Inițiativa Hannah Arendt s-a numărat printre programele prezentate în cadrul ediției din 2024 a seminarului „Connecting EU” al CESE consacrat jurnalismului. Este vorba despre o rețea de organizații ale societății civile care sprijină și protejează jurnaliștii care își desfășoară activitatea în condiții de presiune extremă și sunt supuși cenzurii, hărțuirii și persecuției. Acest program de protecție finanțat de guvernul federal german oferă un ajutor prețios jurnaliștilor din întreaga lume – de la Afganistan și Sudan până în Rusia și Ucraina – fie în țările lor de origine, fie în exil.

Atunci când vocile critice sunt reduse la tăcere, jurnaliștii sunt încarcerați și toate canalele mass-media sunt constrânse să înceteze orice activitate, publicul nu mai are acces la informații independente. Or, astfel de informații sunt esențiale pentru a le permite cetățenilor să își formeze în mod independent opiniile și pentru ca democrația să funcționeze.

La doi ani de la lansarea inițiativei Hannah Arendt de către guvernul federal german, nu există mai puține motive de îngrijorare, ci, dimpotrivă, mai multe astfel de motive. Cel mai recent clasament mondial al libertății presei elaborat de Reporteri fără Frontiere (RSF) arată că condițiile în care își desfășoară activitatea profesioniștii din domeniul mass-mediei s-au înrăutățit la nivel mondial. Numărul țărilor – 36 în total – clasate în categoria inferioară (în care situația este clasificată drept „foarte gravă”) nu a făcut decât să crească în ultimii zece ani. Jurnaliștii din mai multe țări clasate în această categorie, inclusiv Rusia, Afganistan și Sudan, sunt sprijiniți de mai multe proiecte desfășurate de organizațiile partenere ale inițiativei Hannah Arendt.

Datorită acestei inițiative – un program de protecție finanțat de Ministerul Federal al Afacerilor Externe din Germania și de Comisara Guvernului Federal pentru Cultură și Mass-media – lucrătorii din mass-media pot primi numeroase tipuri de ajutor, fie în țara lor de origine, fie în exil. Uneori, ajutorul este posibil chiar și în cazul în care, la prima vedere, pare imposibil. De exemplu, un proiect din cadrul inițiativei sprijină femeile jurnaliste din Afganistan: acestea beneficiază de formare în materie de securitate, de burse și de mentorat în limba maternă. De la preluarea puterii de către talibani în 2021, un număr foarte mare de femei din mass-media și-au pierdut locul de muncă, ceea ce înseamnă că, în prezent, nu există aproape nicio femeie care lucrează la radio sau televiziune. De atunci, întregul sector a fost grav afectat.

Profesioniștii din domeniul mass-mediei din Rusia și din Sudan pot beneficia de inițiativa Hannah Arendt în țările învecinate țării lor. Au fost înființate centre speciale care să servească drept puncte de contact pentru lucrătorii din mass-media exilați, ele fiind gestionate sau sprijinite de partenerii inițiativei. Centrele de mass-media din exil și, în America Latină, Casa para el Periodismo Libre (un spațiu dedicat jurnaliștilor exilați) sunt, de asemenea, spații sigure care oferă consiliere psihologică și juridică. Aceste centre furnizează, de asemenea, formare continuă și reprezintă un punct de plecare pentru crearea de rețele între profesioniștii din domeniul mass-mediei care sunt persecutați în țările lor de origine din diverse motive.

O altă abordare urmată în cadrul inițiativei Hannah Arendt constă în reconstruirea unor structuri editoriale durabile în exil. Este vorba despre garantarea faptului că cetățenii din țările totalitare de origine ale jurnaliștilor continuă să aibă acces la informații independente.

Afganistanul, Rusia și Sudanul nu sunt singurele țări ai căror jurnaliști beneficiază de sprijin. Domeniul de aplicare al inițiativei este, în esență, mondial, iar aceasta poate răspunde în mod flexibil la înrăutățirea situației în materie de securitate într-o anumită țară. În prezent, se acordă sprijin în principal profesioniștilor din domeniul mass-mediei din Belarus, America Centrală, Myanmar, Africa de Nord și Ucraina. În acest sens, Ucraina reprezintă un caz aparte, deoarece scopul proiectului care privește această țară este de a garanta posibilitatea de a relata evoluția situației războiului aflat în curs. Acest lucru necesită asistență materială și tehnică, precum și formare și asigurare specifice pentru operațiunile din prima linie.

