CESE info

Adélaïde Charlier, tânără activistă în domeniul climei și al drepturilor omului și cofondatoare a mișcării „Youth for Climate Belgium”, enumeră tot ceea ce nu este așa cum trebuie în privința acordului privind clima din cadrul COP29, care tocmai a fost încheiat la Baku, capitala Azerbaidjanului. Privită de mulți ca un simbol al încrederii pierdute și al inegalității climatice, COP29 a dezamăgit profund țările vulnerabile și societatea civilă.

Recenta conferință COP29 privind schimbările climatice de la Baku a creat o fractură la nivel mondial, țările vulnerabile și societatea civilă exprimând frustrări profunde cu privire la ceea ce consideră a fi o trădare a încrederii. Deși, pe de o parte, s-a ajuns la un acord – cu angajamentul de a aloca 300 de miliarde USD pe an pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să se adapteze la schimbările climatice până în 2035 – , pe de altă parte, acest acord nu este deloc în măsură să răspundă nevoilor urgente ale celor aflați în prima linie în ceea ce privește combaterea crizei climatice.

„Mai bine niciun acord, decât un acord care lasă de dorit”

Harjeet Singh, director pentru implicarea la nivel global în cadrul Inițiativei Tratatului de neproliferare a combustibililor fosili, a dat tonul cu 24 de ore înainte de aprobarea textului definitiv al acordului: „Mai bine niciun acord, decât un acord care lasă de dorit”, afirmație care a reflectat tensiunile tot mai mari între țările afectate de schimbările climatice, societatea civilă și țările mai bogate. Până duminică, situația în cadrul conferinței devenise dramatică, rămânând de actualitate un singur obiectiv financiar: angajamentul de a acorda „300 de miliarde USD pe an până în 2035”. Un obiectiv ridicol, suma fiind cu mult inferioară solicitărilor colective ale țărilor vulnerabile (1 300 miliarde USD pentru a-și acoperi nevoile în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, atenuarea acestora și compensarea pierderilor și a daunelor cauzate de criza climatică).

Acest acord este legat de noul obiectiv colectiv cuantificat privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice, care este menit să finanțeze tranziția climatică în țările în curs de dezvoltare. Deși suma alocată este de trei ori mai mare decât obiectivul de 100 miliarde USD stabilit în 2009 – care a fost îndeplinit cu o întârziere de doi ani, doar la sfârșitul anului 2022 – , aceasta este încă departe de a fi suficientă. Angajamentul din 2009 de a aloca 100 de miliarde USD, după calcularea inflației, ar fi echivalent cu 258 de miliarde USD până în 2035, ceea ce reprezintă o creștere reală de doar 42 miliarde USD în termeni de efort efectiv. Apelul lansat de țările vulnerabile este clar: „Sunt necesare mii de miliarde, nu miliarde.”

Structura obiectivului financiar propus este la fel de dezamăgitoare ca și suma în sine. Ea se caracterizează prin lipsa oricărui angajament specific față de mecanismele de finanțare publică, cum ar fi granturile sau subvențiile, care sunt extrem de necesare pentru țările din sudul lumii.

În plus, nu sunt prevăzute obiective secundare pentru a finanța în mod adecvat acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea și pentru a acoperi pierderile și daunele. Lipsa unei atenții speciale acordate adaptării la schimbările climatice, combinată cu un punerea unui accent disproporționat pe atenuare – finanțată în principal de băncile multilaterale de dezvoltare și de sectorul privat – demonstrează că, din 2009 și până în prezent, nu s-au desprins învățăminte: procesul de adaptare a fost semnificativ subfinanțat, acest lucru fiind agravat de lipsa de asumare a răspunderii și de lipsa de finanțare specifică pentru compensarea pierderilor și a daunelor.

În plus, deși acordul face referire la pierderi și daune, acestea sunt menționate doar în mod vag și superficial, în loc să fie integrate în mod relevant. Cadrul deschide, de asemenea, calea către o dependență puternică de finanțarea privată, inclusiv de parteneriatele public-privat, de investiții private cu riscuri reduse sprijinite din fonduri publice și de investiții complet private, care sunt încurajate în mod activ.

Ignorarea responsabilităților istorice

Dincolo de finanțarea insuficientă pe care o propune, acordul a scos la iveală fisuri profunde în diplomația în domeniul climei. Țările mai bogate au ignorat principiul responsabilității diferențiate, transferând o parte din sarcina financiară către țările vulnerabile, care sunt deja mult mai afectate de impactul schimbărilor climatice. Țări precum India, Cuba, Bolivia și Nigeria au dat glas mâniei lor, acuzând țările bogate că nu plătesc emisiile de gaze cu efect de seră pe care le-au generat de-a lungul timpului.

