În cadrul sesiunii plenare din februarie, Comitetul Economic și Social European (CESE) a subliniat că factorii-cheie pentru redresarea în urma crizelor recente și pentru asigurarea unei Uniuni mai reziliente sunt creșterea durabilă, convergența socială, un mediu de afaceri favorabil și condiții mai bune de ocupare a forței de muncă.
Europa ignoră această problemă majoră și lasă de dorit sub acest aspect. Combaterea succesului înregistrat de extrema dreaptă se dovedește în prezent o sarcină dificilă. Când nazismul și fascismul au fost biruite în 1945, s-a crezut că mișcările extremiste își vor pierde influența și aria de influență. Dar nu s-a întâmplat asta. Regimul democratic a dat voie extremei drepte să supraviețuiască și să profite de pe urma resentimentelor și a neputinței.
Europa ignoră această problemă majoră și lasă de dorit sub acest aspect. Combaterea succesului înregistrat de extrema dreaptă se dovedește în prezent o sarcină dificilă. Când nazismul și fascismul au fost biruite în 1945, s-a crezut că mișcările extremiste își vor pierde influența și aria de influență. Dar nu s-a întâmplat asta. Regimul democratic a dat voie extremei drepte să supraviețuiască și să profite de pe urma resentimentelor și a neputinței. Extrema dreaptă a beneficiat de optzeci de ani de toleranță și de îngăduință în democrațiile liberale europene. Ea se-a prefăcut că respectă regulile democratice, dar nu a renunțat niciodată la intenția ei de a distruge democrația din interior, dacă poate face acest lucru.
Și nu este departe de a-și împlini dorința: în numele așa-zisei „suveranități naționale”, extrema dreaptă a ajuns deja la putere în mai multe țări, ca de exemplu în Ungaria condusă de Orban iar în Slovacia, de Fico. În Polonia s-a aflat la cârmă timp de opt ani sub guvernul PiS (Prawo i Sprawiedliwość/Lege și Dreptate) până la recentele alegeri din octombrie.
În Uniunea Europeană, extrema dreaptă încearcă, de asemenea, să submineze democrația și să o distrugă. Evoluțiile din domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor din ultimii treizeci de ani, favorizate de platformele digitale și de cele de comunicare socială, au sporit în mod dramatic capacitatea grupurilor neo-naziste și neo-fasciste de a interacționa și de a dobândi vizibilitate și putere la scară mondială. Ele se folosesc de libertatea de expresie din democrație pentru a-și accentua și a-și reitera ideile xenofobe și rasiste. Pun la cale strategii și profită de probleme, chiar acum, pentru a submina ordinea cetățenească din care fac parte și ele. Problema este că democrația oferă mișcărilor – care doresc să o distrugă – condiții obiective favorabile dezvoltării și pătrunderii sociale – inclusiv prin finanțare din partea statului.
Extrema dreaptă a găsit un teren fertil de creștere în Europa, având în vedere că politicile neoliberale și capitalismul financiar bazat pe Reaganomics au dus la împiedicarea progresului și a bunăstării sociale a claselor de mijloc, care sunt simbolul edificării și reușitei Europei. Neoliberalismul a dus la dereglementare și a împiedicat dezvoltarea economică și socială, a redus veniturile reale produse de muncă în favoarea capitalului, a restricționat sprijinul social și serviciile publice și a lăsat sectorul locuințelor la cheremul speculațiilor imobiliare. Guvernele europene se întrec din nefericire în a da vize privilegiate cleptocraților și oligarhilor de tot felul. Criza de pe piețe și dumpingul fiscal, care fac ca concurența pe piața internă să fie neloială, sprijinul slab acordat de Bruxelles și Frankfurt IMM-urilor, precum și sprijinul slab acordat forței de muncă și scăderea puterii de cumpărare au sporit sentimentul de nemulțumire în Europa în ultimii cincisprezece ani.
Este o greșeală politică de neiertat, care duce la scăderea constantă a participării la vot la alegerile europene și la creșterea prezenței extremei drepte în Parlamentul European. Reapariția ideologiei naziste și fasciste este rezultatul modelului de austeritate la care a recurs Europa. Acest model a protejat sistemul financiar, dar a eșuat pe planul echității economice și fiscale și nu a dat un răspuns problemelor, dorințelor și așteptărilor cetățenilor. El a oferit un teren prielnic vechilor ideologii identitare șia celor care se bazează pe ideologia supremației albe, care pândesc mereu prilejul ca umanitatea să regreseze pe scara progresului civilizațional. Această intensificare a urii culturale și religioase se face simțită astăzi în viața noastră, pe ecranele televizoarelor și pe platformele de comunicare socială, prin încurajarea neîntreruptă a dezinformării. A insufla frică și nesiguranță printre cetățeni, invocând pericolul islamizări și al sfârșitului supremației albe sau al identității iudeo-creștine, precum și a demoniza comunitatea romă, percepută ca trăind din ajutoare, sunt strategii care au facilitat de obicei venirea la putere a dictatorilor sau a liderilor autoritari.