Următoarele patru organizații ale societății civile sunt parteneri ai inițiativei Hannah Arendt: DW Akademie, Fondul european pentru jurnalismul în exil (JX-Fund), Mass-media în cooperare și în tranziție (MiCT), și Centrul european pentru libertatea presei și a mijloacelor de informare în masă (ECPMF). Pentru a garanta independența sa, programul necesită absența oricărui control și neutralitate din partea statului. Finanțarea se acordă exclusiv pe baza unor criterii obiective, de către jurii independente, fără influență din partea statului.

Pentru informații suplimentare, consultați site-ul https://hannah-arendt-initiative.de/hannah-arendt-initiative-english/sau scrieți la adresa: info@hannah-arendt-initiative.de.

Inițiativa Hannah Arendt este o rețea pentru protecția jurnaliștilor și a mass-mediei din întreaga lume. Ea a fost înființată în 2022 la inițiativa Ministerului Federal al Afacerilor Externe al Germaniei, cu finanțare din partea acestuia, și a Comisarei Guvernului Federal pentru Cultură și Mass-media. 

La 23 septembrie 2024, Comisia Europeană a anunțat câștigătorii celei de-a treia ediții a Premiilor europene pentru producția ecologică. Comitetul Economic și Social European (CESE) a ales și a premiat câștigătorii celor trei categorii principale: cel mai bun IMM de prelucrare a alimentelor ecologice, cel mai bun comerciant cu amănuntul de produse alimentare ecologice și cel mai bun restaurant ecologic.

Câștigătorii sunt:

• Cel mai bun IMM de prelucrare a alimentelor ecologice: Gino Girolomoni Cooperativa Agricola (Italia), o cooperativă care produce paste făinoase ecologice în regiunea Marche, utilizând energie din surse regenerabile și venind în sprijinul a peste 300 de fermieri locali.
• Cel mai bun comerciant cu amănuntul de produse alimentare ecologice: SAiFRESC (Spania), o inițiativă condusă de fermieri care produce 70 de soiuri de fructe și legume ecologice pe 30 de hectare de teren agricol ecologic, promovând o economie circulară și punând la dispoziție ateliere educaționale.
• Cel mai bun restaurant ecologic/serviciu alimentar: Kalf & Hansen (Suedia), un lanț de restaurante specializat în bucătăria nordică sezonieră 100 % organică, cunoscut pentru aprovizionarea durabilă și legăturile strânse cu producătorii locali.

Peter Schmidt, președintele Secțiunii pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului (NAT) din cadrul CESE, i-a felicitat pe câștigători, remarcând că premiile oferă recunoaștere inovării și excelenței în sectorul ecologic al UE. El a subliniat că creșterea disponibilității și a accesibilității din punct de vedere financiar a produselor ecologice este esențială pentru creșterea sectorului și pentru a ajuta UE să își atingă obiectivul de 25 % agricultură ecologică până în 2030. „Cu toate acestea, rezolvarea problemelor sociale prin intermediul politicilor agricole este o abordare greșită. Politicile sociale trebuie să facă astfel încât cetățenii europeni să își poată permită produse ecologice”, a adăugat el.

Premiile europene pentru producția ecologică fac parte din inițiativa mai amplă intitulată „Ziua Europeană a Produselor Ecologice”, lansată în 2021 pentru a evidenția beneficiile agriculturii ecologice. Agricultura ecologică, sprijinită de politica agricolă comună a UE, a crescut semnificativ, de la 5,9 % din terenurile agricole ale UE în 2012 la 10,5 % până în 2022, vânzările cu amănuntul ajungând la 45 miliarde EUR în 2022. În pofida provocărilor economice, UE rămâne a doua piață ecologică ca mărime la nivel mondial, după SUA. (ks) 

Redactat de Stefano Mallia, președintele Grupului „Angajatori” al CESE

Publicarea raportului Mario Draghi a adus din nou în prim-plan urgența abordării provocărilor economice cu care se confruntă Europa. Atât raportul Letta, cât și raportul Draghi au tras un semnal puternic de alarmă: Europa se află într-un moment decisiv și nu ne putem permite să ne culcăm pe lauri.

Miza este mai mare ca niciodată: în ultimele două decenii, creșterea economică a UE a fost în mod constant mai lentă decât cea a Statelor Unite, în timp ce China a redus rapid decalajul. În perioada 2002-2023, decalajul dintre UE și SUA în ceea ce privește nivelurile PIB-ului (la prețurile din 2015) a crescut de la puțin peste 15 % la un nivel îngrijorător de 30 %. Comparația este chiar mai marcantă atunci când se analizează paritatea puterii de cumpărare (PPC): diferența a crescut de la 12 % la 34 %.

