru că, dacă li se oferă posibilitatea, aceștia se pot vindeca.
Cum a fost perceput proiectul dumneavoastră? Ați obținut feedback de la persoanele pe care le-ați ajutat? Aveți un exemplu?
„Animenta este un loc unde m-am simțit binevenit, mi-am dat seama că și eu sufeream de o tulburare alimentară, deși nu eram prea slabă.” Am primit acest mesaj acum câteva luni din comunitatea noastră. El ne-a permis să înțelegem importanța și impactul activității noastre. Animenta a fost primită cu curiozitate, dar și cu speranța că am putea schimba ceva.
În ce fel veți folosi finanțarea obținută pentru a ajuta în continuare comunitatea? Aveți deja în vedere noi proiecte?
Am dori să investim din ce în ce mai mult în proiectele pe care le desfășurăm în școli, pentru a ne extinde impactul. De asemenea, fondurile vor fi utilizate pentru a înființa grupuri de autoajutorare pentru cei care suferă de o tulburare alimentară. Printre proiectele Animenta se numără taberele Animenta, care sunt experiențe de șase zile în natură, pentru ca oamenii să își redescopere relația cu ei înșiși, cu propriul corp și cu alimentele.
Ce sfaturi ați da altor organizații care doresc să aibă succes în astfel de activități și programe?
Începeți cu povești ale oamenilor, pentru a afla despre comunitatea căreia vă adresați. Solicitați feedback și trimiteți chestionare pentru a înțelege de ce au nevoie. Dar, mai ales, spuneți-vă deschis povestea: vorbiți despre eforturile dumneavoastră și schimbarea pe care doriți să o aduceți. În același timp, pentru a crea un sistem de sprijin eficient, este esențială crearea unei rețele de contacte.
În opinia dumneavoastră, tulburările alimentare sunt în prezent recunoscute corespunzător ca o problemă gravă de sănătate mintală? Persoanele afectate beneficiază de sprijin adecvat și ce ar trebui făcut pentru a-l îmbunătăți?
Astăzi se vorbește mai mult despre tulburările alimentare, deci putem considera că există mai multă informație. Cu toate acestea, aceste tulburări poartă un stigmat social profund și reprezentarea lor este foarte stereotipică. Unele persoane, chiar și în prezent, consideră că tulburările alimentare sunt o lipsă de voință sau un capriciu. În realitate, tulburările alimentare sunt o afecțiune psihiatrică complexă, ele necesită un tratament adecvat, care în prezent nu este întotdeauna disponibil deoarece nu există suficiente centre de tratament și multe persoane nu pot avea acces la terapie.