Această lipsă de asumare a responsabilității a dus la pierderea încrederii, tensiunile între țări atingând niveluri fără precedent în istoria negocierilor COP. Angajamentul actual de a aloca 300 miliarde USD este nesemnificativ în comparație cu cele 1 000 de miliarde USD care, conform estimărilor experților ONU, reprezintă investiția minimă necesară pentru țările în curs de dezvoltare (cu excepția Chinei) până în 2035.

Presiuni pentru încheierea unui acord care lasă de dorit

Cele mai sărace și mai vulnerabile națiuni din lume, inclusiv cele 45 de țări cel mai puțin dezvoltate și 40 de state insulare mici, au acceptat în cele din urmă acordul, sub o enormă presiune politică. Teama că nu se va ajunge la niciun acord, și în special ca o președinție Trump să amenințe progresele viitoare în domeniul climei, le-a forțat să accepte acest acord. Pentru multe țări, a fost vorba despre un compromis dureros: acceptarea unei finanțări insuficiente pentru a obține un ajutor imediat.

Prețul întârzierii

Acest „acord care lasă de dorit” nu este numai o grea lovitură pentru relațiile diplomatice; el va avea consecințe devastatoare pentru milioane de vieți omenești. Țările vulnerabile se află deja în situații-limită din cauza condițiilor meteorologice extreme, a creșterii nivelului mării și a deficitului de resurse. Guvernele din țările mai bogate trebuie să recunoască faptul că a investi acum în acțiunile de combatere a schimbărilor climatice va costa mult mai puțin decât a aștepta ca „nota de plată” pe care Natura ne-o prezintă să crească.

Rezultatul COP29 reprezintă o atenționare clară: criza climatică necesită acțiuni îndrăznețe și urgente, și dreptate pentru cei mai afectați de schimbările climatice. Fără asumarea de angajamente care să ducă la adevărate schimbări, nu vom face decât să adâncim, an după an, decalajul dintre Nord și Sud la nivel mondial, subminând însăși esența cooperării globale în domeniul climei.

În perspectiva COP30, este clar că lupta pentru justiția climatică este departe de a se fi încheiat.

Adélaïde Charlier este o activistă europeană în domeniul justiției climatice, în vârstă de 23 de ani, cunoscută drept cofondatoare a mișcării „Youth for Climate Belgium” și, în prezent, fondatoare a organizației „Bridge” (care urmărește crearea de legături între politica pentru tineret și politica în domeniul climei). Ea a fost, de asemenea, selecționată pentru lista Forbes 30under30 2024.

„Noi, femeile din mediul rural, nu dorim să avem parte de milă sau compasiune, ci să fim recunoscute și apreciate ca aliate în lupta de realizare a dezvoltării durabile. Avem nevoie de oportunități și de servicii de bază de calitate pentru a rămâne în teritoriile noastre și pentru a continua să hrănim lumea”, afirmă Luz Haro Guanga, lucrătoare agricolă din Ecuador și secretară executivă a Rețelei femeilor din mediul rural din America Latină și zona Caraibilor (RedLAC), care a luat recent cuvântul în cadrul dezbaterii pe tema „Femeile și tripla criză planetară”. În interviul său acordat CESE Info, dna Haro Guanga vorbește despre impactul schimbărilor climatice în America Latină și despre motivul pentru care – în pofida eșecurilor COP16 – nu încape loc și nu avem vreme pentru pesimism în lupta pentru o planetă mai durabilă și mai sănătoasă.

CESE info: Organizația dumneavoastră, RedLAC, a participat la COP16. Sunteți dezamăgită de rezultatele conferinței, având în vedere că nu s-a ajuns la un consens cu privire la finanțarea protecției naturii și a biodiversității? A servit totuși COP16 la ceva?

Haro Guanga: În calitate de femeie ecuadoriană care provine din mediul rural, lupt, încă din anii 1980, pentru drepturile surorilor mele din Ecuador aparținând aceleiași categorii. Printre lecțiile pe care le-am învățat în aproape 40 de ani se numără faptul că procesele sociale necesită eforturi enorme, oferă puține recompense imediate și, în primul rând, necesită perseverență, consecvență și insistență. Ajungerea la un consens cu privire la finanțarea protecției naturii și a biodiversității ar fi fost ceva extraordinar, dar sunt sigur că vocile a mii de bărbați și femei din mediul urban și rural, care au avut la COP16 efectele unei avalanșe la COP16, au câștigat sufletele și mințile celor care mai înainte nu aveau nicio intenție de a sprijini această acțiune urgentă în domeniul climei.

Până la urmă nu am reușit să ne atingem obiectivul, dar acum va trebui să insistăm în continuare pe lângă autoritățile din fiecare oraș, comunitate și țară, astfel încât acestea să ia act și, din voință personală, tehnică și politică, să ia cele mai bune decizii pentru a evita în viitor pierderile de vieți omenești cauzate foamete, ca urmare a faptului că nu adoptăm măsuri în prezent.

