În sesiunea sa plenară din februarie, Comitetul Economic și Social European (CESE) a găzduit o dezbatere privind prioritățile politice ale actualei Președinții a Consiliului Uniunii Europene, care a început în ianuarie și va continua până în iunie 2025.
Aviz adoptat on 26/02/2025 - Bureau decision date: 24/10/2024
Evaluarea rapoartelor Letta și Draghi privind funcționarea și competitivitatea pieței unice a UE, de Matteo Carlo Borsani, Giuseppe Guerini și Stefano Palmieri
Obsesia competitivității, de Karel Lannoo, CEPS
Busola pentru competitivitate nu reușește să echilibreze nevoile întreprinderilor cu drepturile lucrătorilor, de Esther Lynch, CES
Future 500: Extinderea întreprinderilor europene pentru un succes global, de Stjepan Orešković, Bosqar Invest
ECCJ contestă pachetul Omnibus: interesele întreprinderilor nu ar trebui să ghideze politica UE, de Andriana Loredan, ECCJ
Evaluarea rapoartelor Letta și Draghi privind funcționarea și competitivitatea pieței unice a UE, de Matteo Carlo Borsani, Giuseppe Guerini și Stefano Palmieri
Obsesia competitivității, de Karel Lannoo, CEPS
Busola pentru competitivitate nu reușește să echilibreze nevoile întreprinderilor cu drepturile lucrătorilor, de Esther Lynch, CES
Future 500: Extinderea întreprinderilor europene pentru un succes global, de Stjepan Orešković, Bosqar Invest
ECCJ contestă pachetul Omnibus: interesele întreprinderilor nu ar trebui să ghideze politica UE, de Andriana Loredan, ECCJ
„A sosit momentul să trecem la transpunerea în fapte a Raportului Draghi, înainte ca acesta să dispară în meandrele politicii. Avem nevoie de strategi și de factori de decizie competenți, care să nu se cantoneze în acest raport și să elaboreze strategii pentru politica industrială a UE”, afirmă Stjepan Orešković, antreprenor și om de știință croat. Împreună cu Jörn Fleck, director principal al grupului de reflecție transatlantic „Atlantic Council”, el a prezentat inițiativa ambițioasă „Future 500” în cadrul conferinței publice internaționale „Conclave II” de la Bruxelles. Această inițiativă, care face parte din platforma mai largă „SEEUS Futures” a „Atlantic Council”, urmărește să identifice și să sprijine 500 de întreprinderi europene care se află pe calea unei creșteri substanțiale și a unui impact global. Obiectivul este de a sprijini noi antreprenori europeni să concureze la nivel mondial, consolidând prezența Europei pe scena economică internațională. Stjepan Orešković ne-a spus mai multe despre acest proiect.
„A sosit momentul să trecem la transpunerea în fapte a Raportului Draghi, înainte ca acesta să dispară în meandrele politicii. Avem nevoie de strategi și de factori de decizie competenți, care să nu se cantoneze în acest raport și să elaboreze strategii pentru politica industrială a UE”, afirmă Stjepan Orešković, antreprenor și om de știință croat. Împreună cu Jörn Fleck, director principal al grupului de reflecție transatlantic „Atlantic Council”, el a prezentat inițiativa ambițioasă „Future 500” în cadrul conferinței publice internaționale „Conclave II” de la Bruxelles. Această inițiativă, care face parte din platforma mai largă „SEEUS Futures” a „Atlantic Council”, urmărește să identifice și să sprijine 500 de întreprinderi europene care se află pe calea unei creșteri substanțiale și a unui impact global. Obiectivul este de a sprijini noi antreprenori europeni să concureze la nivel mondial, consolidând prezența Europei pe scena economică internațională. Stjepan Orešković ne-a spus mai multe despre acest proiect.
Puteți prezenta pe scurt ideea de bază a proiectului „Future 500”?
Pe baza informațiilor obținute din rapoarte importante privind viitorul Europei, elaborate de Draghi, Letta și Heitor, și analizate prin prisma dublă a oamenilor de știință și a antreprenorilor, inițiativa ridică mai multe întrebări critice: Cine va pune în aplicare aceste planuri de competitivitate și recent publicata Busolă pentru competitivitate? Ce mecanisme vor fi utilizate? Ce costuri vor fi suportate? Și care sunt randamentele preconizate în comparație cu cele ale recentelor întreprinderi americane cu o creștere puternică? Proiectul „Future 500” este o piatră de temelie a platformei SEEUS, reprezentând SUA, UE și Europa de Sud-Est, și urmărește să sporească vizibilitatea și cooperarea între aceste regiuni. Acesta este conceput strategic pentru a răspunde nevoii presante a Europei de a cultiva un mediu dinamic care să facă din întreprinderile locale lideri pe scena mondială. Inițiativa se concentrează pe furnizarea de capital de risc, orientări strategice și crearea de oportunități de rețele internaționale, valorificând cunoștințele unor experți precum Dani Rodrik de la Universitatea Harvard și BeataJaworcik de la BERD, pentru a elabora politici industriale adaptate acestui secol, care să ne consolideze în mod semnificativ poziția competitivă.