Una dintre cele mai mari provocări este mediul de reglementare din Europa. Cifrele sunt frapante: în perioada 2019-2024, UE a adoptat aproximativ 13 000 de acte legislative, comparativ cu circa 3 500 în SUA.

Această supraîncărcare în materie de reglementare a implicat pentru întreprinderi costuri semnificative de asigurare a conformității, deturnând resursele de la inovare și de la îmbunătățirea performanței. În plus, această situație a condus la o tendință îngrijorătoare de relocalizare a întreprinderilor în afara UE, 30 % dintre întreprinderi europene de tip „unicorn” transferându-se între 2008 și 2021.

După cum subliniază Draghi, investițiile singure nu vor impulsiona Europa. Se impune garantarea faptului că reformele conduc la progrese semnificative. Trebuie să ne concentrăm asupra finalizării pieței unice, a eliminării barierelor, a prioritizării unei abordări coerente a reducerii sarcinii și a simplificării reglementărilor. Sunt măsuri esențiale care pot fi luate imediat fără conflicte politice majore și care ar aduce beneficii concrete întreprinderilor, în special IMM-urilor, care reprezintă coloana vertebrală a economiilor noastre.

În plus, nu putem ignora interconectarea sectoarelor și economiilor noastre. Îmbunătățirile într-un domeniu pot duce la efecte pozitive de propagare în alte domenii. De exemplu, integrarea IA și a tehnologiilor bazate pe date poate sprijini o gestionare mai inteligentă a energiei în toate industriile, reducând în mod semnificativ costurile și emisiile, de la producția avansată la agricultura de precizie. Acestea sunt tipurile de sinergii pe care trebuie să le urmărim.

Calea de urmat este clară. Europa are capacitatea, talentul și potențialul de inovare pentru a-și recâștiga avantajul competitiv. Dar aceasta va necesita o voință politică puternică, o colaborare și o concentrare asupra obiectivelor strategice pe termen lung. Acum, este de datoria noastră – instituțiile UE și statele membre – să transformăm aceste oportunități în acțiuni care produc schimbări reale.

Anul acesta, Comitetul Economic și Social European (CESE) va participa din nou la COP29, Conferința ONU privind schimbările climatice, ediția 2024, care va avea loc la Baku, capitala Azerbaidjanului.

CESE va fi reprezentat de Peter Schmidt, președintele Grupului ad-hoc privind COP, și de delegatul CESE pentru tineret la COP, Diandra Ní Bhuachalla. În cadrul conferinței, CESE va reitera mesajele din avizul său recent adoptat privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice și își va reitera apelurile pentru o tranziție favorabilă incluziunii și echitabilă, asigurându-se că acțiunile climatice nu sporesc inegalitățile sociale. CESE va promova, de asemenea, sistemele agroalimentare durabile, energia din surse regenerabile, eficiența energetică, tehnologiile ecologice și alinierea obiectivelor în materie de biodiversitate și de climă. Prin participarea la COP29, CESE urmărește să se asigure că vocea societății civile europene se face auzită și că rezultatele conferinței oferă soluții echilibrate și juste din punct de vedere social la criza climatică. (ks) 

Jurnaliștii cu handicap își pot desfășura activitatea la fel de bine și pot oferi, de asemenea, perspective diferite și noi. Atunci de ce atât de puțini dintre ei lucrează în mass-media? Lars Bosselmann, de la Uniunea Europeană a Nevăzătorilor, relatează despre subreprezentarea persoanelor cu handicap în sectorul mass-mediei și despre necesitatea de a pune capăt reprezentărilor stereotipe ale acestora în știri.

Toate democrațiile se bazează pe principii-cheie, iar unul dintre cele mai importante este libertatea presei. Această libertate contribuie la asigurarea transparenței acțiunilor liderilor politici în fața publicului. De asemenea, ne permite să accesăm informații fără ingerințe externe.

Cu toate acestea, există încă aspecte ale practicii mass-media care trebuie îmbunătățite, în special în ceea ce privește diversitatea. În ceea ce privește reprezentarea în mass-media sau acoperirea unor subiecte legate de diferite grupuri sociale, suntem încă departe de a fi egali.