Cum afectează schimbările climatice femeile indigene și din mediul rural din America Latină?

Aș dori să subliniez unele puncte dintr-un document elaborat de Comisia interamericană a femeilor (CIM) din cadrul Organizației Statelor Americane (OAS), pe baza dialogurilor cu 70 de femei lider din 16 țări. Dialogul a început în septembrie 2024. Documentul a fost prezentat în cadrul COP16 și prezintă opiniile femeilor din mediul rural.

Concluzia a fost că schimbările climatice se fac simțite în toate țările, inclusiv în cele două Americi, și au un impact grav. Au fost evidențiate patru evenimente climatice.

Perioadele de secetă prelungită: Unele țări au raportat că timp de luni întregi au existat foarte puține precipitații, iar țările din sud au semnalat secete mai lungi de un an.

O creștere a temperaturilor cu mult peste nivelurile normale: Aceste temperaturi ridicate, pe lângă uscăciunea solului, contribuie la apariția a numeroase incendii (unele spontane, iar altele declanșate în mod deliberat), toate fiind însă agravate de secetă și afectând viața și sistemele caracterizate de biodiversitate. De exemplu, la momentul reuniunii din Brazilia, s-a raportat existența a 300 de focare de incendii active în statul Piauí.

Furtunile: S-a menționat că ploile sunt intense și apar în episoade foarte scurte, însoțite adesea de furtuni puternice. Participanți din America Centrală, Mexic, Republica Dominicană și din zonele de coastă ale Columbiei au menționat o creștere a intensității și frecvenței uraganelor și furtunilor tropicale care au un impact asupra zonelor lor.

Modificările tiparelor de precipitații: „Plouă când aștepți mai puțin” este o expresie care și-a făcut apariția în toate reuniunile, iar în ceea ce privește sudul și zonele andine s-a vorbit despre îngheț neașteptat, grindină și căderi de zăpadă. În general, s-a observat o scădere a nivelului precipitațiilor anuale, dar s-a afirmat că, atunci când se înregistrează ploi, ele sunt torențiale, provocând inundații și dezastre naturale, ducând la pierderi de vieți omenești și afectând infrastructura, drumurile și culturile, precum și condițiile de viață, în special în zonele rurale. Un participant a rezumat situația, afirmând că „uneori, precipitațiile sunt devastatoare”.

Pe de altă parte, sunt utilizate practici nesustenabile, care epuizează resursele naturale. Problemele cele mai îngrijorătoare și, de asemenea, cele mai des menționate au fost exploatarea forestieră sau defrișarea pădurilor și a mangrovelor; incendiile forestiere aprinse în mod deliberat; manipularea necorespunzătoare a resurselor de apă; poluarea; promovarea activităților intensive, expansive, cu consum intensiv de apă și poluante și utilizarea excesivă a produselor agrochimice, a erbicidelor și a pesticidelor.

Un aspect care a ieșit în evidență a fost lipsa de acțiune a unor administrații locale și naționale care nu elaborau cadre de reglementare pentru a limita activitățile distructive și a promova strategii productive durabile. Unele țări au reglementări, dar, din cauza corupției sau a intereselor politice personale, autoritățile nu le pun în aplicare.

Prin urmare, liderii internaționali sunt invitați să exercite o presiune mai mare asupra statelor pentru ca acestea să respecte tratatele privind biodiversitatea și schimbările climatice pe care le-au semnat.

Sunteți optimistă sau pesimistă cu privire la direcția în care se îndreaptă lupta pentru protecția climei și a mediului? Și ce credeți că ar trebui făcut?

Dacă nu ne fixăm obiective excepționale, nu vom putea obține rezultate deosebite. Deși schimbările climatice ne afectează, iar efectele lor avansează rapid, nu putem înceta să depunem eforturi pentru ca factorii de decizie să acorde atenție acelor aspecte fundamentale care necesită acțiuni prioritare, nu numai sub aspectul finanțării, ci și al coordonării, cooperării și abținerii de la un comportament egoist și un zel politic partizan.

Sunt convinsă că, dacă vom continua să insistăm, să ne facem auzite vocile și să susținem procesele sociale pe termen lung prin perseverență, încheind alianțe strategice în cele două Americi și în întreaga lume, putem influența politicile publice și ne putem asigura că cei care dețin poziții de putere sau roluri decizionale fac acest lucru cu convingerea că există o nevoie urgentă de a combate schimbările climatice și, în același timp, de a limita acțiunile care accelerează efectele dăunătoare și distructive ale acestora asupra planetei noastre: incendiile, monoculturile, utilizarea necontrolată a insecticidelor și a substanțelor chimice, distrugerea bazinelor hidrografice, pescuitul nediferențiat, distrugerea izvoarelor de apă, tratarea apelor uzate etc.

