Antonio García Del Riego, membru al Grupului „Angajatori” al CESE

Europa se află într-un moment de cumpănă, în care se confruntă cu provocări istorice: de la tranziția verde la războiul din pragul ușii sale și la intensificarea concurenței la nivel mondial. Pentru a se face față acestor provocări va fi nevoie de mai mult decât de declarații politice. Va fi nevoie de bani și de capacitatea de mobilizare, canalizare și înmulțire a acestora. Pe scurt, va fi nevoie de un sistem financiar puternic, competitiv și autonom, care, din păcate, nu există în prezent.

Finanțarea este sistemul circulator al oricărei economii moderne. Pentru fiecare nouă fabrică, fiecare nou autovehicul electric, fiecare nouă aripă de spital sau fiecare nou start-up în domeniul tehnologiei curate este nevoie ca cineva să își asume riscul de finanțare. Iar în Europa, acel „cineva” este adesea o bancă. IMM-urile, care constituie 99 % din întreprinderile din UE, depind într-o măsură covârșitoare de creditele bancare pentru a crește, a investi și a exporta. Cu toate acestea, chiar instituțiile care formează nucleul ecosistemului nostru de finanțare riscă să fie depășite de concurență și să fie reglementate excesiv.

Se vorbește deseori în Europa de „autonomie strategică” în domeniul energiei, al apărării și al infrastructurii digitale, dar de autonomie financiară se pomenește rareori. Ea ar trebui să fie inclusă în conversație.

În prezent, peste 60 % din serviciile bancare de investiții din Europa sunt gestionate de numai patru bănci americane. Viitoarele norme Basel IV vor fi aplicate integral în UE, dar nu și în SUA, Regatul Unit sau Japonia. Această asimetrie creează un dezavantaj concurențial pentru băncile europene. Dacă dorim ca dubla tranziție să fie finanțată și sectoarele strategice sprijinite de bănci europene, acestea trebuie să concureze pe picior de egalitate.

Uniunea piețelor de capital trebuie să iasă din faza de retorică și să devină o adevărată piață unică pentru economii și investiții. În acest scop avem nevoie de o reglementare inteligentă, proporțională și propice, prin care să se protejeze stabilitatea și consumatorii, dar și să se deblocheze creșterea și competitivitatea. Acest lucru presupune următoarele:

• proporționalitate,
• neutralitate tehnologică și
• norme bazate pe rezultate.

Europa nu își poate permite să fie naivă. Într-o lume fasonată tot mai mult de o politică de forță și de blocuri economice, soliditatea financiară înseamnă suveranitate. Statele Unite și China au înțeles prea bine. Ar trebui să o înțelegem și noi.