Vă invităm să revedeți unele dintre momentele-cheie ale conferinței de presă virtuale organizate de unitatea de presă la 2 decembrie, cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Handicap din 2020.
Ce învățăminte se pot trage din criza cauzată de pandemie, care durează de aproape un an, în privința persoanelor cu handicap?
Aceasta este doar una dintre numeroasele întrebări. Vă încurajăm să citiți opiniile invitaților noștri.
Prezentare pe scurt
Sinéad Burke – militantă pentru drepturile persoanelor cu handicap și directoarea agenției de consultanță „Tilting the Lens” din Irlanda: „Sunt o femeie cu handicap, lucrez în domeniul educației, sunt scriitoare și militantă în domeniul drepturilor persoanelor cu handicap.”
Ioannis Vardakastanis – membru al CESE și militant în domeniul drepturilor persoanelor cu handicap, președintele Forumului european al persoanelor cu handicap: „Mi-am dedicat viața campaniilor de conștientizare, acțiunilor pentru apărarea drepturilor persoanelor cu handicap, începând din satul meu și mergând până la nivel global”.
Krzysztof Pater – membru al CESE și autor al raportului privind dreptul persoanelor cu handicap de a vota la alegerile pentru Parlamentul European: „Timp de 20 de ani am încercat să ajut la găsirea de soluții, la crearea unui mediu juridic mai bun pentru persoanele cu handicap.”
Pietro Vittorio Barbieri – președintele Grupului tematic privind drepturile persoanelor cu handicap din cadrul CESE: „Acestea nu sunt vremuri obișnuite; am pornit-o pe calea excluziunii și am lăsat în urmă incluziunea. Principala problemă este faptul că oamenii sunt izolați în timpul pandemiei.”
Bine de știut...
Cât de optimistă sunteți în privința eforturilor dumneavoastră de a-i încuraja pe copii să accepte diferențele și să se simtă bine în propria piele? Cum reacționează ei?
Sinéad Burke: „Am motive concrete să cred că viitorul sună (mai) bine. Adesea se spune că copiii nu văd diferențele; nu cred că acest lucru este adevărat. Copiii văd diferențele și sunt conștienți de asemănări. Spre deosebire de adulți, copiii reacționează cu curiozitate. I-aș invita pe adulți să observe cum reacționează copiii. Acceptarea și curiozitatea sunt atât de importante! Cred că adulții ar trebui să se inspire și să învețe din modul în care reacționează copiii în prezența unei situații de handicap.”
Ce putem face pentru ca persoanele cu handicap din Irlanda de Nord să nu fie separate de Republica Irlanda în ce privește drepturile omului și condițiile de muncă, în special pentru lucrătorii cu handicap care lucrează de la distanță?
Ioannis Vardakastanis: „Va continua cooperarea cu organizațiile dedicate persoanelor cu handicap și chestiunile care le privesc pe acestea vor avea un loc prioritar pe agendă. Mesajul este limpede: unitatea și drepturile persoanelor cu handicap trebuie să fie respectate de toate guvernele. Aceste persoane nu pot fi izolate din cauza Brexitului sau a altor decizii politice.”
Pietro Vittorio Barbieri: „Acordul privind retragerea Regatului Unit din UE până la sfârșitul anului 2020 va defini agenda politică.”
Sinéad Burke: „Pe măsură ce avansăm către Brexit, nu ar trebui să continuăm să ne concentrăm pe profit și comerț, ci ar trebui să ne îndreptăm atenția către oameni. Este important să se elaboreze politici centrate pe oameni, în special în contextul pandemiei. Sper că vom continua să fim aliați și să-i sprijinim pe cei marginalizați, care sunt adesea persoane cu handicap”.
Krzysztof Pater: „Forumul european al persoanelor cu handicap este o platformă excelentă. În momentul publicării raportului și înainte de alegerile pentru Parlamentul European, nimeni nu se aștepta ca Regatul Unit să părăsească UE, dar Regatul Unit are o serie de soluții legislative pe care multe organizați ale UE ar trebui să le ia în considerare.”
Care a fost, după părerea dumneavoastră, impactul cel mai grav suferit de persoanele cu handicap în timpul pandemiei și ce aspecte din viața lor cotidiană au fost afectate cel mai mult?
Krzysztof Pater: Aș sublinia lipsa contactului cu ceilalți, un aspect care afectează nu numai sănătatea mintală a oamenilor, ci și viața lor de zi cu zi (din punctul de vedere al asistenței, al cumpărăturilor, al reabilitării). Planurile de acțiune impuse de guverne au uitat de oamenii care trăiesc pe termen lung în instituții de îngrijire.”
Pietro Vittorio Barbieri: „Cei mai afectați sunt cei care trăiesc în cămine de îngrijire și cel mai problematic este sentimentul de izolare. Vârstnicii au fost pur și simplu abandonați.”
Sinéad Burke: „În timpul pandemiei s-a făcut o evaluare a șanselor de supraviețuire la tratament a pacienților. Dacă pacientul era mai în vârstă sau avea un handicap, șansele de a fi tratat erau mai mici. Putem spune că unele vieți sunt mai viabile decât altele? Acum că proiectăm locuri unde se poate respecta distanțarea socială, cred că avem ocazia de a crea fundamente noi și de a reflecta cum am dori să arate lumea noastră, punând persoanele cu handicap în centrul acestor evoluții”.
Ioannis Vardakastanis: „Parafrazând un slogan cunoscut din Statele Unite ale Americii, și viețile persoanelor cu handicap contează (lives of people with disabilities matter, too). În timpul pandemiei, am asistat la fenomene de excluziune, de sărăcie sanitară, de discriminare și la inegalități ale sistemului de sănătate. Principiul « nimic despre noi fără noi » trebuie să fie forța motrice reală pentru schimbarea politicilor și a sistemelor, astfel încât viața persoanelor cu handicap să conteze.” (at)