Pesimismul va estompa ecoul vocilor noastre, ceea ce ne va face, în cele din urmă, să renunțăm la activitatea și la străduințele noastre. Nu avem timp de pierdut și nu este loc pentru pesimism în lupta pentru o planetă mai durabilă și mai sănătoasă, în pofida evenimentelor nefavorabile. Aceasta este o chestiune de viață și de moarte pentru generațiile actuale și cele viitoare!

Termenul la care trebuie să se treacă la acțiune a fost deja depășit. Dar în acest moment mai putem încă trece la schimbarea atitudinilor și la asumarea de angajamente în folosul tuturor.

Luz Haro Guanga este o lucrătoare agricolă din Ecuador și secretară executivă a Rețelei femeilor din mediul rural din America Latină și zona Caraibilor (RedLAC), precum și președinta componentei tehnice a RedLAC din Ecuador, FUNMUJERURAL-e. RedLAC este o organizație socială formată din peste 200 de organizații ale femeilor din mediul rural din toată America Latină și din Caraibe. Înființată în Argentina în 1990, scopul său este de a promova participarea civică și politică efectivă a femeilor din mediul rural. Mulțumită eforturilor susținute ale RedLAC, Organizația Statelor Americane (OAS) a proclamat perioada 2024-2034 drept „Deceniul interamerican pentru drepturile tuturor femeilor, adolescenților și fetelor din zonele rurale ale Americii”.

În 2021, organizația belgiană «Bunici pentru climă» a câștigat premiul CESE pentru societatea civilă pentru acțiuni climatice cu campania lor „Economiile noastre pentru viitorul lor”. Campania a urmărit să încurajeze aproximativ 2,4 milioane de bunici belgieni să își reinvestească economiile – estimate la acea vreme la aproximativ 910 miliarde de euro în active – în proiecte mai durabile. CESEinfo a discutat cu «Bunicii pentru climă» despre climă și finanțarea durabilă în prezent, precum și despre așteptările și planurile pentru viitor.

După trei ani, vedeți rezultate tangibile ale campaniei dumneavoastră? Cum ați evalua, în general, situația actuală în ceea ce privește finanțarea durabilă și în favoarea climei în Belgia – s-au înregistrat progrese? Oamenii devin mai conștienți de importanța acestui aspect?

Premiul CESE ne-a oferit recunoaștere și sprijin importante. Ne-am referit adesea la el în contactele cu guvernul, cu alte organizații de sprijin și cu concetățenii noștri. Ne-a ajutat să stabilim mai multe contacte și să ne dezvoltăm campania în continuare, atât în relația cu bunicii noștri, cât și cu generațiile mai tinere, prin organizarea de prezentări, ateliere și o serie de conferințe pe tema fondurilor durabile.

Ne-am dat seama că, deși acesta nu este încă un subiect simplu, în Europa au fost depuse eforturi legislative majore (taxonomia, Pactul verde, CSRD, CSDDD etc.), ceea ce înseamnă că și companiile și sectoarele iau acum tot mai multe inițiative la care ne putem referi. Aceasta este o sursă de speranță și un lucru foarte necesar, după cum a evidențiat din nou, din păcate, rezultatul (lipsă) al COP de la Baku.

Un studiu recent ne-a arătat că munca noastră de sensibilizare este în continuare foarte necesară. Doar 5-15 % dintre investitori își folosesc dreptul de a solicita instituțiilor lor financiare să ia în considerare preferințele lor durabile. Prin urmare, trebuie să ne continuăm eforturile în acest sens.

Ce așteptări aveți de la COP29? Participați la conferință, dacă nu direct, atunci prin susținerea lui Ferre, un băiat de 12 ani, și a bunicilor săi? Credeți că finanțarea combaterii schimbărilor climatice este o problemă crucială pentru o tranziție corectă?

La momentul redactării acestui articol, COP29 tocmai se va fi încheiat. Încă de la început, i-am oferit sprijinul nostru deplin, în termeni financiari și de comunicare, lui Ferre, în vârstă de 12 ani, care a făcut călătoria la Baku împreună cu bunicii săi, care sunt membri ai asociației «Bunici pentru climă», pentru a ne asigura că vocea copiilor continuă să fie auzită. În același timp am dori să le mulțumim tuturor bunicilor și autorităților care au făcut acest lucru posibil.

COP29 ar fi trebuit să fie un COP dedicat finanțării climei, știut fiind că finanțarea este crucială pentru o tranziție corectă. Din păcate, la Baku, acest lucru nu a fost suficient de evident. Mesajul nostru rămâne: banii există și le cerem celor care dispun de ei să se ridice la înălțimea așteptărilor și să îi folosească în mod durabil pentru viitorul nepoților noștri.