Cifrele actuale arată că persoanele cu handicap nu sunt reprezentate în mod adecvat în rândul personalului ziarelor, al posturilor de radio și al posturilor de televiziune. Acest lucru este foarte îngrijorător, având în vedere că până la 16 % din populația lumii suferă de o anumită formă de handicap. În plus, astfel cum s-a subliniat într-un raport UNESCO, persoanele cu handicap se confruntă adesea și cu prejudecăți din cauza reprezentărilor stereotipe ale comunităților noastre în mass-media, în fața publicului de pe tot globul.

Pentru a schimba percepția publică a persoanelor cu handicap, trebuie să subliniem importanța prezenței acestora în redacțiile de știri și în procesele de creare de conținut.

Societatea trebuie să înțeleagă că sectorul mass-mediei nu se va dovedi pe deplin favorabil incluziunii până când persoanele cu handicap nu vor deveni parte a fluxurilor de lucru. În plus, subiectele legate de dizabilitate trebuie să facă obiectul unei abordări diferite: canalele mass-media ar trebui să recunoască faptul că persoanele cu handicap ar trebui să se bucure de drepturile lor în condiții de egalitate cu ceilalți. În plus, pe măsură ce formatele de conținut se schimbă în mod constant, avem nevoie de experți pentru a concepe aceste formate astfel încât să fie accesibile și favorabile incluziunii. 

În pofida faptului că comunitatea persoanelor cu handicap este subreprezentată în industria mass-media, putem încă să găsim exemple foarte motivante care arată că persoanele cu handicap pot excela în calitate de creatori de conținut.

Recent, în seria sa de podcasturi, Uniunea Europeană a Nevăzătorilor a difuzat un episod centrat pe Jocurile Paralimpice de la Paris din 2024. În acest episod, am vorbit cu Laetitia Bernard, jurnalistă franceză nevăzătoare care lucrează pentru Radio France. În afară de Jocurile Paralimpice din acest an, dna Bernard a acoperit deja edițiile din 2012 și 2016, de la Londra și, respectiv, Rio de Janeiro. În plus, s-a ocupat de Jocurile Paralimpice de iarnă de la Soci, în 2014, și de la Pyeongchang, în 2018.

„Evenimente precum Jocurile Paralimpice au un impact pozitiv în ceea ce privește eliminarea barierelor și combaterea stereotipurilor”, a subliniat dna Bernard în timpul interviului. „Chiar dacă un jurnalist are un handicap, el sau ea poate lucra eficient și poate chiar să descrie lucrurile în mod diferit”, a adăugat ea. Parcursul profesional al dnei Bernard, precum și reflecțiile sale pe această temă, ne arată că această dimensiune trebuie și ea abordată, pentru a construi o societate mai favorabilă incluziunii, egalitatea trebuind să se afle în centrul preocupărilor sectorului mass-media.

Lars Bosselmann este directorul executiv al Uniunii Europene a Nevăzătorilor (EBU).

Redactat de Grupul „Lucrători” al CESE

Acum că a fost dezvăluită componența noului colegiu al comisarilor, trebuie menționat cu voce tare că postul de comisar pentru drepturi sociale și locuri de muncă a fost desființat. În locul său, a fost acum creat un post de comisar pentru domeniul „Oameni, competențe și pregătire”. Utilizarea cuvântului „oameni” ridică numeroase întrebări. La urma urmei, majoritatea celorlalte portofolii nu ar trebui să se refere și ele la oameni? Discutabilă este și folosirea termenului „pregătire” în denumirea portofoliului, cu atât mai mult cu cât acest termen, încărcat de multe valențe, apare și în numele unui alt portofoliu al Comisiei.

Cu toate acestea, este vorba despre ceea ce lipsește și ceea ce a fost lăsat în urmă. Politica socială și ocuparea forței de muncă s-au estompat, în numele competitivității. Natura neclară și uneori pitorească a altor denumiri ale funcțiilor vorbește de la sine: de la implementare și simplificare la prosperitate și reziliență în domeniul apei sunt doar câteva dintre exemple în acest sens.

Un portofoliu pentru ocuparea forței de muncă și politica socială exista încă din anii 1970, dar a fost redenumit „Locuri de muncă și drepturi sociale” în 2019. Acesta a inclus politici-cheie, cum ar fi Pilonul european al drepturilor sociale și amplele sale inițiative. Locurile de muncă de calitate, egalitatea, dialogul social și condițiile de muncă și de viață rămân aspecte fundamentale pentru însăși supraviețuirea democrațiilor noastre.

