CESE info: Ați început să abordați tema Ucrainei în urmă cu câțiva ani, odată cu filmul nominalizat la Oscar „Winter on Fire: Ukraine's Fight for Freedom” (Iarna în flăcări: lupta Ucrainei pentru libertate), iar acum ați realizat un nou film, "Freedom on Fire: Ukraine's fight for freedom” (Libertatea în flăcări: lupta Ucrainei pentru libertate). Este vorba despre o continuare a primului film?

Eugene Afineevsky: „Winter on Fire” era un manifest pentru pace. În februarie 2022, am simțit că este urgent, în calitate de regizor, să revin la acea poveste și să arăt continuitatea cu războiul de astăzi. Așadar, nu aș spune că „Freedom on Fire” este o continuare a primului film. Ceea ce face este să unească punctele de-a lungul timpului – de la piața Maidan până în punctul în care ne aflăm acum. Vedeți dumneavoastră, acest război durează de opt ani. Este vorba despre o luptă pentru demnitate, libertate și drepturile omului.

Ce v-a determinat să turnați acel prim film despre Ucraina?

Cred că faptul că am asistat la revoluția din piața Maidan și am descoperit curajul poporului ucrainean, care și-a apărat drepturile și convingerile și a ales un viitor independent pentru Ucraina, ca țară unită care aparține familiei națiunilor europene libere. Asta este ceea ce am văzut cu proprii mei ochi și ceea ce m-a determinat, anul trecut, să reiau acea poveste și să continuu cronica.

Aveți vreo poveste memorabilă legată de experiența dumneavoastră concretă cu ucrainenii pe care ați dori să ne-o împărtășiți?

Am multe astfel de povești, dar pe una dintre ele, în special, o povestesc atunci când aud oamenii spunând că nu putem schimba istoria. Când eram în piața Maidan, în acea iarnă rece din 2013-2014, am văzut un afiș cu un strop mare de apă, care spunea așa: „Fiecare dintre noi este un strop de apă, împreună suntem un ocean”. Am văzut poporul ucrainean unindu-se și demonstrând guvernului că are glasul, puterea și voința necesare pentru a-și schimba istoria ca nație; i-am văzut realizând acest lucru. În 93 de zile, oameni din diferite grupuri sociale, înstărite și sărace, tinere și în vârstă, au reușit acționând împreună și respectându-se reciproc. Cred că, în vremurile pe care le trăim, este important să fim uniți.

Care sunt așteptările dumneavoastră de la UE, de la țările din Europa și de la societatea civilă europeană pentru a-i ajuta pe ucraineni în acest război?

UE înseamnă unitate, unificare. Cred că acum este momentul să împiedicăm izbucnirea unui al treilea război mondial. Cu cât recunoaștem mai devreme acest lucru, cu atât mai curând lumea va fi unită. Ucrainenii nu le cer oamenilor din alte țări să meargă pe front și să lupte alături de ei, ci să îi ajute să câștige acest război. Și este ceva extraordinar: lumea, noi toți uniți în jurul Ucrainei pentru a face să înceteze războiul.

Ați dedicat acest film jurnaliștilor care „își riscă viața în acest moment”. Cât de importanți sunt reporterii și activiștii în vreme de război?

Am făcut această declarație în primul meu film și o repet în continuare, având în vedere că am lucrat cu jurnaliști pe teren, iar unii dintre ei ne-au părăsit între timp. Statisticile arată că, în primele luni ale războiului, care au fost cele mai crude, au murit numeroși jurnaliști, cineaști și reporteri ucraineni. Însă acest război nu are loc doar pe câmpul de luptă, ci și în mass-media. Propaganda este arma principală: „o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr”, după cum se afirma în manualul lui Joseph Goebbels.

Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei are loc literalmente la porțile Europei, iar acest lucru are un impact puternic asupra țărilor europene. Care este situația în SUA? Cum a reacționat populația de acolo? A existat vreo mobilizare din partea ONG-urilor și a organizațiilor societății civile?

Guvernul american ajută în măsura posibilului, însă aici, la Hollywood, nu se vorbește mult despre Ucraina. Unele rețele continuă să acopere tema acestui război, dar nu și mass-media tradițională. ONG-urile s-au aflat pe teren încă de la început, ajutând oamenii, dar societatea, în general, este pe o lungime de undă diferită, și aceasta este realitatea războiului. Acordăm atenție multor alte lucruri, iar pentru mine, în calitate de regizor, este dureros să constat că filmele politice lipsesc. Se pare că Hollywood-ul încearcă să facă abstracție de situațiile politice. Dar în final, dacă este atacată o centrală nucleară din Ucraina, vom plăti cu toții un preț.

În 2017, ați realizat și „Cries from Syria” (Plânsete din Siria), un alt film consacrat războiului și conflictelor. Ce v-a determinat să realizați acest documentar? Ați reușit să atrageți atenția asupra acestei tragedii?

Prin „Cries from Syria", am încercat să aduc în centrul atenției, prin narațiunea mea, tot ceea ce s-a întâmplat în Siria de la începutul conflictului și până la marea criză a refugiaților. Mulți dintre cei care apar în acest film au murit între timp. Același lucru este valabil și pentru filmele despre Ucraina. Am încercat să explic lumii că nu era vorba despre un conflict local, ci despre un război. Am încercat, de asemenea, să pun în legătură activiștii și voluntarii, dar, mai ales, am încercat să stabilesc legături între jurnaliști și corespondentul de pe front care este protagonistul filmului. În cel mai recent film al meu, am ilustrat cel mai important lucru – războiul mediatic – fiindcă am petrecut mult timp în orașe și în sfera mass-mediei, arătând în ce constă propaganda. Aș spune că urmăresc să narez poveștile importante ale epocii noastre - și să le permit celor care le trăiesc să își facă auzită vocea cu tărie și claritate-, să educ lumea și să lansez un apel la acțiune. Pentru mine, fiecare film urmărește trei obiective: sensibilizarea, activismul și acțiunea.

Considerați că ați atins aceste trei obiective cu filmele dumneavoastră?

Da, absolut, și cred că acest lucru mă face să merg înainte. Am văzut schimbările pe care le-au produs filmele mele, inspirând acțiunea politică. Am văzut cum s-au schimbat oamenii după ce au văzut filmele mele despre Siria și Ucraina. În timpul rundelor de întrebări și răspunsuri, sunt întrebat mereu: „Spuneți-ne cum vă putem ajuta! Ce putem face?” Aceasta este întrebarea pe care o aud aproape de fiecare dată. Ea mă inspiră și îmi aduce foarte multă mulțumire.

Care va fi următorul dumneavoastră proiect? Aveți deja vreo idee?

Nu, deocamdată nu. În primul rând, trebuie să punem capăt acestui război. Pentru că, dacă, pe viitor, acest război se extinde, nu va mai fi nevoie de cineaști, nu va mai exista Hollywood. Numai uniți putem câștiga acest război hibrid, atât pe teren în Ucraina, cât și în mass-media, deoarece propaganda și minciunile pot traversa cu ușurință frontierele UE sau ale SUA, nu au nevoie de viză. Ele călătoresc liber, și toată lumea continuă să ignore acest lucru la Hollywood, în America și pe tot globul.

Trailerul filmului „Freedom on Fire”.
Pentru mai multe informații despre acest film, faceți clic aici.