Care sunt cele mai recente proiecte ale organizației «Bunici pentru climă» pe care ați dori să le menționați? Există noi proiecte în pregătire?

Continuăm să privim încrezători spre viitor. Pentru «Bunici pentru climă», anul 2025 – la zece ani de la Acordul de la Paris – va fi anul în care vom face apel la un număr mare de bunici, care sunt membri ai marilor organizații ale persoanelor în vârstă din Flandra. Suntem în mijlocul pregătirilor unor inițiative prin care câteva zeci de „bunici pentru climă” sunt instruiți să se implice cu încredere în discuțiile privind clima, pentru a oferi o mână de ajutor.

Am elaborat o serie de ateliere, printre care unul privind economisirea și investițiile durabile, pe care îl oferim gratuit tuturor filialelor locale ale organizațiilor de vârstnici. Observăm deja un mare entuziasm. La sfârșitul lunii noiembrie 2025, vom găzdui o amplă manifestare de închidere, care – sperăm noi – nu va reprezenta un sfârșit, ci mai degrabă începutul unui angajament în creștere pentru viitor.

Hugo Van Dienderen este co-fondator și co-președinte al organizației «Bunici pentru climă». Fondată în 2019, «Bunici pentru climă» este o mișcare independentă a persoanelor în vârstă, în principal bunici, care doresc să transmită generațiilor viitoare o lume în care se poate trăi.

În fotografie: Ferre cu perechea sa de «Bunici pentru climă» la COP29 din Baku. Lui Ferre i s-a oferit ocazia să își exprime îngrijorările cu privire la criza climatică în fața multor persoane importante.

Putem contribui la salvarea lumii prin investiții durabile? Într-un context în care sectorul financiar trece printr-o transformare considerabilă ca urmare a provocărilor sociale și de mediu, Dr. Brigitte Bernard-Rau de la Universitatea din Hamburg analizează noua și puternica strategie pentru investiții cunoscută sub denumirea de investiții cu impact. Oferindu-se ca o schimbare fundamentală a modului în care gândim rolul capitalului și al finanțelor în societate, strategia supune dezbaterii ideea tradițională conform căreia investitorii trebuie să aleagă între a face bani și a face diferența.

Brigitte Bernard-Rau

Într-o lume care se confruntă cu provocări sociale și de mediu fără precedent, de la schimbările climatice și pierderea biodiversității până la securitatea alimentară, inegalitate, bunăstare și asistență medicală, sectorul financiar trece printr-o transformare considerabilă. Investițiile cu impact s-au dovedit a fi o abordare puternică, care pune sub semnul întrebării ideea tradițională potrivit căreia investitorii trebuie să aleagă între a obține profituri și a genera un anumit impact. Dar care sunt de fapt investițiile cu impact și cum diferă acestea de alte forme de finanțare durabilă?

Cum putem înțelege investițiile cu impact

În esență, investițiile cu impact reprezintă o schimbare fundamentală în modul în care ne raportăm la rolul capitalului și al finanțării în societate. Astfel cum sunt definite de Rețeaua globală pentru investiții cu impact (Global Impact Investing Network – GIIN), investițiile cu impact sunt o strategie de investiții care cuprinde „investițiile realizate cu intenția de a genera un impact social și de mediu pozitiv și măsurabil, dincolo de randamentul financiar”. Totuși, această definiție aparent simplă arată cât de complex este potențialul transformator al investițiilor cu impact.

Pentru a înțelege pe deplin rolul distinct al investițiilor cu impact asupra finanțelor moderne – cu abordarea sa materialistă –, este necesar să vedem unde se încadrează ele în spectrul mai larg al abordărilor în materie de investiții. La un capăt al spectrului se află investițiile tradiționale, în care randamentul financiar și maximizarea profitului sunt absolut prioritare, iar considerentele sociale sau de mediu nu joacă niciun rol în procesul decizional. Pe măsură ce ne deplasăm de-a lungul acestui spectru, ne confruntăm cu abordări din ce în ce mai sofisticate în ceea ce privește încorporarea factorilor de performanță socială și de mediu, permițând o varietate de investiții în finanțarea durabilă. Dintre acestea, investițiile cu impact reprezintă cea mai avansată strategie de investiții, promovând schimbări pozitive și transformatoare prin combinarea rentabilității financiare cu obiective sociale și de mediu.