Aveți deja posibili candidați pentru cele 500 de întreprinderi pe care intenționați să le selectați? Care sunt cerințele de bază pe care trebuie să le îndeplinească o întreprindere pentru a fi selecționată?
Nu au fost încă selecționate anumite întreprinderi, dar „Future 500” va viza entitățile cu scalabilitate și potențial de creștere rapidă. Procesul va fi deschis și continuu și va acorda prioritate întreprinderilor promițătoare sub aspect economic, care inovează și au importanță strategică în sectorul lor. De asemenea, vom încerca să stabilim parteneriate cu băncile multilaterale de dezvoltare și cu investitorii care sprijină deja întreprinderile să devină o forță competitivă. Accentul se pune pe întreprinderile care demonstrează deja o traiectorie solidă de creștere, capacitate de inovare și ambiția de a se extinde la nivel mondial. Aceste elemente garantează că întreprinderile nu sunt doar lideri de piață, ci și deschizători de drumuri în ceea ce privește tehnologia și modelele de afaceri. Ne vom baza pe experiențele unor proiecte importante, cum ar fi „Scale-Up Europe”, care reunesc fondatori, investitori, cadre de conducere și oameni de știință cu misiunea de a transforma Europa într-o casă a campionilor în tehnologie. Pentru țările candidate la aderarea la UE, aceste întreprinderi potențial selecționate sunt deosebit de importante: ele vor integra principiile noii economii și vor servi drept modele pentru întreprinderi ambițioase și competitive de nivel internațional, care nu depind în mod decisiv de o finanțare națională din banii contribuabililor.
Cât de optimist sunteți în ceea ce privește potențialul Europei în materie de competitivitate la nivel mondial?
Avem toate motivele să fim optimiști în ce privește capacitatea Europei de a-și consolida poziția competitivă la nivel mondial și de a abandona atitudinea predominantă de autocompătimire. Randamentele totale ale acțiunilor de referință ale zonei euro, de la începutul acestei piețe „sub semnul taurului” de la sfârșitul anului 2022, au înregistrat rate de creștere superioare celor ale S&P500, dacă facem abstracție de Nvidia. Datorită sistemelor sociale și de sănătate europene oamenii sunt sănătoși și activi mai multă vreme și la un cost mult mai scăzut, ceea ce are un impact pozitiv asupra productivității și competitivității economiei noastre la scară mondială.
Încercăm să dăm viață conceptului de „entuziasm veritabil”, pe care Immanuel Kant îl formula în contextul revoluției franceze. O astfel de mentalitate poate transforma provocările într-o forță motivațională, care să ne insufle o hotărâre aparent de neînvins. În loc de „pisicuțele” dolofane și „cățelușii” bine hrăniți – elitele înstărite și conformiste, supușii obedienți și lipsiți de ambiție care au fost preferați în ultimele două decenii –, avem nevoie de mai mulți „tineri înfometați”: persoane ambițioase, pregătite să facă față provocărilor.
Inițiativa „Future 500” urmărește să abordeze în mod proactiv problemele cronice semnalate în rapoartele privind competitivitatea, cum ar fi nevoia de inovare îndrăzneață și extinderea întreprinderilor. Poziția Europei la nivel mondial se va baza în mare măsură pe capacitatea sa de a integra tehnologii avansate, de a stimula talentele antreprenoriale și de a perfecționa politicile industriale pentru a sprijini creșterea favorabilă incluziunii. Prin mobilizarea forței sale de muncă bine educate, a bogatului patrimoniu inovator și a sectoarelor industriale tradiționale și noi, precum și prin abordarea unor aspecte precum fragmentarea în materie de reglementare și dezechilibrele pieței –, inițiativa urmărește să creeze un mediu fertil pentru liderii din mediul de afaceri și inovatori.
Pe scurt, inițiativa „Future 500” marchează un pas important în testarea peisajului economic al Europei, poziționarea continentului ca concurent de nivel mondial prin încurajarea întreprinderilor cu potențial ridicat și consolidarea ecosistemului antreprenorial. Nu există nicio șansă să câștigăm competiția dacă nu știm cine ne sunt concurenții.
Dr. Stjepan Orešković este om de știință și antreprenor. Este membru al Academiei Europene de Știință și Arte și fondator alBosqar Invest. Sub conducerea familiei sale, Bosqar Invest și-a mărit forța de muncă de la 300 la peste 16 000 de angajați în decurs de cinci ani, prezentând o strategie de extindere formidabilă, care integrează știința, tehnologia, investițiile din fonduri de pensii și din alte fonduri, precum și curajul antreprenorial – o abordare vitală susținută de raportul Draghi. Acest accent strategic a influențat probabil inițierea de către „Atlantic Council” a proiectului „Future 500” despre care ne vorbește.
Comisia Europeană va prezenta în curând un pachet de reforme legislative privind obligațiile de raportare ale întreprinderilor, cunoscut ca „pachetul Omnibus”. Pachetul urmărește să simplifice și să raționalizeze reglementările în materie de sustenabilitate, astfel încât obligațiile de raportare să devină mai simple pentru întreprinderi. Anunțarea sa în noiembrie a trimis unde de șoc în toată Uniunea Europeană, generând numeroase dezbateri și reacții ale diverselor grupuri. Organizațiile societății civile (OSC), sindicatele, întreprinderile, investitorii, juriștii și mediul universitar și-au exprimat cu toții îngrijorarea legată de posibilitatea ca pachetul Omnibus să conducă la dereglementare, îndemnând Comisia să protejeze aceste instrumente, mai degrabă decât să le slăbească. Andriana Loredan, reprezentantă a Coaliției europene pentru justiție corporativă (ECCJ), explică ce este în joc și de ce anumite organizații ale societății civile, precum ECCJ, se opun pachetului Omnibus.
