Populația belarusă s-a schimbat dramatic. Din 2020, este în desfășurare o mișcare populară dinamică care a culminat cu proteste în masă, cele mai mari de la prăbușirea Uniunii Sovietice. Spre deosebire de alegerile anterioare, la bază sunt reprezentanți ai tuturor categoriilor sociale, uniți prin canale de comunicare socială și conduși de femei.

Dictatorul Belarusului, Alexander Lukașenko, și-a pierdut sprijinul și legitimitatea în ochii populației. Mobilizarea masivă îl sperie. De atunci, regimul a trecut la modul de supraviețuire și și-a concentrat eforturile asupra distrugerii oricărei manifestări disidente. Societatea civilă a fost prima țintă.

Intensitatea represiunilor a fost cea mai puternică din istoria țării de după câștigarea independenței. Din august 2020, aproximativ 40 000 de persoane au fost arestate. Numărul deținuților politici recunoscuți a ajuns la aproape 1 000 și numărătoarea continuă.

Cu toate acestea, belarușii nu renunță. Ei au creat structuri care vor deveni fundamentul unui nou Belarus. Au elaborat reforme și au mobilizat fonduri pentru a-i sprijini pe cei aflați în dificultate și a se sprijini unii pe alții. Cele mai mari două inițiative de finanțare participativă, BySol și ByHelp, au distribuit 7 milioane USD pentru a oferi asistență financiară și juridică victimelor represiunii. Ca răspuns, regimul a acuzat aceste campanii de finanțare de extremism și a lansat proceduri penale împotriva fondatorilor lor. În unele cazuri, persoanelor care au primit ajutor din partea acestor programe li s-au blocat conturile bancare.

Atunci când regimul lui Lukașenko a reprimat violent protestatarii, apărătorii drepturilor omului au depus eforturi neobosite pentru a documenta brutalitatea statului și pentru a elibera prizonierii politici. În ciuda faptului că au fost blocate peste 100 de site-uri internet și că toate principalele mijloace independente de comunicare în masă au fost scoase din țară, oamenii au distribuit ziare publicate de ei înșiși și au trimis relatări ale martorilor oculari jurnaliștilor din străinătate. În prezent, 32 de lucrători din mass-media sunt în închisoare, însă fluxul de informații nu a încetat niciodată.

Societatea civilă belarusă de astăzi este hotărâtă, rezilientă și mai creativă decât statul. Dar se află sub o presiune extremă. Arestările și amenzile privează organizațiile de resurse umane. Multe dintre ele s-au mutat în alte țări, și-au suspendat activitățile sau au fost nevoite să își facă munca invizibilă pentru regim. Peste 300 de organizații neguvernamentale au fost desființate. În interiorul Belarusului, opțiunile de finanțare deja limitate s-au redus și mai mult.

Acum, lumea democratică trebuie să își regândească de urgență strategia de sprijinire a societății civile din Belarus. Principala sarcină este de a menține structurile pe teren și de a ajuta organizațiile care au fost nevoite să fugă.

●    În primul rând, organizațiile donatoare ar trebui să țină seama de costurile operaționale crescute în contextul represiunii și al relocării, precum și de posibilitățile reduse ale societății civile de a obține venituri în Belarus.

●    Să țină seama de schimbarea în formatul activităților, atunci când gestionarea se asigură din afara țării. În prezent, marea majoritate a organizațiilor pot exista numai în străinătate, în timp ce, în cele mai multe cazuri, activitățile în interiorul țării se pot desfășura în mod informal și limitat. Oricât de dificil ar fi, este important să fie sprijinite persoanele din interiorul țării, dat fiind că multe organizații continuă să aibă personalul acolo.

●    În prezent, multe organizații nu dispun de libertatea de a-și planifica strategiile, sprijinul fiind acordat în cadrul unor proiecte pe termen scurt, cu o durată de până la un an. Este esențial să se ofere mai multe oportunități pe termen lung și sprijin pentru infrastructură. Acest lucru este valabil în special pentru organizațiile relocate, pentru ca acestea să își mențină comunicarea cu grupurile-țintă din Belarus. Ar trebui create și menținute legături orizontale între activiști și inițiative.

●    În plus, donatorii și beneficiarii de încredere ar trebui să facă schimb de informații pentru a asigura utilizarea optimă a asistenței și pentru ca organizațiile neguvernamentale organizate de guvern (GONGO) și organizațiile pro-regim să nu manipuleze sprijinul.

Lukașenko vrea să țină Belarus în întuneric. Mass-media are nevoie de sprijin mai mult decât oricând.

●    În primul rând, ajutorul de urgență pentru jurnaliști este important; acesta ar trebui să includă sprijin juridic, financiar și psihologic.

●    În al doilea rând, este esențial să se acorde sprijin instituțional posturilor de mass-media deja consacrate, precum și dezvoltării unei rețele descentralizate de bloguri și canale de comunicare în interiorul Belarusului. Oamenii tânjesc după conținut nou.

●    În al treilea rând, ar trebui sprijinite măsuri mai ferme de combatere a propagandei și a dezinformării. Este esențial să se combată supravegherea internetului și să se pună la dispoziția jurnaliștilor belaruși instrumente de eludare a cenzurii, precum și de sporire a nivelului lor de alfabetizare digitală. Aceasta este o componentă importantă care contribuie la promovarea suveranității țării.

Sprijinirea societății civile ar trebui să necesite o strategie pe termen lung, cu suficientă flexibilitate și creativitate. În consecință, aceasta va contribui la crearea unei culturi a opoziției și a unei dezbateri respectuoase, precum și la consolidarea procesului de transformare.

Hanna Liubakova