Cu toate acestea, în loc de „ocuparea unui loc de muncă”, se vorbește acum despre „competențe”. Ideea că multe dintre problemele noastre actuale sunt create de lacunele în materie de competențe pare să fie acceptată pe scară largă în unele cercuri. Întreprinderile întâmpină dificultăți în a găsi forța de muncă calificată de care au nevoie. Și nu este surprinzător. Un loc de muncă la început de carieră presupune adeseori mai mulți ani de experiență profesională și nu sunt neobișnuite cerințe privind existența unui doctorat, competențe în diferite limbi străine și o listă lungă de certificări pentru competențele care ar putea fi dobândite la locul de muncă în doar câteva luni. În plus, foarte adesea, salariile oferite nu vor putea acoperi aproape deloc costurile de trai. Acest lucru este valabil și pentru posturile calificate, care beneficiază deja de un tratament mai bun.

Este extrem de îngrijorător, după cum afirmă adesea Comisia, să se observe această folosire aleatorie a jargonului, combinată cu o retorică în care predomină clar competitivitatea. Ea pare să sugereze că garantarea bunăstării, a unor locuri de muncă de calitate și a unor salarii decente este deja o misiune îndeplinită, și că în prezent singura problemă de rezolvat a rămas eliminarea lacunelor în materie de competențe. Cu toate acestea, aceste lacune par să se manifeste mai ales în noul colegiu al comisarilor, care nu este în măsură să înțeleagă situația actuală, să o pună în perspectivă și să ofere soluții realiste. Să sperăm că, dincolo de portofoliile inițiale și mergând mai în adânc, putem găsi propuneri solide de consolidare a drepturilor sociale și de muncă, a democrației și a luptei împotriva schimbărilor climatice.

Redactat de Sandra Parthie

Regulamentul privind IA este primul cadru juridic cuprinzător la nivel mondial care reglementează inteligența artificială.

Utilizarea IA se extinde și afectează numeroase aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. De exemplu, influențează informațiile pe care persoanele le vizualizează online prin intermediul unor anunțuri publicitare direcționate. Dar, mai important, aceasta este utilizată în prezent în sectorul sănătății pentru a contribui la diagnosticarea și tratarea unor boli precum cancerul. În acest scop, aplicațiile de IA se bazează pe modele de IA de uz general, care trebuie să fie antrenate. Acestea trebuie să fie alimentate cu multe imagini, de exemplu, de celule canceroase, pentru a le putea recunoaște, în cele din urmă, în mod autonom.

Succesul acestui antrenament se bazează pe date – cantități enorme de date. Modul în care se realizează antrenamentul influențează calitatea rezultatelor modelului antrenat sau a aplicației de IA. Dacă acestea sunt alimentate cu date sau imagini greșite, vor confunda celulele sănătoase cu cele canceroase.

Îmbunătățirea asistenței medicale și sanitare este un exemplu convingător al motivului pentru care este necesar ca, în UE, să dispunem de capacitatea și infrastructura necesare pentru a dezvolta modele subiacente de IA de uz general, ceea va contribui pur și simplu la salvarea de vieți omenești.

În plus, IA de uz general reprezintă un factor de schimbare în procesele de producție și, de asemenea, pentru întreprinderi. Pentru ca economia Europei să rămână competitivă, trebuie să lăsăm loc pentru inovare în cadrul UE și să încurajăm antreprenorii și întreprinderile nou-înființate să își dezvolte ideile.

Desigur, există riscuri legate de IA și IA de uz general – de la deficiențe ale modelelor și erori ale aplicațiilor până la utilizarea pur și simplu în scopuri infracționale a tehnologiei. Astfel, UE trebuie, de asemenea, să dispună de expertiza necesară pentru a combate atacurile răuvoitoare și amenințările cibernetice, și trebuie să se poată baza pe infrastructuri comune existente în UE pentru a se asigura că, în termeni simpli, „luminile rămân aprinse”.

Toate cele de mai sus demonstrează importanța unei reglementări adecvate, care să se axeze pe calitatea datelor, a metodelor de antrenare și, în cele din urmă, a produsului final. Aceasta trebuie să se bazeze pe valori europene, cum ar fi transparența, sustenabilitatea, protecția datelor sau respectarea statului de drept. Din păcate, multe dintre evoluțiile majore în materie de IA de uz general sunt determinate de actori din afara jurisdicției UE. Prin urmare, UE trebuie să dezvolte capacitățile necesare pentru a asigura respectarea dispozițiilor sale de reglementare și a valorilor europene de către actorii din UE și din afara UE care își desfășoară activitatea pe piața noastră.