Comisia Europeană va prezenta în curând un pachet de reforme legislative privind obligațiile de raportare ale întreprinderilor, cunoscut ca „pachetul Omnibus”. Pachetul urmărește să simplifice și să raționalizeze reglementările în materie de sustenabilitate, astfel încât obligațiile de raportare să devină mai simple pentru întreprinderi. Anunțarea sa în noiembrie a trimis unde de șoc în toată Uniunea Europeană, generând numeroase dezbateri și reacții ale diverselor grupuri. Organizațiile societății civile (OSC), sindicatele, întreprinderile, investitorii, juriștii și mediul universitar și-au exprimat cu toții îngrijorarea legată de posibilitatea ca pachetul Omnibus să conducă la dereglementare, îndemnând Comisia să protejeze aceste instrumente, mai degrabă decât să le slăbească. Andriana Loredan, reprezentantă a Coaliției europene pentru justiție corporativă (ECCJ), explică ce este în joc și de ce anumite organizații ale societății civile, precum ECCJ, se opun pachetului Omnibus.
Competitivitatea este utilizată ca pretext pentru a dereglementa legislația foarte necesară în materie de sustenabilitate
Pachetul Omnibus se axează pe trei instrumente esențiale în materie de sustenabilitate aflate în centrul Pactului verde european, și anume Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea (CSRD), Directiva privind diligența necesară a întreprinderilor în materie de durabilitate (CSDDD) și Regulamentul privind taxonomia. Acest pachet este rezultatul direct al schimbării de strategie a noii Comisii, care a început cu publicarea raportului lui Mario Draghi, intitulat Viitorul competitivității europene, în septembrie 2024. Raportul Draghi atribuie parțial stagnarea piețelor UE unor sarcini de reglementare excesive pentru întreprinderi, ignorând totodată prea ușor alți factori-cheie, cum ar fi inflația prețurilor la petrol, gaze și alimente determinată de speculațiile întreprinderilor multinaționale. Potrivit raportului Draghi, cadrul UE de raportare privind durabilitatea și diligența necesară este o sursă majoră de sarcină impusă de reglementare. Fără dovezi care să coreleze legislația în materie de durabilitate cu lipsa percepută a competitivității UE, această perspectivă restrânsă a devenit un pretext pentru a elimina, eventual, în întregime legislația privind sustenabilitatea.
Prin acest pachet specific Omnibus, Comisia urmărește să simplifice unele dintre cele mai importante instrumente adoptate recent pentru a aborda impactul întreprinderilor mari asupra oamenilor și a mediului. Printre acestea se numără CSDDD, care a fost adoptată abia anul trecut și nu a fost încă pusă în aplicare.
Orice discuție privind conținutul pachetului Omnibus rămâne speculativă pentru moment. Cu toate acestea, unul din cele mai semnificative riscuri asociate cu pachetul Omnibus este ca instrumentele legislative privind sustenabilitatea să fie repuse în discuție, ceea ce ar putea duce la renegocierea unor dispoziții esențiale (cum ar fi răspunderea civilă sau planurile de tranziție climatică în cadrul CSDDD). ECCJ se opune cu fermitate să fie redeschisă discuția legată de legislația convenită anterior privind durabilitatea, deoarece o astfel de decizie ar spori incertitudinea în materie de reglementare, ar afecta respectarea de către întreprinderi a drepturilor omului și a mediului și i-ar penaliza pe operatorii de avangardă.
Influența disproporționată a întreprinderilor în contextul unui proces de consultare deficient
Comisia intenționează să-și prezinte inițiativa Omnibus într-un interval de timp foarte scurt, ceea ce nu permite evaluarea adecvată a impactului și o consultare publică corespunzătoare. Această abordare este incompatibilă cu dreptul de a participa la procesele decizionale ale UE, un principiu democratic protejat de legislația UE, și contravine propriilor Orientări ale Comisiei privind o mai bună legiferare, care necesită consultarea amplă și transparentă a părților interesate în cursul procesului de elaborare a politicilor sale.
În schimb, în februarie 2025, Comisia a organizat un fel de consultare, o așa-numită „verificare a realității”, cu un grup mic și selectiv de părți interesate, în principal întreprinderi mari și asociații de întreprinderi. Multe din aceste întreprinderi se confruntă în prezent cu acțiuni în justiție pentru încălcarea drepturilor omului sau a normelor ecologice în propriile operațiuni sau în cadrul propriului lanț valoric. Astfel, ele au un interes legitim să slăbească legislația privind sustenabilitatea, în detrimentul lucrătorilor, al comunităților locale și al climei. În plus, reprezentarea disproporționată a marilor întreprinderi a contrastat puternic cu subreprezentarea societății civile. Organizațiile societății civile, sindicatele și întreprinderile mici au fost reprezentate doar simbolic, în timp ce victimele abuzurilor corporative și întreprinderile care pledează pentru reglementări în materie de sustenabilitate au fost complet excluse din dialog.