Un rezumat al abordărilor în materie de investiții:

• investițiile tradiționale se concentrează exclusiv pe rentabilitatea financiară, ignorând factorii sociali și de mediu. Aceasta a fost mult timp piatra de temelie a piețelor de capital;
• integrarea criteriilor de mediu, sociale și de guvernanță (criteriile MSG) ia în considerare acești factori ca indicatori de risc în deciziile de investiții, dar nu îi consideră a fi principalii factori determinanți ai investițiilor;
• finanțarea durabilă integrează considerentele MSG în procesul decizional privind investițiile și consideră că durabilitatea creează valoare. Ea sprijină investițiile care abordează provocările legate de durabilitate și generează schimbări sociale și de mediu pozitive. Ea include, de asemenea, investiții în tranziție, finanțând atât activități care sunt deja ecologice (finanțare ecologică), cât și activități care sunt în tranziție pentru a atinge, în timp, anumite niveluri de performanță ecologică (finanțarea tranziției);
• investițiile de impact se referă la o schimbare majoră pe piețele financiare, o „reorientare substanțială către impact”, și răspund la întrebarea „Contribuie investițiile în durabilitate la o lume mai bună?”. Prin urmare, pare a fi abordarea cea mai conștientă, care caută în mod activ să obțină în același timp, cu același angajament, atât un randament financiar, cât și un impact social sau de mediu pozitiv măsurabil.

Cele două fațete ale investițiilor cu impact: aliniere sau generare

În cadrul investițiilor cu impact, există o distincție fundamentală între investițiile aliniate la impact și investițiile generatoare de impact. Această diferențiere îi ajută pe investitori să înțeleagă nu numai încotro se îndreaptă banii lor, ci și modul în care acești bani contribuie la a face lucrurile să evolueze în direcția cea bună.

• Investițiile aliniate la impact sprijină întreprinderile care au demonstrat deja că utilizează practici sociale sau de mediu pozitive și care și-au dovedit angajamentul de a genera un impact pozitiv prin operațiunile și rezultatele lor.
• Investițiile generatoare de impact creează în mod activ noi soluții la provocările sociale sau de mediu, axându-se adesea pe transformare și pe schimbări sistemice.

Această distincție teoretică se materializează în aplicații concrete în diferite sectoare.

Energie curată

Ca parte a tranziției către energia curată, investițiile aliniate la impact pot implica, de exemplu, cumpărarea de acțiuni în societăți bine stabilite din sectorul energiei regenerabile sau al producției de vehicule electrice. Aceste întreprinderi contribuie deja la durabilitatea mediului prin modelele lor de afaceri de bază. Investițiile cu impact în același sector ar putea, în schimb, să se concentreze pe finanțarea unor întreprinderi nou-înființate în domeniul tehnologiei bateriilor sau pe proiecte solare inovatoare axate pe comunitățile locale din zonele slab deservite, creând soluții complet noi la provocările energetice.

Agricultura durabilă

Sectorul agriculturii durabile oferă un alt exemplu ilustrativ. Investitorii orientați spre impact ar putea sprijini producătorii de alimente ecologice bine stabiliți sau operațiunile agricole durabile, în timp ce investitorii generatori de impact s-ar concentra pe dezvoltarea de noi tehnici agricole regenerative sau de soluții revoluționare de agricultură urbană care ar putea transforma modul în care producem alimente.

Impactul social

În domeniul impactului social, investițiile aliniate la impact sprijină adesea întreprinderile cu politici solide în materie de diversitate și practici de muncă echitabile. În schimb, investițiile generatoare de impact ar putea finanța dezvoltarea de noi locuințe la prețuri accesibile sau de soluții tehnologice educaționale inovatoare pentru comunitățile insuficient deservite, creând în mod activ noi căi către echitatea socială.

Procesul investițional: de la intenție la impact

Succesul investițiilor cu impact presupune un proces riguros care, cu intenția de a genera schimbări sociale și de mediu pozitive, începe cu stabilirea unor obiective de impact clare. Investitorii trebuie să definească rezultatele sociale sau de mediu specifice pe care doresc să le obțină. Ei trebuie să stabilească obiective măsurabile și, adesea, să alinieze aceste obiective la cadrele existente, cum ar fi Indicatorul global al Organizației Națiunilor Unite pentru cele 17 obiective de dezvoltare durabilă și cele 169 de obiective ale Agendei 2030.

Acest caracter intenționat distinge investițiile cu impact de alte forme de finanțare durabilă. De asemenea, el impune investitorilor interesați de investițiile cu impact să evalueze cu atenție atât performanța financiară, cât și potențialul de a obține rezultate sociale sau de mediu semnificative.

Evaluarea financiară a proiectelor de investiții este o practică obișnuită, susținută de indicatori standardizați și metodologii solide. Cu toate acestea, evaluarea nefinanciară, cum ar fi evaluarea impactului social și de mediu, rămâne relativ subdezvoltată și nu dispune de un cadru universal. Prin urmare, investitorii trebuie să meargă dincolo de analiza financiară tradițională, pentru a evalua cât de serioasă este cu adevărat o întreprindere în ceea ce privește impactul. Aceasta include evaluarea angajamentului conducerii de a atinge obiectivele de impact, a capacității acesteia de a măsura impactul în mod eficace și a capacității sale de a face cunoscute și de a raporta în mod transparent rezultatele. Procesul de evaluare implică adesea examinarea unor indicatori de impact specifici, adaptați obiectivelor investiției, asigurând alinierea la cadrele recunoscute, cum ar fi IRIS+ sau proiectul de gestionare a impactului (PMI, 2024).

