„Noi, femeile din mediul rural, nu dorim să avem parte de milă sau compasiune, ci să fim recunoscute și apreciate ca aliate în lupta de realizare a dezvoltării durabile. Avem nevoie de oportunități și de servicii de bază de calitate pentru a rămâne în teritoriile noastre și pentru a continua să hrănim lumea”, afirmă Luz Haro Guanga, lucrătoare agricolă din Ecuador și secretară executivă a Rețelei femeilor din mediul rural din America Latină și zona Caraibilor (RedLAC), care a luat recent cuvântul în cadrul dezbaterii pe tema „Femeile și tripla criză planetară”. În interviul său acordat CESE Info, dna Haro Guanga vorbește despre impactul schimbărilor climatice în America Latină și despre motivul pentru care – în pofida eșecurilor COP16 – nu încape loc și nu avem vreme pentru pesimism în lupta pentru o planetă mai durabilă și mai sănătoasă.

CESE info: Organizația dumneavoastră, RedLAC, a participat la COP16. Sunteți dezamăgită de rezultatele conferinței, având în vedere că nu s-a ajuns la un consens cu privire la finanțarea protecției naturii și a biodiversității? A servit totuși COP16 la ceva?

Haro Guanga: În calitate de femeie ecuadoriană care provine din mediul rural, lupt, încă din anii 1980, pentru drepturile surorilor mele din Ecuador aparținând aceleiași categorii. Printre lecțiile pe care le-am învățat în aproape 40 de ani se numără faptul că procesele sociale necesită eforturi enorme, oferă puține recompense imediate și, în primul rând, necesită perseverență, consecvență și insistență. Ajungerea la un consens cu privire la finanțarea protecției naturii și a biodiversității ar fi fost ceva extraordinar, dar sunt sigur că vocile a mii de bărbați și femei din mediul urban și rural, care au avut la COP16 efectele unei avalanșe la COP16, au câștigat sufletele și mințile celor care mai înainte nu aveau nicio intenție de a sprijini această acțiune urgentă în domeniul climei.

Până la urmă nu am reușit să ne atingem obiectivul, dar acum va trebui să insistăm în continuare pe lângă autoritățile din fiecare oraș, comunitate și țară, astfel încât acestea să ia act și, din voință personală, tehnică și politică, să ia cele mai bune decizii pentru a evita în viitor pierderile de vieți omenești cauzate foamete, ca urmare a faptului că nu adoptăm măsuri în prezent.

Cum afectează schimbările climatice femeile indigene și din mediul rural din America Latină?

Aș dori să subliniez unele puncte dintr-un document elaborat de Comisia interamericană a femeilor (CIM) din cadrul Organizației Statelor Americane (OAS), pe baza dialogurilor cu 70 de femei lider din 16 țări. Dialogul a început în septembrie 2024. Documentul a fost prezentat în cadrul COP16 și prezintă opiniile femeilor din mediul rural.

Concluzia a fost că schimbările climatice se fac simțite în toate țările, inclusiv în cele două Americi, și au un impact grav. Au fost evidențiate patru evenimente climatice.

Perioadele de secetă prelungită: Unele țări au raportat că timp de luni întregi au existat foarte puține precipitații, iar țările din sud au semnalat secete mai lungi de un an.

O creștere a temperaturilor cu mult peste nivelurile normale: Aceste temperaturi ridicate, pe lângă uscăciunea solului, contribuie la apariția a numeroase incendii (unele spontane, iar altele declanșate în mod deliberat), toate fiind însă agravate de secetă și afectând viața și sistemele caracterizate de biodiversitate. De exemplu, la momentul reuniunii din Brazilia, s-a raportat existența a 300 de focare de incendii active în statul Piauí.

Furtunile: S-a menționat că ploile sunt intense și apar în episoade foarte scurte, însoțite adesea de furtuni puternice. Participanți din America Centrală, Mexic, Republica Dominicană și din zonele de coastă ale Columbiei au menționat o creștere a intensității și frecvenței uraganelor și furtunilor tropicale care au un impact asupra zonelor lor.