În prezent, guvernele europene permit alarmismul legat de „pericolul imigrației” într-o Europă în curs de îmbătrânire, care se confruntă cu o urgentă nevoie să importe o parte din forța sa de muncă pentru a se menține și a se dezvolta economic. Și asta în ciuda faptului că numărul refugiaților și al migranților care vin în prezent în UE este scăzut – de fapt, chiar mai mic decât nevoile populației și ale pieței de muncă de pe continent. Cu toate acestea, discursul xenofob și rasist persistă într-o Europă care nu are nici acum un cadru juridic sigur și eficient pentru primirea și integrarea migranților, favorizând în schimb traficul de persoane. Lucrătorii migranți s-au dovedit de neprețuit în reconstrucția Europei postbelice și a creării UE. Contribuția lor va rămâne crucială pentru progresul Europei în deceniile următoare. Extrema dreaptă știe foarte bine acest lucru, în condițiile în care mulți dintre cei care o finanțează se folosesc de migranți în întreprinderile și afacerile lor.
Dar ea va continua să își facă de cap, creând temeri și manipulând mintea oamenilor, dar și profitând de slăbiciunea liderilor naționali și europeni, nesiguri când vine vorba de o viziune strategică, de valorile și de principiile noastre. Democrații și proeuropenii nu se pot lupta cu aceste lucruri decât cu arma valorilor noastre. În numele democrației, libertății, demnității și păcii în Europa.
Portofoliul de analiză prospectivă a permis Comisiei Europene să stabilească legături mai strânse cu organizațiile societății civile, facilitând luarea în considerare a opiniilor acestora și transformând planificarea viitoare a politicilor UE într-un veritabil instrument participativ
Adoptarea unui aviz privind dialogul civil nu poate încheia procesul. Este, cu siguranță, un pas fundamental în direcția progresului, având în vedere că avizul a fost elaborat la cererea Președinției belgiene și, prin urmare, ar putea fi adăugat pe agenda Uniunii Europene.
Adoptarea unui aviz privind dialogul civil nu poate încheia procesul. Este, cu siguranță, un pas fundamental în direcția progresului, având în vedere că avizul a fost elaborat la cererea Președinției belgiene și, prin urmare, ar putea fi adăugat pe agenda Uniunii Europene.
În loc să se descrie avizul, ar fi mai util să se înțeleagă procesul. Dialogul civil este, în primul rând, un cadru în care oamenii își pot discuta agendele și obiectivele, în care părțile interesate instituționale și neinstituționale se reunesc pe picior de egalitate.
Cu toate acestea, democrația reprezentativă trebuie protejată de tentativele iliberale de a o submina. Diversele forme de populism sunt motive de profundă îngrijorare, deoarece erodează spațiul pentru participarea civică. Acesta este motivul pentru care punerea în aplicare a articolului 11 din TUE este atât crucială, cât și urgentă. Atunci când el a fost redactat, era clar că democrația liberală necesită participarea unor organisme intermediare, cum ar fi partenerii sociali și asociațiile societății civile. Aceste organisme transmit punctele de vedere ale oamenilor – antreprenori care conduc întreprinderi mari sau IMM-uri, lucrători, profesioniști, consumatori, minorități precum migranții, persoanele cu handicap și romii, precum și toate persoanele implicate în asociațiile europene și internaționale pentru drepturile omului. „Libertatea, democrația, drepturile omului și statul de drept se numără printre valorile fundamentale pe care este întemeiată Uniunea Europeană. Ele sunt consacrate în tratatele UE și reprezintă miezul identității UE. Aceste valori au fost, însă, supuse unor presiuni însemnate în ultimii ani. Europa a înfruntat crize fără precedent, care au amplificat inegalitățile sociale și economice și au pus sub semnul întrebării încrederea cetățenilor UE în instituțiile democratice”, a declarat Oliver Röpke în discursul său inaugural. Dialogul civil este esențial pentru a răspunde acestor provocări și, după cum a subliniat noul președinte atunci când a vorbit despre CESE ca instituție a UE, porțile instituțiilor sale trebuie să fie întotdeauna deschise pentru a afla ce au oamenii de spus.
Dezbaterea din cadrul grupului de studiu care a pregătit prezentul aviz a fost un bun exemplu de dialog civil, în cadrul căruia participanții se ascultă reciproc și negociază formularea, conținutul și obiectivele.
Am convenit asupra unor solicitări care vor fi prezentate instituțiilor europene în vederea consolidării dialogului civil. Obiectivul a fost acela de a se ajunge la un acord interinstituțional, care să fie fundamentul unei strategii și a unui plan de acțiune.
Este vorba de progres, un pas înainte, la fel ca multe altele pe care CESE le-a realizat începând din 1999, prin intermediul unor discuții interne între entitățile pe care le reprezintă. Cu toate acestea, această acțiune trebuie acum inițiată și sprijinită și trebuie să se îndrepte către adoptare de către Uniunea Europeană.