Pachetul Omnibus: o posibilă amenințare pentru politicile climatice ambițioase
Președinta Ursula von der Leyen și comisarul Valdis Dombrovskis, care supraveghează întregul demers de simplificare, par să se alinieze la agenda celor mai mari și mai puternice corporații. Principalii parteneri ai Comisiei în timpul așa-numitei verificări a realității au inclus mai ales întreprinderile ale căror activități comerciale contribuie semnificativ la schimbări climatice și care au un interes în reducerea obligațiilor în materie de climă, cum ar fi întreprinderile din sectorul petrolului, gazelor, petrochimic, al autovehiculelor și din sectorul financiar. Dată fiind actuala criză climatică și impactul său negativ asupra oamenilor și a mediului, acest lucru stârnește teama că pachetul Omnibus ar putea reprezenta un regres pentru politicile climatice.
Prioritatea Comisiei ar trebui să fie punerea în aplicare, mai degrabă decât dereglementarea
Dacă este efectiv preocupată de competitivitate, de reducerea sarcinii de reglementare, de drepturile omului și de justiția climatică, Comisia ar trebui să analizeze cum poate pune în aplicare eficient instrumente de durabilitate. Acest lucru se poate realiza cu ușurință prin elaborarea de orientări care să sprijine întreprinderile și autoritățile statelor membre, astfel cum se specifică în CSDDD, și prin dezvoltarea finanțării și a consolidării capacităților. Această abordare ar răspunde criticilor formulate în raportul Draghi cu privire la lipsa de orientări care să faciliteze aplicarea legislației UE în materie de sustenabilitate.
În ultimă analiză, rescrierea secretă a reglementărilor esențiale în materie de durabilitate în spatele ușilor închise, împreună cu unele din cele mai mari corporații din lume, nu este chiar calea către obținerea unei competitivități reale.
Andriana Loredan este responsabilă de politici în cadrul Coaliției europene pentru justiție corporativă (ECCJ) și, încă de la publicarea propunerii pentru prima dată în 2022, a participat la promovarea Directivei privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor. Anterior, a lucrat pentru organizația Anti-Slavery International, pe tema afacerilor și a drepturilor omului din perspectiva muncii forțate.
Întreprinderile din Europa se confruntă în continuare cu birocrație excesivă, fragmentarea reglementării și creșteri ale costurilor. Această reglementare excesivă le frânează creșterea și le împiedică să țină pasul cu concurența din alte părți ale lumii. Europa nu poate continua să bată pasul pe loc – antreprenorii au nevoie de schimbări reale, nu de alte analize, mai aprofundate, referitoare la aceleași bariere despre care știm de mai mulți ani. Ne aflăm într-un moment esențial pentru a trece de la vorbe la fapte, scrie Kinga Grafa de la Confederația patronală Lewiatan din Polonia.
Întreprinderile din Europa se confruntă în continuare cu birocrație excesivă, fragmentarea reglementării și creșteri ale costurilor. Această reglementare excesivă le frânează creșterea și le împiedică să țină pasul cu concurența din alte părți ale lumii. Europa nu poate continua să bată pasul pe loc – antreprenorii au nevoie de schimbări reale, nu de alte analize, mai aprofundate, referitoare la aceleași bariere despre care știm de mai mulți ani. Ne aflăm într-un moment esențial pentru a trece de la vorbe la fapte, scrie Kinga Grafa de la Confederația patronală Lewiatan din Polonia.
Comisia Europeană a prezentat recent Busola pentru competitivitate, o foaie de parcurs pentru următorii cinci ani, care urmărește să consolideze poziția economică a UE și să sprijine întreprinderile europene. Direcția de acțiune propusă de Comisie este cea corectă. Întreprinderile au solicitat de mult timp astfel de schimbări, făcând din chestiunea competitivității și cea a pieței unice prioritățile lor principale. Dacă dorește să fie un concurent mondial, UE trebuie să acționeze acum. Dacă dorim să avem parte de o economie puternică, trebuie să raționalizăm urgent măsurile de reglementare, să reducem costurile energiei și să asigurăm un sprijin eficace pentru investiții și inovare. Confruntați cu un mediu geopolitic volatil, avem nevoie, de asemenea, de acorduri de liber schimb cu parteneri-cheie, cum ar fi cele care acoperă accesul la materii prime critice.
În prezent, întreprinderile din Europa continuă să se confrunte cu birocrație excesivă, cu fragmentarea reglementării și cu creșteri ale costurilor. Concurenții din alte părți ale lumii se dezvoltă mai rapid, în timp ce suprareglementarea frânează dezvoltarea întreprinderilor europene. Comisia Europeană trebuie să propună reforme specifice care să îmbunătățească cu adevărat mediul de afaceri din UE. Busola pentru competitivitate abordează principalele obstacole din calea creșterii economice și a productivității în UE, cum ar fi costurile ridicate ale energiei, suprareglementarea și deficitul de competențe și de forță de muncă. Aceasta este calea de acțiune corectă, dar cel mai important lucru este punerea sa în practică. O astfel de abordare se traduce prin propuneri legislative și planuri de acțiune care promovează, nu frânează competitivitatea.