UE trebuie să reducă poziția dominantă pe piață a marilor întreprinderi digitale, adesea neeuropene, inclusiv prin mobilizarea instrumentelor politicii în domeniul concurenței. Autoritățile de concurență din UE trebuie să își valorifice capacitățile și să se asigure că așa-numiții „hyperscalers” (adică gestionarii de centre de date care oferă servicii scalabile de cloud computing) nu abuzează de poziția lor pe piață în contextul tranzacțiilor între întreprinderi (business-to-business, B2B) sau între întreprinderi și administrațiile publice (business-to-government, B2G).

Autoritățile publice pot sprijini furnizorii europeni de IA de uz general și de aplicații de IA prin achiziționarea produselor lor, demonstrând fiabilitatea lor și altor utilizatori și clienți. UE dispune de talentul, de cunoștințele tehnologice și de spiritul antreprenorial necesar pentru a crea o „IA fabricată în Europa”. Însă lipsa investițiilor, lipsa infrastructurii informatice relevante și fragmentarea continuă a pieței interne, care opresc extinderea, împiedică competitivitatea actorilor europeni din domeniul IA.

Având în vedere că cea de-a 16-a reuniune a Conferinței părților la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (COP16) se apropie, Comitetul Economic și Social European (CESE) solicită o abordare globală integrată pentru a aborda actuala criză a biodiversității.

Pe măsură ce tensiunile globale cresc, CESE îndeamnă guvernele să se concentreze asupra biodiversității ca soluție esențială la tripla criză planetară (schimbările climatice, pierderea biodiversității și deșertificarea). COP16 va fi un moment crucial pentru accelerarea eforturilor globale de protejare a ecosistemelor planetei noastre, a subliniat CESE în avizul său adoptat în septembrie.

„Fără biodiversitate, ecosistemele și economiile se vor prăbuși, deoarece peste jumătate din PIB-ul mondial și 40 % din locurile de muncă depind direct de natură”, a declarat Arnaud Schwartz, raportorul avizului.

CESE subliniază că biodiversitatea, fundamentul ecosistemelor, bunăstarea umană și economiile, trebuie să fie integrată în mai multe sectoare de politică, cum ar fi clima, agricultura și comerțul, și nu să fie tratată în mod izolat. De exemplu, acordurile comerciale ar trebui să promoveze durabilitatea, asigurându-se că bunurile și tehnologiile nu contribuie la defrișări și la distrugerea habitatelor.

De asemenea, este urgent să se asigure sprijin financiar pentru conservarea biodiversității. Doar finanțarea publică este insuficientă, astfel încât este nevoie de un amestec de mecanisme financiare inovatoare, publice și private.

CESE îndeamnă UE să sprijine țările din sudul global în ceea ce privește protejarea biodiversității și pledează pentru eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare biodiversității, în special a celor care promovează combustibilii fosili. Redirecționarea acestor subvenții către refacerea ecosistemelor ar putea aborda atât problema schimbărilor climatice, cât și pe cea a pierderii biodiversității prin soluții bazate pe natură, cum ar fi reîmpădurirea, agricultura durabilă și refacerea zonelor umede.

În plus, CESE a subliniat importanța abordării de tip „O singură sănătate”, care conectează sănătatea oamenilor, a animalelor și a mediului. Ecosistemele sănătoase oferă servicii critice, cum ar fi polenizarea, sechestrarea carbonului și filtrarea apei, toate acestea contribuind la bunăstarea oamenilor. Declinul biodiversității subminează reziliența ecosistemelor, sporind riscul de boli zoonotice, cum ar fi COVID-19.

CESE a solicitat, de asemenea, o mai mare implicare a tinerilor în procesul decizional. El a propus crearea unei funcții de vicepreședinte executiv al Comisiei Europene pentru generațiile viitoare, asigurându-se că sustenabilitatea și bunăstarea pe termen lung au întâietate față de câștigurile pe termen scurt. (ks) 

Am rugat-o pe Sandra Parthie, raportoarea avizului pe tema „Inteligența artificială de uz general: calea de urmat după Regulamentul privind inteligența artificială”, să ne vorbească despre acest regulament. Mai precis, de ce este atât de important să se garanteze că acest act legislativ este pus în aplicare în mod corespunzător în ceea ce privește modelele de IA de uz general și modul în care acestea sunt reglementate? Cum putem produce o IA competitivă în UE și de ce este important să facem acest lucru?