Invitata noastră surpriză este Ana Gomes, diplomată și politiciană portugheză, membră a Partidului Socialist Portughez. Ea scrie despre pericolul populismului, despre ascensiunea partidelor de extremă dreaptă și despre necesitatea de a combate acest fenomen și de a apăra anumite valori.
Invitata noastră surpriză este Ana Gomes, diplomată și politiciană portugheză, membră a Partidului Socialist Portughez. Ea scrie despre pericolul populismului, despre ascensiunea partidelor de extremă dreaptă și despre necesitatea de a combate acest fenomen și de a apăra anumite valori.
Diplomată de carieră din 1980, ea a deținut numeroase funcții, inclusiv în cadrul Organizației Națiunilor Unite la Geneva și în New York. În 1999, a fost șefa Secției pentru interese portugheze și apoi, până în 2003, ambasadoare la Jakarta, unde a jucat un rol în procesul care a condus la independența Timorului de Est și în restabilirea relațiilor diplomatice dintre Portugalia și Indonezia.
Deputată în Parlamentul European în perioada 2004-2019, ea a fost deosebit de activă în acest cadru în ceea ce privește relațiile externe, drepturile omului, securitatea și apărarea, dezvoltarea internațională, egalitatea de gen și combaterea evaziunii fiscale, a spălării banilor și a finanțării terorismului.
În 2021, în numele Partidului Socialist, a participat la alegerile prezidențiale împotriva președintelui aflat la sfârșit de mandat, Marcelo Rebelo de Sousa, și a reușit să iasă pe locul doi, înaintea candidatului partidului de extremă dreapta, Chega.
În prezent, continuă să activeze politic ca militant pentru drepturile omului, integritatea și transparența în viața publică, împotriva corupției și a criminalității organizate. Are o emisiune săptămânală de comentarii politice pe canalul de televiziune portughez SIC Notícias (Opinia Anei Gomes).
Invitatul nostru este dl Pietro Vittorio Barbieri, membru al CESE, care ne împărtășește opiniile sale cu privire la importanța dialogului civil și la necesitatea de a-i acorda locul cuvenit pe agenda europeană.
Invitatul nostru este dl Pietro Vittorio Barbieri, membru al CESE, care ne împărtășește opiniile sale cu privire la importanța dialogului civil și la necesitatea de a-i acorda locul cuvenit pe agenda europeană.
I-am cerut Tetianei Ogarkova – jurnalistă ucraineană care locuiește la Kiev – o imagine care să simbolizeze Ucraina astăzi, la doi ani de la invazia Rusiei, la 24 februarie 2022. Ea ne-a trimis o fotografie pe care a realizat-o în timpul călătoriei sale prin țară, alături de trupele ucrainene. Iată fotografia pe care dna Ogarkova dorește să o împărtășească cititorilor noștri și povestea din spatele ei.
I-am cerut Tetianei Ogarkova – jurnalistă ucraineană care locuiește la Kiev – o imagine care să simbolizeze Ucraina astăzi, la doi ani de la invazia Rusiei, la 24 februarie 2022.Ea ne-a trimis o fotografie pe care a realizat-o în timpul călătoriei sale prin țară, alături de trupele ucrainene. Iată fotografia pe care dna Ogarkova dorește să o împărtășească cititorilor noștri și povestea din spatele ei.
Tetiana Ogarkova deține un doctorat în literatură la Universitatea Paris XII Val-de-Marne și este conferențiară la Universitatea Mohila din Kiev, jurnalistă și șefa departamentului de relații cu presa internațională din cadrul Ukraine Crisis Media Center. Locuiește la Kiev.
O casă distrusă din satul Vremivka, lângă Nova Novosilka, epicentrul contraofensivei ucrainene din vara anului 2023.
Aceste sate din stepa ucraineană, aflate la întretăierea a trei regiuni (Donețk, Dnipro și Zaporijia) și departe de marile orașe, au fost populate de grecii strămutați din Crimeea începând cu secolul XVIII. Aceștia au rezistat ofensivei ruse din 2022, prețul plătit fiind distrugerea completă de către artileria inamică. Aici, în acest loc strategic, care ar putea fi esențial pentru eliberarea țărmului Mării Azov, Ucraina își apără în continuare pozițiile astăzi, la doi ani de la invazia Rusiei.
Candidaturile pentru cea de-a treia ediție a Premiilor europene pentru producția ecologică pot fi depuse începând din 4 martie 2024.
Premiile europene pentru producția ecologică sunt, în fiecare an, o recunoaștere a excelenței în lanțul valoric ecologic. În acest an, ceremonia de înmânare a premiilor se va desfășura la 23 septembrie 2024: Ziua Europeană a Produselor Ecologice.
În total, se vor acorda opt premii, din șapte categorii. Acestea recompensează actori din lanțul valoric ecologic pentru proiecte remarcabile, inovatoare, durabile și menite să inspire, care oferă o valoare adăugată reală pentru producția și consumul ecologic. Prima ediție a Premiilor europene pentru producția ecologică a avut loc în 2022. (ks)