Piața unică este una dintre cele mai mari povești de succes ale integrării europene, dar potențialul său trebuie valorificat pe deplin. Este inacceptabil ca barierele de pe piața unică, identificate în urmă cu 20 de ani, să rămână în continuare în vigoare. Președinția poloneză a Consiliului UE are șansa de a schimba acest lucru; libertatea de a presta servicii reprezintă, în acest sens, o prioritate-cheie. Acest lucru este vital nu numai pentru sectorul transporturilor, ci și pentru grupul tot mai mare de întreprinderi care oferă servicii profesionale. Din păcate, rapoartele Letta și Draghi nu acordă suficientă atenție acestei chestiuni. Letta s-a concentrat numai asupra construcțiilor și a comerțului cu amănuntul, în timp ce Draghi nu a luat în considerare estimările Comisiei pentru măsurile suplimentare care ar putea debloca potențialul pieței serviciilor. În mod pozitiv, raportul Niinistö a subliniat rolul serviciilor în consolidarea rezilienței și a securității. Nu mai trebuie nimeni convins de importanța acestui aspect în peisajul geopolitic actual. În acest context, Comisia propune „cel de al 28-lea regim” – un set unic de norme privind impozitarea, dreptul muncii și dreptul societăților comerciale. Această inițiativă urmărește să simplifice activitățile transfrontaliere, în special pentru IMM-uri, dar nu știm suficient despre propunere în această etapă pentru a o putea evalua.
Anunțarea dereglementării și a simplificării legislației reprezintă în mod clar un pas în direcția bună. Cu toate acestea, acum este momentul ca propunerile să fie puse în practică, iar acest lucru trebuie să însemne mai mult decât simpla reducere a sarcinii de raportare. Sperăm că Comisia va efectua un „audit” aprofundat al legislației UE, care se va traduce în propuneri specifice de îmbunătățire rapidă a mediului de reglementare al UE.
Așteptăm cu interes Forumul pieței unice de la Cracovia și concluziile consultării publice, cu participarea membrilor Confederației patronale Lewiatan. Scopul va fi pregătirea următoarei strategii privind piața unică.
Acesta este un moment esențial, când se trece de la vorbe la fapte și se pun în aplicare soluții care să deblocheze cu adevărat dezvoltarea întreprinderilor europene. Dialogul dintre instituțiile UE și partenerii sociali va fi esențial pentru găsirea unor soluții care să răspundă nevoilor reale ale întreprinderilor. Dacă nu luăm decizii îndrăznețe, vom pierde timp valoros și vom rămâne în urma concurenței mondiale.
Kinga Grafa este directoare generală adjunctă pentru afaceri europene la Confederația Lewiatan și delegată permanentă la BusinessEurope.De profesie politolog și jurnalist, ea și-a dobândit experiența privind funcționarea UE, lucrând în cadrul Biroului Comitetului pentru integrare europeană (2008-2009) și la Parlamentul European (2009-2014). Este, de asemenea, coautoare a unei cărți despre aristocrația poloneză și autoare de publicații științifice privind politica externă americană, elita americană și diplomația culturală.
UE trebuie să reziste mirajului dereglementării, deoarece nu ar face decât să creeze incertitudine pentru întreprinderi, să slăbească competitivitatea bazată pe durabilitate și să diminueze bunăstarea și încrederea cetățenilor, afirmă Danny Jacobs, director general al rețelei de mediu Bond Beter Leefmilieu (BBL) din Flandra. El ne-a împărtășit preocupările ONG-urilor de mediu cu privire la cea mai recentă propunere a UE de simplificare a reglementărilor – temerea lor este că, prin adoptarea acestei propuneri, ambițiile esențiale ale Pactului verde european riscă să treacă în plan secund.
UE trebuie să reziste mirajului dereglementării, deoarece nu ar face decât să creeze incertitudine pentru întreprinderi, să slăbească competitivitatea bazată pe durabilitate și să diminueze bunăstarea și încrederea cetățenilor, afirmă Danny Jacobs, director general al rețelei de mediu Bond Beter Leefmilieu (BBL) din Flandra. El ne-a împărtășit preocupările ONG-urilor de mediu cu privire la cea mai recentă propunere a UE de simplificare a reglementărilor – temerea lor este că, prin adoptarea acestei propuneri, ambițiile esențiale ale Pactului verde european riscă să treacă în plan secund.
Ce părere aveți despre cele mai recente inițiative ale Comisiei privind dereglementarea, cum ar fi Busola pentru competitivitate sau pachetul Omnibus?
Comisia Europeană a prezentat o agendă de dereglementare și simplificare bazată pe rațiuni economice, care amenință să pună în pericol realizări ecologice, sociale și economice obținute cu mari eforturi. Această tensiune între adaptarea și conservarea acquis-ului european îngreunează urmărirea unei direcții clare de către UE.