Modificările tiparelor de precipitații: „Plouă când aștepți mai puțin” este o expresie care și-a făcut apariția în toate reuniunile, iar în ceea ce privește sudul și zonele andine s-a vorbit despre îngheț neașteptat, grindină și căderi de zăpadă. În general, s-a observat o scădere a nivelului precipitațiilor anuale, dar s-a afirmat că, atunci când se înregistrează ploi, ele sunt torențiale, provocând inundații și dezastre naturale, ducând la pierderi de vieți omenești și afectând infrastructura, drumurile și culturile, precum și condițiile de viață, în special în zonele rurale. Un participant a rezumat situația, afirmând că „uneori, precipitațiile sunt devastatoare”.

Pe de altă parte, sunt utilizate practici nesustenabile, care epuizează resursele naturale. Problemele cele mai îngrijorătoare și, de asemenea, cele mai des menționate au fost exploatarea forestieră sau defrișarea pădurilor și a mangrovelor; incendiile forestiere aprinse în mod deliberat; manipularea necorespunzătoare a resurselor de apă; poluarea; promovarea activităților intensive, expansive, cu consum intensiv de apă și poluante și utilizarea excesivă a produselor agrochimice, a erbicidelor și a pesticidelor.

Un aspect care a ieșit în evidență a fost lipsa de acțiune a unor administrații locale și naționale care nu elaborau cadre de reglementare pentru a limita activitățile distructive și a promova strategii productive durabile. Unele țări au reglementări, dar, din cauza corupției sau a intereselor politice personale, autoritățile nu le pun în aplicare.

Prin urmare, liderii internaționali sunt invitați să exercite o presiune mai mare asupra statelor pentru ca acestea să respecte tratatele privind biodiversitatea și schimbările climatice pe care le-au semnat.

Sunteți optimistă sau pesimistă cu privire la direcția în care se îndreaptă lupta pentru protecția climei și a mediului? Și ce credeți că ar trebui făcut?

Dacă nu ne fixăm obiective excepționale, nu vom putea obține rezultate deosebite. Deși schimbările climatice ne afectează, iar efectele lor avansează rapid, nu putem înceta să depunem eforturi pentru ca factorii de decizie să acorde atenție acelor aspecte fundamentale care necesită acțiuni prioritare, nu numai sub aspectul finanțării, ci și al coordonării, cooperării și abținerii de la un comportament egoist și un zel politic partizan.

Sunt convinsă că, dacă vom continua să insistăm, să ne facem auzite vocile și să susținem procesele sociale pe termen lung prin perseverență, încheind alianțe strategice în cele două Americi și în întreaga lume, putem influența politicile publice și ne putem asigura că cei care dețin poziții de putere sau roluri decizionale fac acest lucru cu convingerea că există o nevoie urgentă de a combate schimbările climatice și, în același timp, de a limita acțiunile care accelerează efectele dăunătoare și distructive ale acestora asupra planetei noastre: incendiile, monoculturile, utilizarea necontrolată a insecticidelor și a substanțelor chimice, distrugerea bazinelor hidrografice, pescuitul nediferențiat, distrugerea izvoarelor de apă, tratarea apelor uzate etc.

Pesimismul va estompa ecoul vocilor noastre, ceea ce ne va face, în cele din urmă, să renunțăm la activitatea și la străduințele noastre. Nu avem timp de pierdut și nu este loc pentru pesimism în lupta pentru o planetă mai durabilă și mai sănătoasă, în pofida evenimentelor nefavorabile. Aceasta este o chestiune de viață și de moarte pentru generațiile actuale și cele viitoare!

Termenul la care trebuie să se treacă la acțiune a fost deja depășit. Dar în acest moment mai putem încă trece la schimbarea atitudinilor și la asumarea de angajamente în folosul tuturor.

Luz Haro Guanga este o lucrătoare agricolă din Ecuador și secretară executivă a Rețelei femeilor din mediul rural din America Latină și zona Caraibilor (RedLAC), precum și președinta componentei tehnice a RedLAC din Ecuador, FUNMUJERURAL-e. RedLAC este o organizație socială formată din peste 200 de organizații ale femeilor din mediul rural din toată America Latină și din Caraibe. Înființată în Argentina în 1990, scopul său este de a promova participarea civică și politică efectivă a femeilor din mediul rural. Mulțumită eforturilor susținute ale RedLAC, Organizația Statelor Americane (OAS) a proclamat perioada 2024-2034 drept „Deceniul interamerican pentru drepturile tuturor femeilor, adolescenților și fetelor din zonele rurale ale Americii”.