În plus, pentru a consolida procesul de diligență necesară, este esențial să se facă distincție între „impactul cauzat de întreprindere” și „impactul cauzat de investitor”. Impactul cauzat de întreprindere constă în efectele sociale sau de mediu directe generate de operațiunile și produsele unei întreprinderi. În schimb, impactul cauzat de investitor este influența pe care investitorii o au asupra comportamentului și rezultatelor unei întreprinderi prin opțiunile lor de investiții și strategiile lor de implicare. Această distincție este esențială pentru a evalua cu exactitate impactul global al investițiilor și pentru a dezvolta metode eficiente de măsurare a acestuia.

Provocări, complexități și considerații

În pofida promisiunii lor, investițiile cu impact se confruntă cu obstacole semnificative:

1. măsurarea impactului: în absența unor indicatori de măsurare standardizați, măsurarea și compararea rezultatelor sociale și de mediu sunt dificile. Transparența, urmărirea și raportarea riguroasă a indicatorilor de impact sunt esențiale pentru asigurarea coerenței și a responsabilității, asigurându-se că afirmațiile privind impactul sunt susținute de dovezi;
2. probleme de identificare: în contextul unor schimbări sistemice mai cuprinzătoare, este dificil de spus cu exactitate ce efect a avut o anumită investiție. Determinarea măsurii în care modificarea observată poate fi atribuită direct unei investiții specifice rămâne una dintre cele mai persistente provocări în ceea ce privește investițiile cu impact. De exemplu, îmbunătățirile aduse ODD 3 – Sănătate și bunăstare – ar putea fi rezultatul mai degrabă al unei combinații de investiții în unități de asistență medicală, educație și infrastructură, decât al unei singure investiții specifice. Dezvoltarea unor metodologii precum analiza contrafactuală și compararea cu un grup de control este necesară, dar poate necesita multe resurse și nu este întotdeauna fezabilă, în special pentru proiectele mai mici sau pentru piețele în curs de dezvoltare;
3. gestionarea afirmațiilor false cu privire la impactul obținut: afirmațiile exagerate sau false cu privire la presupusele impacturi sociale sau de mediu subminează încrederea în sector. Pentru a menține încrederea și integritatea în întregul domeniu al investițiilor cu impact, raportarea transparentă și declarațiile de impact verificate sunt de cea mai mare importanță (ITF). Standardele clare pentru măsurarea impactului și metodele solide de verificare, împreună cu auditurile efectuate de părți terțe și certificarea independentă, sunt esențiale pentru menținerea credibilității.

Deblocarea potențialului transformator al investițiilor cu impact

Investițiile cu impact se află în prima linie a transformării profunde a finanțelor globale, și sunt mult mai mult decât o nouă strategie de investiții printre altele. Ele reprezintă o reorientare fundamentală a rolului social al finanțelor. Ele sfidează convingerea tradițională conform căreia randamentele financiare și impactul social și de mediu pozitiv nu pot fi reconciliate.

Evoluția investițiilor cu impact arată că investitorii pot nu numai să obțină randamente bune, ci și să contribuie la schimbări sociale și de mediu semnificative. Prin integrarea unei cauze sociale și a unui scop lucrativ, investițiile de impact reprezintă o abordare convingătoare pentru un sistem financiar în serviciul oamenilor și al planetei.

Brigitte Bernard-Rau este cercetătoare și bursieră postdoctorală la Școala de Afaceri, Economie și Științe Sociale din cadrul Universității din Hamburg. Cercetarea sa se axează pe ratingurile și agențiile de rating MSG , pe finanțarea durabilă, pe investițiile responsabile din punct de vedere social, pe investițiile cu impact și pe responsabilitatea socială a întreprinderilor. Recent, ea a publicat volumul Sustainability Stories: The Power of Narratives to Understand Global Challenges (Springer Nature, 2024). Cartea prezintă peste 30 de narațiuni inspirate de diferiți autori din întreaga lume, care vorbesc despre diferite modalități de a se implica pentru binele comun și de a aduce o schimbare în comunități, în practicile profesionale și în viața oamenilor.

Climate Reporters, noua agenție de știri privind clima din Lituania, urmărește să combată oboseala față de știrile despre schimbările climatice și să readucă subiectul schimbărilor climatice în avangarda agendelor editoriale. Într-un exemplu elocvent de jurnalism cetățenesc, Climate Reporters combină comunicarea cu activismul climatic pentru a educa oamenii cu privire la schimbările climatice și pentru a oferi Mamei Pământ o voce în timpul crizei de mediu.