Busola pentru competitivitate a Comisiei, prezentată la sfârșitul lunii ianuarie, reflectă preocupările întreprinderilor cu privire la costurile energiei și provocările economice, dar ignoră prioritățile-cheie, cum ar fi reducerea la zero a poluării și bunăstarea cetățenilor, nereușind să orienteze economia Europei către un viitor curat, prosper și circular. Busola riscă să deturneze Europa de la obiectivele sale. Promovarea unei decarbonizări competitive fără integrarea obiectivelor sociale și de mediu subminează însuși rațiunea de a fi a instituțiilor UE – și anume de a servi și apăra binele comun.
Organizațiile societății civile sunt deosebit de îngrijorate de obiectivul riscant de simplificare cu 25 %, prevăzut în cadrul Busolei. Deși simplificarea reglementărilor este binevenită, dacă nu merge mână în mână cu o evaluare atentă a impactului, ea ar putea pune în pericol protecția sănătății, protecția socială și a mediului. La urma urmei, inovarea economică nu este împiedicată de un exces de reglementări, ci de lipsa de norme clare. O dereglementare suplimentară nu ar face decât să creeze incertitudine generală, penalizând întreprinderile inovatoare, cu rol de pionierat, și ar pune în pericol progresul și durabilitatea.
De asemenea, ne temem că această simplificare se va face în detrimentul obiectivelor sociale și de mediu. Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea, Directiva privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor (CS3D) și taxonomia UE au multe deficiențe și nu merg atât de departe cât am fi dorit. A slăbi și mai mult aceste directive, care pleacă deja de la un nivel de ambiție relativ modest, ar face ca ele să devină complet lipsite de sens.
Un alt exemplu concret ilustrează clar miza actuală. În ultimii ani, Flandra s-a confruntat cu o mare problemă cauzată de PFAS: o mare parte a teritoriului nostru este poluată de aceste substanțe chimice și sute de mii de oameni sunt afectați. O restricție sau o interdicție în temeiul legislației privind substanțele chimice (REACH) este considerată cel mai eficace instrument de control al riscurilor prezentate de substanțe, precum PFAS, care sunt utilizate în procesele industriale și în produse (amestecuri și produse finite). Dacă Comisia ar pune sub semnul întrebării importanța unui regulament REACH strict, riscul expunerii la substanțe chimice periculoase și dăunătoare sănătății publice ar crește. Obligația întreprinderilor de a căuta soluții alternative sigure ar fi mai puțin presantă, ceea ce ar avea ca efect încetinirea inovării în domeniul chimiei durabile. Poluarea mediului riscă să crească, deoarece normele mai puțin stricte conduc la deversări și deșeuri mai periculoase. Consumatorii vor fi mai expuși riscurilor, deoarece produsele nu vor mai fi verificate cu atâta atenție pentru depistarea substanțelor toxice. În consecință, întreprinderile europene ar putea rămâne în urmă în tranziția globală către produse mai sigure și mai ecologice, pierzând cote de piață în fața concurenților care adoptă inovații adaptate exigențelor viitorului.
Care sunt speranțele dumneavoastră cu privire la soarta Pactului verde în lumina noii traiectorii anunțate de Comisie pentru stimularea economiei europene?
Programul de lucru al Comisiei pentru 2025 conține atât promisiuni, cât și potențiale pericole. În timp ce angajamentele sale privind decarbonizarea și energia la prețuri accesibile arată calea către o Europă mai curată și mai rezilientă, ambițiile-cheie ale Pactului verde european riscă să se dilueze. Există o îngrijorare crescândă cu privire la propunerea de regulament „omnibus”, care ar putea permite în mod indirect dereglementarea responsabilității întreprinderilor sub pretextul „simplificării”. Tendințele recente arată că simplificarea este prea des utilizată pentru a slăbi garanțiile esențiale, de la legislația privind substanțele chimice la agricultură. Reforma pripită a politicii agricole comune (PAC) în martie 2024, care a eliminat garanțiile ecologice, este un exemplu grăitor în acest sens. În prezent, mult așteptata revizuire a REACH, care a fost concepută ca un instrument de protecție a sănătății publice și a mediului, riscă să fie reformulată ca o măsură de „simplificare” pentru a flexibiliza normele impuse industriei.
Cu doar câteva luni în urmă, președinta von der Leyen a promis că va menține traiectoria convenită în ceea ce privește toate obiectivele Pactului verde pentru Europa. Cu toate acestea, programul de lucru actual pare să urmeze o linie foarte diferită, acordând mai puțină prioritate tocmai obiectivelor în cazul cărora este urgent să se treacă la acțiune, în special obiectivul ambițios de reducere la zero a poluării.
Credeți că dereglementarea, astfel cum este propusă, ar putea avea un impact negativ asupra durabilității și a progreselor realizate până în prezent?
UE trebuie să reziste tentației dereglementării, care nu ar face decât să submineze certitudinea și predictibilitatea reglementărilor pentru întreprinderi, să slăbească competitivitatea pe termen lung bazată pe durabilitate și să erodeze bunăstarea și încrederea cetățenilor.
UE trebuie să se asigure că reducerea birocrației nu duce la reducerea protecției mediului și a sănătății publice. O punere în aplicare inteligentă ar trebui să consolideze Pactul verde european, și nu să-l submineze. Slăbirea principalelor măsuri de protecție socială și de mediu sub pretextul reducerii birocrației nu reprezintă o strategie de consolidare economică. Este un pas înapoi nesăbuit care ar sabota chiar normele care au fost concepute pentru a ne adapta economia la cerințele viitorului. Toate acestea accentuează riscul alarmant de a anula un deceniu de progrese în materie de durabilitate.
