European Economic
and Social Committee
Pachetul farmaceutic: UE trebuie să aibă o abordare mai strategică
Îndelung așteptata actualizare a legislației UE în domeniul farmaceutic le poate oferi europenilor avantaje, dar Uniunea ar trebui să acorde mai multă atenție autonomiei strategice.
Revizuirea propusă a Regulamentului UE privind sectorul farmaceutic este binevenită, afirmă CESE, dar ea ar trebui să pună un accent mai mare pe preocupări sociale și geopolitice mai largi, pe lângă garanția că industria rămâne competitivă și atrage investiții.
„Trebuie să obținem autonomia strategică și pentru aceasta avem nevoie de securitatea aprovizionării. Trebuie dezvoltate stimulente administrative și financiare”, afirmă Martin Schaffenrath, raportor la avizul CESE privind propunerea Comisiei. „Avem nevoie de investiții în acest sector. Avem nevoie de sprijin durabil pentru acest domeniu. Și trebuie să readucem producția în Uniune.”
Industria farmaceutică este un actor economic esențial în UE, având 840 000 de persoane angajate direct și de trei ori mai multe în mod indirect. În 2021, această industrie a investit 41 de miliarde EUR în cercetare și inovare. Avizul precizează că sprijinirea acestui sector, considerat o cheie de boltă de înaltă tehnologie a economiei UE ar trebui să se afle în centrul abordării pe termen lung a Uniunii.
Pentru a reduce dependența de țările terțe, CESE pledează pentru stimulente acordate producătorilor de medicamente din UE și pentru relocarea producției din țări din afara UE, propunând și instituirea unei rezerve europene de medicamente de importanță strategică pentru situații neprevăzute. Subliniind autonomia strategică echitabilă, CESE recomandă extinderea în UE a achizițiilor comune de medicamente, invocând exemplul de succes al achizițiilor publice de vaccinuri împotriva COVID-19.
Axându-se pe importanța socială a revizuirii reglementărilor, avizul propune un fond special la nivelul UE pentru boli rare, care să asigure accesul la tratament pentru toți pacienții europeni și să atenueze disparitățile în materie de sănătate dintre statele membre, în special atunci când asigurările obligatorii de sănătate nu acoperă costurile totale ale tratamentului. (dm)