Rūta Trainytė

Agenția de știri privind clima Climate Reporters și-a început activitatea anul acesta în Lituania. Este o inițiativă condusă de organizații neguvernamentale (ONG-uri) și un exemplu de jurnalism cetățenesc. Agenția de știri își propune să îi ajute pe jurnaliști să relateze despre diferitele aspecte ale crizei de mediu. În acest scop, echipa agenției redactează texte și le transmite oficiilor editoriale.

Activitatea agenției este desfășurată de o comunitate de activiști. Textele sunt redactate de jurnaliști, specialiști în relații publice, reprezentanți ai ONG-urilor, activiști și oameni de știință – pe scurt, persoane cărora le pasă de ceea ce se întâmplă și care doresc schimbări sociale. Ei alcătuiesc și consiliul de administrație al Climate Reporters. Consiliul de administrație se asigură că noua inițiativă este fiabilă.

Climate Reporters nu este o inițiativă nouă pentru lumea comunicării, dar au dobândit deja o experiență considerabilă în ceea ce privește relațiile publice, editarea și crearea și întreținerea de portaluri web. De asemenea, nu suntem novici în domeniul climei. Iată cum a apărut ideea. Facem ceea ce facem cel mai bine și o combinăm cu activismul climatic. Oferim Mamei Pământ o voce în timpul acestei crize de mediu.

Desigur, ținem legătura cu jurnaliștii. În birourile editoriale se răspândește tot mai mult credința că știrile despre climă nu sunt de interes pentru public și nu generează clicuri. Acestea evită publicarea de articole cu titluri care conțin termenii „schimbări climatice” sau „criză climatică”. Ce înseamnă negarea crizei climatice? Este aceasta o modalitate de a proteja societatea împotriva veștilor proaste și a anxietății?

Poate nu este chiar așa de rău. Un număr///O cantitate mare de știri inundă zilnic birourile editoriale, ceea ce este dificil de prelucrat din punct de vedere fizic, chiar și fără a produce știri legate de climă. De asemenea, trebuie să cunoști subiectul. Aici intervenim noi. Următorul pas al Climate Reporters este formarea jurnaliștilor. Vedem că jurnaliștii trebuie să înțeleagă problema pentru a evita răspândirea dezinformării ecologice.

O altă idee este de a învăța anumite grupuri despre schimbările climatice într-un mod atractiv. Mai presus de toate, dorim să ne adresăm tinerilor și ne-am dat seama că ei înțeleg de glumă///bine umorul. Nu suntem încă siguri cum va arăta acest lucru în viitor, dar privim deja în această direcție.

Agenția de știri funcționează de șase luni. Știm din experiență că avem nevoie de răbdare. Batem în mod constant și voit la ușile birourilor editoriale cu articolele noastre. Textele noastre sunt publicate deja pe principalele portaluri de știri lituaniene și suntem invitați la emisiuni radio.

Pentru a ne asigura că activitatea noastră editorială este de înaltă calitate, este foarte important să primim sprijin considerabil din partea organizațiilor de mediu lituaniene, organizațiile noastre să fie membre ale unor rețele internaționale de ONG-uri, iar membrii noștri să participe la grupuri de lucru la nivelul UE și să reprezinte Lituania în cadrul CESE. Acest lucru ne permite să ne extindem gama de subiecte și să fim la curent cu problemele actuale.

Legătura noastră cu CESE nu se rezumă la faptul că unul dintre inițiatorii proiectului, Kęstutis Kupšys, este membru al Comitetului. Membrii CESE pot împărtăși experiențe relevante din diferitele lor țări pentru a îmbogăți știrile privind clima publicate de Climate Reporters. În acest sens, am discutat recent cu dl Arnaud Schwartz, membru CESE din Franța, în contextul Summitului mondial privind biodiversitatea COP16. Informațiile pe care le-a împărtășit direct din Cali au pus bazele unui articol al Climate Reporters. Gândurile sale au fost auzite la puțin timp în mass-media lituaniană. Acest model, prin care expertiza membrilor CESE este utilizată pentru a comunica în mod eficace știrile globale publicului local, și-a dovedit utilitatea. Prin urmare, îl vom utiliza din nou în viitor.

Rūta Trainytė este editorul agenției de știri privind clima Climate Reporters. Agenția face parte din proiectul ŽALINK, finanțat de stat. Proiectul, gestionat de Alianța consumatorilor, de Platforma de cooperare pentru dezvoltare și de ONG-ul „Economia circulară”, este finanțat de Programul privind schimbările climatice al Agenției de gestionare a proiectelor de mediu din cadrul Ministerului Mediului din Republica Lituania.