În același timp, societatea civilă este supusă unei presiuni din ce în ce mai mari în întreaga UE, cu legi restrictive privind „agenții străini”, o reprimare a mișcărilor de protest și reduceri de finanțare care amenință drepturile fundamentale. „Scutul european pentru democrație” și viitoarea strategie a UE pentru societatea civilă trebuie să depășească simplul angajament simbolic: ele trebuie să ofere protecție juridică, finanțare durabilă și un dialog civil structurat cu instituțiile europene. Programul de lucru al Comisiei trebuie să acorde prioritate protejării democrației prin consolidarea societății civile. Fără o societate civilă independentă și bine finanțată, democrația europeană însăși este amenințată.
Danny Jacobs este director general al Bond Beter Leefmilieu (BBL), o federație de 135 de ONG-uri de mediu din regiunea Flandra din Belgia, și reprezentant al Belgiei în Biroul European de Mediu, cea mai mare rețea de organizații cetățenești de mediu din Europa, reprezentând aproximativ 30 de milioane de membri și susținători.
Confederația Europeană a Sindicatelor (CES), principala organizație sindicală europeană, care reprezintă 45 de milioane de lucrători la nivel european, a refuzat să aprobe Busola pentru competitivitate, proiectul Comisiei Europene pentru stimularea economiei UE. Pentru CES, Busola în forma sa actuală este inacceptabilă. Ne-am adresat secretarei generale a CES, Esther Lynch, pentru a afla care sunt principalele obiecții ale lucrătorilor față de Busolă și care va fi soarta Pilonului european al drepturilor sociale în contextul noilor apeluri la dereglementare drastică și al unui accent mai puternic pe competitivitate.
Confederația Europeană a Sindicatelor (CES), principala organizație sindicală europeană, care reprezintă 45 de milioane de lucrători la nivel european, a refuzat să aprobe Busola pentru competitivitate, proiectul Comisiei Europene pentru stimularea economiei UE. Pentru CES, Busola în forma sa actuală este inacceptabilă. Ne-am adresat secretarei generale a CES, Esther Lynch, pentru a afla care sunt principalele obiecții ale lucrătorilor față de Busolă și care va fi soarta Pilonului european al drepturilor sociale în contextul noilor apeluri la dereglementare drastică și al unui accent mai puternic pe competitivitate.
Sindicatele din UE și-au exprimat deja nemulțumirea cu privire la cel mai recent plan al Comisiei Europene de relansare a economiei UE. În opinia dumneavoastră, în ce constă principala problemă legată de Busola pentru competitivitate a Comisiei? Care sunt propunerile pe care le considerați a fi cele mai problematice?
Principala problemă legată de Busola pentru competitivitate a Comisiei Europene constă în faptul că aceasta acordă prioritate dereglementării în detrimentul investițiilor necesare pentru crearea de locuri de muncă de calitate, pentru dezvoltarea unei politici industriale europene puternice și pentru asigurarea unor servicii publice de înaltă calitate. De asemenea, deși Busola recunoaște importanța locurilor de muncă de calitate pentru o economie competitivă, în loc să propună legislația necesară pentru consolidarea drepturilor, îmbunătățirea condițiilor de muncă și promovarea negocierilor colective, ea subminează această prioritate prin promovarea dereglementării, care poate duce la condiții de muncă mai precare și la insecuritatea locului de muncă.
Una dintre cele mai îngrijorătoare propuneri este introducerea celui de-al 28-lea regim al societăților comerciale, care ar permite întreprinderilor să își desfășoare activitatea în afara legislației naționale a muncii. Acest lucru ar putea submina grav legislația privind ocuparea forței de muncă în întreaga Europă, ducând la o uniformizare la un nivel inferior în privința drepturilor și protecției lucrătorilor.
În aceeași ordine de idei, interzicerea suprareglementării – în sensul posibilității guvernelor de a legifera dincolo de standardele minime stabilite de directivele UE – este profund problematică. Ideea care stă la baza directivelor UE, spre deosebire de regulamentele UE, este că acestea stabilesc standarde minime pentru toate țările. Stabilind că directivele sunt cele care definesc plafonul a ceea ce este posibil nu numai că ar submina această idee, ci ar fi și profund dăunător pentru lucrători și ar duce la eliminarea progreselor obținute cu greu în materie de asistență medicală, educație, sănătate și siguranță la locul de muncă sau remunerare echitabilă, pentru a numi doar câteva exemple.
În plus, Busola prevede o solicitare de reformă a pensiilor plecând de la prelungirea vieții profesionale, ceea ce este problematic, deoarece impune o sarcină nejustificată asupra lucrătorilor, fără a aborda necesitatea unor sisteme de pensii sustenabile și echitabile.
Trebuie spus și că Busola înclină puternic spre a aduce beneficii pentru întreprinderi, cu numeroase promisiuni făcute grupurilor de întreprinderi, dar fără angajamente concrete în ceea ce privește o legislație în favoarea lucrătorilor. Astfel, lipsesc măsuri care să garanteze că investițiile publice sunt utilizate mai degrabă pentru a crea locuri de muncă de calitate decât pentru a crește profiturile întreprinderilor.
Pe scurt, Busola pentru competitivitate nu reușește să echilibreze nevoile întreprinderilor cu drepturile și bunăstarea lucrătorilor, făcând din aceasta o propunere inacceptabilă în forma sa actuală.
Considerați că punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale ar putea fi acum amenințată?
Pe hârtie, Comisia și-a reafirmat angajamentul față de Pilonul european al drepturilor sociale în programul său de lucru pentru 2025, publicat recent. Cu toate acestea, în practică, acesta este primul program de lucru, din 2019 până azi, care nu include nicio inițiativă legislativă socială.
În schimb, Comisia a propus opt acte legislative de „simplificare” pentru anul viitor. Nimănui nu îi place să i se impună sarcini administrative în exces, iar sindicatele propun în mod activ soluții în acest scop, de exemplu norme privind achizițiile publice.
Cu toate acestea, este evident că problemele cu care se confruntă Europa nu vor fi soluționate prin simplificare.
Cea mai mare amenințare la adresa punerii în aplicare a Pilonului drepturilor sociale este valul de concedieri în masă anunțate în întreaga Europă. Acesta va pune în pericol salariile și siguranța locului de muncă, dar și pensiile, protecția socială și multe dintre celelalte principii ale pilonului.
Sunt necesare investiții pentru a proteja și a crea locuri de muncă de calitate, inclusiv un instrument SURE 2.0 și un mecanism solid de investiții al UE, și trebuie introduse inițiativele legislative necesare pentru a garanta locuri de muncă de calitate.
Dacă nu prin reducerea sarcinilor de reglementare, care ar fi calea potrivită pentru ca UE să își îmbunătățească relevanța în contextul economic mondial actual?
Condițiile care au condus la aceste disponibilizări au fost determinate de lipsa investițiilor. Acest lucru este valabil atât pentru investițiile private, cât și pentru cele publice.
Companiile și-au redirecționat investițiile de la remunerarea angajaților și de la indispensabila activitate de cercetare și dezvoltare către distribuirea de dividende și răscumpărarea de acțiuni, care sunt improductive și constituie un obstacol în calea progresului ecologic și tehnologic în Europa.
În ultimii ani, SUA și China au lansat inițiative majore de investiții publice. Între timp, UE a fost ocupată să adopte noi norme pentru a forța statele membre să facă reduceri în numele austerității.
UE trebuie să schimbe urgent direcția. Investițiile publice masive – cu cerințe sociale care să asigure că acestea generează locuri de muncă de calitate – sunt o condiție prealabilă pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale.
Esther Lynch este secretară generală aConfederației Europene a Sindicatelor (ETUC), cu o vastă experiență sindicală în Irlanda și la nivel european și internațional; a ocupat atât funcția de secretară generală adjunctă, cât și de secretară confederală în cadrul CES. În acest rol, ea a condus eforturile de promovare a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor sindicale, influențând directive-cheie privind salarii minime adecvate, condiții de muncă transparente și previzibile și denunțarea neregulilor. De asemenea, a condus campanii în favoarea Pilonului european al drepturilor sociale și pentru o remunerație echitabilă. Activitatea sa a dus la adoptarea a cincisprezece limite obligatorii din punct de vedere juridic pentru expunerea la agenți cancerigeni, precum și la acorduri ale partenerilor sociali privind digitalizarea și substanțele toxice pentru reproducere. Feministă dintotdeauna, ea pledează pentru încetarea subevaluării muncii prestate în principal de femei.
CES reprezintă 45 de milioane de membri din 94 de organizații sindicale din 42 de țări europene, precum și 10 federații sindicale europene.
Rapoartele din 2024 ale lui Mario Draghi și Enrico Letta au avut un ecou considerabil în UE și în statele sale membre, devenind foi de parcurs care indică direcția pe care Europa ar trebui să o urmeze pentru a asigura un viitor viabil. În avizul său pe tema„Evaluarea rapoartelor Letta și Draghi privind funcționarea și competitivitatea pieței unice a UE”, CESE oferă o perspectivă a societății civile asupra rapoartelor și prezintă recomandări pentru acțiuni urgente. Am solicitat celor trei raportori ai avizului, Matteo Carlo Borsani, Giuseppe Guerini și Stefano Palmieri, să evidențieze propunerile din rapoarte pe care le consideră deosebit de importante pentru prosperitatea viitoare a UE.
Rapoartele din 2024 ale lui Mario Draghi și Enrico Letta au avut un ecou considerabil în UE și în statele sale membre, devenind foi de parcurs care indică direcția pe care Europa ar trebui să o urmeze pentru a asigura un viitor viabil. În avizul său pe tema „Evaluarea rapoartelor Letta și Draghi
privind funcționarea și competitivitatea pieței unice a UE”, CESE oferă o perspectivă a societății civile asupra rapoartelor și prezintă recomandări pentru acțiuni urgente. Am solicitat celor trei raportori ai avizului, Matteo Carlo Borsani, Giuseppe Guerini și Stefano Palmieri, să evidențieze propunerile din rapoarte pe care le consideră deosebit de importante pentru prosperitatea viitoare a UE.
